Aflu cu stupoare ca dl Crin Antonescu, cel care a facut propunerea numirii d-lui Dinu Zamfirescu in pozitia (neremunerata) de presedinte al Consiliuuli Stiintific al IICCMER a avut doua ratiuni principale in aceasta actiune: primo, e vorba de activitatea mea pro-Basescu in fruntea Institutului. Deci este vorba, inteleg, de o actiune punitiva. Il rog cat pot de politicos pe liderul liberal sa probeze concret in ce a constat aceasta activitate. Nu e vorba de ceea ce-am scris ca observator si comentator al vietii politice romanesti, inclusiv articole critice despre dl Antonescu si dl Ponta, ci de activitatea mea in conducerea IICCMER. Ma indoiesc ca va putea gasi asemenea probe pentru simplul si banalul motiv ca ele nu exista. Da, am sprijinit indeplinirea propunerilor din Raportul Final asumate de presedintele Basescu. Aceasta a fost datoria mea si mi-am indeplint-o, alaturi de profesorul Ioan Stanomir, de colegii mei din conducerea executiva, de expertii IICCMER.
Dar acest lucru nu inseamna activitate pro-Basescu, ci pro-decomunizare. Da, am sustinut legaturile dintre IICCMER si alte centre de cercetare dedicate ideilor sintetizate in Declaratia de la Praga. N-a semnat oare si dl Antonescu acel document intiat de Vaclav Havel? Da, am sustinut colaborarea cu editori precum Curtea Veche, Humanitas si Polirom, in vederea aparitei unor lucrari fundamentale, intre care istoria Gulagului de Anne Applebaum, “Noua dezordine mondiala” de Ken Jowitt, “Bloodlands” de Timothy Snyder, textele din exil al lui Grigore Gafencu, cartea Iuliei Vladimirov despre Monica Lovinescu in arhivele Securitatii, cea a Clarei Mares despre I. D. Sirbu, cartile lui Mircea Stanescu despre re-educare si atatea altele. Da, am sustinut actiunile educationale si de memorializare. Da, am sustinut demersul expertilor IICCMER de sesizare a justitiei in cazul calaului Gh. Enoiu. Da, am sustinut colaborarea efectiva cu Asociatia “21 Decembrie“, cu dl Doru Maries, pentru a scoate la iveala adevarul despre Revolutie si despre mineriade.
Al doilea argument invocat de Crin Antonescu este rolul d-lui Zamfirescu in exilul democratic romanesc. Confirm ca avem de-a face cu o persoana care a facut multe lucruri admirabile in exil. Cum, nu ma indoiesc, dl Zamfirescu poate confirma ca nici eu nu am ezitat sa actionez in acelasi sens. In 2003, domnul Zamfirescu, pe atunci presedinte al INMER, impreuna cu istoricul Adrian Niculescu, vicepresedintele acelui institut dedicat memoriei exilului romanesc, m-au invitat sa fac parte din Consiliul de Garantie Morala. Am acceptat invitatia cu gratitudine. Cred ca nu este nevoie de alte detalii. Dar il califica aceasta activitate meritorie pe dl Zamfirescu pentru pozitia de presedinte al unui Consiliu Stiintific format din personalitati academice? Este vorba de un organism care orienteaza si analizeaza activitatea de cercetare. N-ar fi fost firesc sa i se ofere distinsului veteran al PNL un post nou, anume acela de presedinte de onoare al IICCMER, lasand Consiliul Stiintific, cu mine ori fara mine acolo, sa fie ceea ce este menit sa fie? Bun, esti suparat pe mine, te deranjez, asa sa fie, dar numesti un om de stiinta, un istoric, politolog, economist.
Acelasi Crin Antonescu se avanta si in comparatii intre conducerea IICR formata din Marius Oprea si Stejarel Olaru si conducerea din perioada 2010-2012. Se pare ca presedintele PNL nu citeste ziare si reviste din Romania: “Niciodată Marius Oprea și Stejarel Olaru nu au rostit o frază publică favorabilă lui Tăriceanu. Au fost dați afară de domnul Boc și a fost pus Tismăneanu, care în afară de a face propagandă pentru Băsescu nu făcea altceva”. Nu stiu daca rosteau fraze elogioase despre Tariceanu, erau amandoi salariati pe posturi de consilieri in cabinetul acestuia. Stiu insa ce scria necontenit dl Oprea despre Traian Basescu. Nu am vazut si nu vad o problema in scrierile sale cata vreme se facea distinctia dintre activitatea in IICCR si aceea de comentator public. Erau amandoi militanti activi ai PNL condus mai intai de Tariceanu, apoi de Antonescu. Repet, n-am facut niciodata propaganda pro-Basescu, anti-Basescu, pro-Antonescu, anti-Antonescu in cadrul IICCMER. Sunt politolog, profesor universitar, conducator de doctorate. Care este legitimitatea stiintifica a lui Crin Antonescu pentru a se pronunta aspra a ceea ce fac ori nu fac eu in plan academic? Pe scurt, este una inexistenta.
Aflu ca dl Victor Ponta a avut o singura ezitare semnand decizia pe care nu putini (cititi petitia initiata de “Evenimentul Zilei”, semnata, pana acum, de peste o mie de oameni) o socotesc un abuz, un ukaz de tip stalinist (cititi articolul profesorului Mircea Mihaies din “Evenimentul Zilei”). I-a placut cartea mea despre Ion Iliescu, spune el. Problema este ca n-am scris o asemenea carte. Exista volumul “Marele soc din finalul unui secol scurt” Ion Iliescu in dialog cu Vladimir Tismaneanu” aparut la Editura Enciclopedica in 2004, cu prefata profesorului Dinu C. Giurescu. In pofida divergentelor stiute dintre ei, ma bucur sa-i spun d-lui conferentiar Ponta ca, la vremea respectiva, profesorul Cristian Preda a scris o recenzie favorabila a volumului in revista “22″.
Dar sa lasam de-o parte aceste fineturi bibliografice. Mi-ar fi placut sa cred ca Victor Ponta a avut ezitari legate de legalitatea deciziei sale. De faptul ca a fagaduit ca nu va face epurari politice. Ca stie limitele unui guvern de tranzitie, deci nu unul care nu are in spate alegeri nationale, ci se pregateste sa le organizeze, fara a sti dinainte rezultatul lor. Ca ii pasa de condamnarea dictaturii comuniste din Romania bazata pe Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pe care am coordonat-o. Ca stie pozitia Consiliului Europei referitoare la condamnarea regimurilor fasciste si staliniste. Ca stie ca exista legi in Romania privind comemorarea victimelor acestor dictaturi genocidare. Se pare ca lucrurile nu stau astfel. Pacat.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/conferentiarul-ponta-il-demite-pe-profesorul-tismaneanu-983569.html
Posted by tismaneanu 




























