Acum aproape 16 ani, când apărea prima ediţie din Arheologia terorii, cititorul român putea răsfoi una dintre puţinele cercetări cu nuanţe prosopografice privitoare la elita comunistă românească. Serialul de eseuri privind destinul potentaţilor comunişti, care a fost transmis la Radio Europa Liberă sub impulsul istoricului Vlad Georgescu, se transforma după 1989 într-o carte ambivalentă: accentul puternic emoţional-protestatar specific anilor ’80, când ţara abia părăsită de Vladimir Tismăneanu gemea sub dictatura lui Nicolae Ceauşescu, alterna cu tonul precumpănitor analitic al sociologului şi filosofului politic exilat în Venezuela şi apoi în Statele Unite. Comentariile politice difuzate la Radio Europa Liberă şi volumul care le-a adunat sunt martorii despărţirii definitive de neomarxism, iluzia pentru care Vladimir Tismăneanu a mai rămas în ţară până în toamna anului 1981, continuând să scrie în publicaţiile oficiale, îndeosebi în Viaţa Studenţească şi Amfiteatru, inclusiv câteva texte presărate cu afirmaţii conformiste.
Cristian Vasile despre Arheologia terorii
Advertisement
