Era suspiciunii: N. Steinhardt despre delatori, codosi, ciripitori si monstri

31/03/2009

In fascinant-comprehensiva, iluminanta sa monografie N. Steinhardt si paradoxurile libertatii (Humanitas, 2009), istoricul literar George Ardeleanu citeaza dintr-o nota informativa despre parerile marelui ganditor privind malignitatea delatiunii ca fibra a tesutului sordid si antimoral al regimurilor totalitare. Noteaza George Ardeleanu ca este vorba de fapt de “o delatiune despre delatiune, o turnatorie despre turnatorie, avand ceva din ironia cruda a ‘teatrului in teatru’ din Hamlet-ul lui Shakespeare…” Iata asadar ce ii spunea autorul Jurnalului fericirii turnatorului securist, fost coleg de la “Spiru Haret”:

“Eu am oroare de oamenii lipsiti de caracter, de codosi, de delatori, informatori, care sunt cei mai lipsiti de caracter. Am avut mare dezamagire in viata mea, fiind ‘turnat’, tradat de cunoscuti, prieteni. Cea mai sinistra categorie de oameni, adevarati denaturati, monstri, este aceea a turnatorilor de profesie, ciripitorii, informatorii, care nu merita decat dispret, desconsiderare, scuipati. Rau face regimul ca incurajeaza in intreprinderi aceasta oribila categorie de oameni declasati, verosi, cretini in general, lipsiti de bun-simt si de constiinta, mai ales care-si vand rudele, prietenii, cunoscutii. Niciodata un regim politic nu are lunga durata, nu are un fundament solid, daca se sprijina pe delatiune, para, lipsa de caracter, tradare. Trebuie sa se cultive increderea in oameni nu neincrederea, entuziasmul, nu frica, onoarea, nu dezonoarea.”

Sa nu uitam ca multi dintre informatori (nici macar autorul delatiunii despre Steinhardt purtand burlescul nume de cod “Gogu Pil”) nu erau necesarmente imbecili. Stupiditatea lor era una a abuliei morale. Un istoric francez a numit sistemul delatiunii universalizate din perioada regimului de la Vichy cancerul sufletelor. Diagnosticul ramane corect, dar nu trebuie nici o secunda uitat sau neglijat rolul adevaratilor manipulatori, papusarii infernului totalitar, activistii de partid si ofiterii de securitate. Informatorii au fost abjecta plastilina, masa unei vermine adeseori voluntare, dar arhitectii angrenajului diabolic, the masterminds s-au numit Dej, Draghici, Ceausescu, Rautu, Chisinevschi, Nicolschi, Plesita, Vincze, Paul Niculescu-Mizil, Ion Stanescu, Emil Bobu, Postelnicu, Iulian Vlad etc.

Cartea lui George Ardeleanu, rezultatul unei cercetari pasionate, devotate si oneste, este un model de monografie critica situata in fertila directie a istoriei ideilor. Oricine va dori sa inteleaga relatia dintre intelectuali si istorie in tulburele, insingeratul veac douazeci va avea enorm de cistigat citind aceasta splendida lucrare.


Yes, We Sign: Noi semnaturi in favoarea Declaratiei de la Praga

31/03/2009

Public aici lista adusa la zi a semnatarilor din Romania (sau originari din tara ori din Moldova) ai Declaratiei de la Praga. Imi cer scuze daca am uitat pe cineva.

