Ma grabesc sa ajung la Wilson Center unde vorbesc astazi despre “Democracy, Memory, and Moral Justice”. Scriu deci in viteza, incitat de un articol al lui David Brooks din New York Times de astazi (24 februarie 2009). Brooks nu este nici paleo, nici neoconservator, ci pur si simplu conservator, ori, in traditia europeana, reluind termenul lui N. Steinhardt (de fapt al amicului acestuia Emanuel Neuman) un liberalconservator (deliberat scris intr-un cuvint).
Marele test tine de actualul efort al Administratiei Obama de a demara un program mamut de recladire sociala si economica. Unul holistic, cu ambitii enorme, poate cel mai temerar incercat vreodata in istoria acestei republici. Filosofia acestei ofensive a fost formulata chiar de Barack Obama: “We cannot successfully address any of our problems without addressing all of them.”
Suna minunat, chiar sublim, intrebarea este daca se poate construi o strategie pe aceasta premisa a campaniei pe toate fronturile posibile. Gradualismul, incrementalismul, analiza rationala a situatiilor economice locale risca sa fie inlocuite de o febra transformista care aminteste de programele de inginerie sociala din statele in care s-a incercat modelul economiei de comanda. Esecul acestor experimente este notoriu. Scrie David Brooks, referindu-se la operele unor Isaiah Berlin,Friedrich Hayek, Reinhold Niebuhr, Michael Oakeshott, Edward Banfield si George Orwell, “the crooked timber school”, cu totii critici ai hubrisului socializant (ori mai bine spus socialist) si ai convingerii utopice ca interventia statala poate rezolva toate problemele: “These writers– some left, some right–had a sense of epistemological modesty. They knew how little we can know. They understood that we are strangers to ourselves and society is an immensely complex organism. They tended to be skeptical of technocratic , rationalist planning and suspicious of schemes to reorganize society from the top down.”
Un caveat inspirat de gindirea lui Edmund Burke care merita tratat cu deplina seriozitate.
Edmund Burke
