Am vizitat astazi expozitia “State of Deception: The Power of Nazi Propaganda” organizata la Holocaust Memorial Museum din Washington. Citisem in New York Times o cronica de Edward Rothstein despre aceasta deconstructie analitico-documentara a universului de fabricatii, mituri, fantasme, naluci si obsesii care au alcatuit imaginarul national-socialist. M-au frapat mai ales posterele, in care se combina negrul cu o persistenta (si deloc intimplatoare) prezenta a rosului. Revolutia brun-rosie. Aluziile la instinctul teluric, dar si la mitul socialist sunt de fapt indiciul simbiozei tematicii rasei cu aceea a clasei (a natiunii pure germane ca “natiune proletara”) in dramaturgia ”metapolitica” despre care a scris Pieter Viereck intr-o carte prefatata de Thomas Mann.
Imagini din filmele de propaganda nazista (“Der ewige Jude”, documetarele lui Leni Riefenstahl) comandate si supervizate de Goebbels si ciracii sai. Utilizarea metodelor tehnologice cele mai moderne pentru scopuri pervers-exterministe. Denaturarea patologica a faptelor pentru a servi intereselor unui grup de sociopati convinsi ca au Istoria si Providenta de partea lor. Julius Streicher, unul dintre favoritii lui Hitler , directorul scabroasei publicatii Der Sturmer, ajuns pe banca acuzatilor la Nurnberg, condamnat la moarte si spinzurat pentru crime impotriva umanitatii. Starea de extaz demonic, de heteronomie absoluta la care a fost redus un intreg popor (ori majoritatea sa) in ceea ce unii istorici definesc drept o dictatura bazata pe consimtamint. Hitler prezentat in tablouri de tip realist-socialist drept parinte al unui neam urgisit, garant al unei resurectii eroice, cruciat in lupta “singelui” impotriva “aurului”. Evreii caricaturizati grotesc pe baza celor mai abjecte stereotipuri, prezentati simultan drept atotputernici si mizerabili, bancheri fara suflet si conspiratori bolsevici. Anihilati mai intii propagandistic, evreii aveau sa fie lichidati fizic in lagarele mortii si in gropile comune ale executiilor in masa.
Ca si in dictaturile comuniste, propaganda a fost , alaturi de politia secreta, pilonul regimului national-socialist. A indemnat la crima, la omor colectiv, la distrugerea tuturor celor definiti drept inamici, reali ori potentiali, pe care ii elimina din specia umana. Goebbels s-a sinucis, Streicher a fost executat. Germania se confrunta de decenii cu trecutul traumatic. Nu a sosit oare momentul unui Muzeu al propagandei comuniste in Romania in care sa se prezinte tehnicile diabolice utilizate pentru suprimarea gindirii libere si pentru conditionarea (subjugarea mentala) a populatiei in sensul unei participari neintrerupte la procesiunile urii, la orgiile barbar-vindicative ale exclusivismului social?
