O relatare din Washington, de la Vladimir Tismaneanu si Cristian Vasile
Astazi, 23 februarie, la Woodrow Wilson Center (unde suntem fellows in aceste luni), un moment cu totul exceptional. Jonathan Brent, directorul lui Yale University Press si coordonatorul faimoasei serii “The Annals of Communism”, si-a prezentat cartea “Inside the Stalin Archives: Discovering the New Russia” (New York, Atlas Publishers/Norton, 2008). O alta carte de Jonathan Brent (in colaborare cu istoricul rus Oleg Naumov) despre “Stalin’s Last Crime” (inscenarea impotriva doctorilor, cei mai multi evrei, acuzati de complot criminal) a aparut acum citiva ani si a suscitat multe discutii indeosebi legate de obsesiile antisemite ale celor doua sisteme totalitare, bolsevismul si nazismul.
Johnathan Brendt
In noua contributie, Brent se ocupa de starea actuala a arhivelor CC al PCUS si ale KGB, precum si de arhiva personala a “parintelul popoarelor”, “corifeul stiintei” etc. La prezentarea de azi, Jonathan Brent a comentat si unele fotocopii din cartile colectionate de Stalin in propria biblioteca. Intre acestea, cu insemnari masive pe margine, “Istoria revolutiei ruse” de Trotki si brosura lui Lenin “Revolutia proletara si renegatul Kautsky”. Brent a accentuat centralitatea ide0logiei in cosmologia paranoica a stalinismului. Mai mult, a insistat asupra prapastiei dintre cunoastere si credinta in mentalul bolsevic. Cei mai multi lideri aflati pe drumul piezaniei stiau ca vor fi lichidati, insa refuzau sa creada acest lucru. Nikolai Buharin ii trimitea lui Stalin o scrisoare din celula de la Lubianka in 1937 in care sustinea Marea Teroare aratind ca numai astfel, prin crearea unui climat de frica generalizata, de suspiciune universala, partidul-stat isi poate exercita deplina putere. Brent a respins pozitiile care incearca sa puna totul pe seama unei presupuse maladii mentale a despotului. A amintit discutia lui Stalin din 1947 cu Serghei Eisenstein despre prima parte a filmului acestuia “Ivan cel Groaznic”. Cu acel prilej, “criticul de film” Djugasvili-Stalin i-a reprosat regizorului ca nu intelege dialectica istorica – eroarea lui Ivan a fost ca s-a last “domolit” de Dumnezeu. Stalin nu nega existenta divinitatii, ci se propunea pe el insusi ca figura negativa a transcendentei.
Intrebat ce formule ideologice, ce curente de idei pot lua locul bolsevismului (in versiunea stalinista sau neostalinista), Brent a accentuat ascensiunea nationalismului. In opinia sa, Biserica Ortodoxa Rusa nu este o alternativa viabila la nivel societal global.
Brent a aratat ca noile restrictii in domeniul arhivelor nu sunt chiar atit de noi. Ele au inceput inca de prin 1995, deci din vremea lui Eltin. Mai nou, a notat Brent, o distinsa istorica a scris o lucrare despre ocuparea Lituaniei in 1940-1941 de catre Armata Rosie. Macheta cartii a ajuns cumva in miinile lui Putin care a explodat de furie si a cerut luarea de masuri imediate de natura sa o intimideze pe cercetatoare: pierderea pensiei, mutarea din apartament, concedierea fiicei. “Argumentul”? “Nimeni nu are dreptul sa batjocoreasca onoarea armatei ruse”. Simptomatic, Brent a preferat sa nu dea numele autoarei.
La intrebarea lui VT daca Stalin era convins ca vechii bolsevici si atatea alte persoane prigonite de-a lungul Terorii erau intr-adevar dusmani, Brent a raspuns evocind toastul multa vreme tinut secret al lui Stalin din noiembrie 1937. Cu acel prilej, dictatorul proclama necesitatea exterminarii tuturor inamicilor, reali sau potentiali, fara niciun fel de crutare in raport cu familiile lor, pina la ultima generatie. A subliniat de asemenea disponibilitatea lui Stalin pentru cele mai halucinante scenarii privind “conspiratiile” imperialiste.
La o conferinta desfasurata in luna decembrie 2008 la Moscova, a povestit Brent, directorul general al Arhivelor Federatiei Ruse a cerut sa se departajeze intre rolul criminal al lui Stalin, pe de o parte, si istoria “sanatoasa” a Uniunii Sovietice. Mai mult, asemenea unora dintre “iluzionistii” contemporani, inclusiv romani, omul lui Putin de la Arhive a protestat impotriva tendintelor nihiliste care incearca sa prezinte comunismul drept “anormal”. Restauratia epocii Putin – Medvedev inseamna asadar re-normalizarea comunismului.
