H.-R. Patapievici despre mizeria marxismului

Tinarul Marx a scris un pamflet impotriva lui Proudhon intitulat Mizeria filosofiei. In realitate, mizeria apartinea chiar demersului propus de fostul hegelian de stinga. In numele luptei pentru salvarea “creaturii chinuite”, noua doctrina revolutionara sanctifica violenta si abolea moralitatea traditionala. O antropologie fara subiect, deci inapta sa vorbeasca despre individ, despre persoana umana reala,  o pseudo-soteriologie in care alienarea era surmontabila prin misteriosul “praxis revolutionar”, marxismul a devenit sursa de legitimare a celor mai macabre experimente de inginerie sociala. Nu a fost voba doar de o bastardizare, de o “desfigurare” cum sustin neo-marxistii din Romania si de aiurea, ci de implinirea unor imperative pe care Marx insusi le-a considerat drept finalitatea suprema a Istoriei. 

 

Karl Marx

In numele Umanitatii au fost masacrati, torturati, inchisi, prigoniti, umiliti oamenii concreti. In consens cu Leszek Kolakowski, H.-R. Patapievici explica impecabil natura liberticida si generatorare de coruptie, mizerie si disperare (individuala si colectiva) a marxismului.  Iata concluzia trilogiei lui Kolakowski despre The Main Currents of Marxism: “The self-deification of  mankind to which Marxism gave philosophical expression, has ended as all such attempts, whether individual or collective: it has revealed itself as the farcical aspect of human bondage”. Sa nu uitam,Kolakowski insusi a trecut prin experienta credintei comuniste, dar a reusit sa se elibereze de aceasta iluzie si sa scrie cea mai devastatoare istorie a miturilor marxiste. A cunoaste traditia marxista este un lucru, a adera la ea acum, dupa Gulag, dupa Lenin, Stalin, Mao, Gheorghiu-Dej, Ceausescu etc este cu totul altceva si tine de orbire, cinism, nerusine, ipocrizie (ori de toate acestea laolalta). Eseul lui H.-R. Patapievici este de o scaparatoare, urgenta actualitate. Ar merita sa fie subiect la examenul de bacalureat.