Toti cei care cred ca regimurile comuniste au fost criminale si ilegitime pot semna Declaratia de la Praga intiata, intre altii, de celebrul disident, dramaturg si fost presedinte al Republicii Cehe Vaclav Havel, pastorul Joachim Gauck, parlamentarul suedez Goran Lindblad si fostul presedinte al Lituaniei Vytautas Landsbergis. Au facut-o pina acum Mihai Sora, Laszlo Tokes, Cristian Preda, Valeriu Stoica, Vitalie Ciobanu, Sever Voinescu, Tom Gallagher, Ioan Stanomir, Iosif Klein Medesan, Sorin Iliesiu, Liviu Antonesei, Cristian Vasile, Brigitta Balogh, Sorin Lavric, Christina Zarifopol-Illias, Angelo Mitchievici, Lukey N. Illias, Ovidiu Pecican, Radu Stern, Caius Dobrescu, Mihail Neamtu, Traian Ungureanu, Dragos-Paul Aligica, Alexandru Laszlo, Victor Cosmin Popa, Bruno Stefan, Luiza Palanciuc, Leonard Oprea, Bogdan Duca, Alexandru Gabor, Ionel Boamfa, Stefan Benedict, Mircea Mihaies, Vladimir Tismaneanu, Calin Gheorghe, Ionica Ilie, Calin Lazaroiu, Anca Maria Cernea, Carmen Balan, Dumitru Cornita, Cosmin Vacarus, Cornelia Raileanu, Narcis Tasca, Eunice Dugulescu, Ionut Iamandi, Radu Paraschivescu, Vlad Jecan, Gelu Trandafir, Alexandru Popescu, Vlad Chiorean, Ionut Sterpan, Daniel Sandru, Doru Pacurari, Daniela Marin, Militia Spirituala (miscare civica), Lucian Radulescu, Liviana Rotaru, Denise Theodoru, Constans Constantin, Sorin Faur, Damiana Otoiu, Daniel Puscaru, Diana Morarasu, Viorel Padina, Vlad Bedros, Miruna Constans, Liliana Hudac, Danut Manastireanu, Radu Visan, Adrian Vigheciu, Ana Petrache, Teodor Chircu, Nicolae-Serban Tanasoca, Constanta Nadia Dumitrescu, Laurentiu Dragomir, Cosmin Faur, Raluca Faur, Mihai Ivascu, Ilioara Ivascu, Gh. Samoila, Cerasela Radulescu, Octavian Mitroi, Mihai Ciucanu, Constantin Burz, Vasile Raileanu, Dumitru Nicolaescu, Vasile Pavel , Simona Serbanescu, Despina Vestea, Mihai Guramba, Catalin Avramescu,Vlad Moraru, Camil Golub , George Visan, Lidia Gherman, Roxana Bucioaca, Marius Mandru, Catalin Bia, Gal Sandor Szabolcs, Calin Ioaja, Catalin Calin Chirita, Monica Pop, Catalin Stanescu, Bogdan Sasaran, Luminita Sasaran, Norma Nitescu, Octavian Blenchea, Daniela Muller, Sorin Petroianu, Cristian Balos, Ruxandra Udrea, Raluca Grosescu, Georgeta Grosescu, Nicoleta Catuneanu, Cornelia Catuneanu, Carmen-Marina Mihai, Horatiu Pepine, Mirela Adascalitei, Angela Mihaela Popa, Alina-Carmen Ciolca, Gabriel Preda, H.-R. Patapievici, Viviana Iacob, Bogdan Cristian Iacob, Francisc Grunberg, Noemi Marin, Emanuel Copilas, Attila Riti, Victor Lite, Florian Divari, Danda Divari, Eugen Screlea, Ion Batir, Cristian Olariu, Ovidiu Florea, Gheorghe Iosif, Lacramioara Stoenescu, Cornelia Mihaescu, Andrei Muraru, Natalia Cuglesan, Ovidiu Rapa, Nicolae Manolache, Catalin Anghelescu, Petru Florea, Janos Jozsa, Olivian Breda, Mircea Platon, Valentin Popovici, Radu Carp, Cristian Tudose, Andrei Zidaru, Raluca Arsenie-Zamfir, Alina Constanceanu, Dan Dumitru, Andrada Balan, Cristina Popa, Andru Chiorean, Dumitru-Catalin Rogojanu, William Bleiziffer, Cristian Robu-Corcan, Serban Boca, Aurora Martin, Ioan Samihaian, Florentina Samihaian, Mihaela Grigore, Dumitru Daniel Bistricean, Mirela Bejenaru, Orsolya Horber, Karoly Zilahi, Carmen Ivas, Ovidiu Ivas, Mircea Paraschiv, Alina Birsan, Alexandru Maier, Constantin Popa, Petrus Ionescu, Ovidiu Radulescu, Vasile Gheorghe, Claudia Popa, Cristian Mihail Neacsu, Alin Nicula, Angela Furtuna si nu prea multi altii. Cu cit mai repede, cu cit mai multi, cu atit mai bine. Semnati lista internationala cu numele complet si cu afilierea institutionala.

Voi publica numele noilor semnatari pe acest blog. Margaret Mead a spus: “If you think that one or two individuals cannot change the world, you’re wrong. As a matter of fact, this is the only way the world has changed.”

http://praguedeclaration.org/sig


Roger Scruton: The Challenges Facing the Centre-Right in Europe

31/03/2009

Institutul de Studii Populare (ISP) a organizat miercuri, 25 martie 2009, Camera Deputaţilor, Sala Drepturilor Omului, intrarea Izvor, conferinta The Challenges Facing the Centre-Right in Europe susţinută de Roger Scruton.

VIDEO


Simplu si direct despre comunism si fascism

31/03/2009

Iata un fragment din textul postat de Razvan Vintilescu pe blogul sau din Cotidianul:

“Nu poti fi comunist cu jumatate de norma si sa ignori partea abominabila, dupa cum nici nu poti fi fascist, legandu-te doar de conceptele care-ti convin. Asa ca Declaratia de la Praga, prin care se cere condamnarea comunismului si a fascismului la unison este un demers perfect logic. Iar unii gica-contra, din categoria fuckin’ cool a tinerilor de stanga ce sunt dispusi sa inchida ochii la “imperfectiunile” marxismului stupid, uita un aspect esential: orice regim politic in care mor milioane de oameni din cauza unei doctrine este pur si simplu prost. Iar cand ipotezele pe care s-a sprijinit acel regim sunt reluate decenii la rand si orice incercare de a le valida esueaza, nu inseamna ca s-au facut erori in demonstratie, ci ca ipotezele insesi au fost gresite”.

Spus simplu si direct. Nu pledez pentru pierderea nuantelor, ci pentru o perspectiva morala in examinarea celor doua orori absolute ale veacului douazeci. In variantele lor radicale, sistemele totalitare, intemeiate pe ideologii cu pretentii mintuitoare (asa-numitele paradigme redemptive), au dus la practici exterministe. Cit priveste asa-zisul “comunism cu chip uman”, el a fost perfect definit de Adam Michnik drept totalitarism cu dintii sparti.


Bilanţul comunismului: Katyn, Lasko şi câte alte crime împotriva umanităţii…

30/03/2009

Constat ca nu s-a scris mai nimic in Romania despre recentele revelatii privind gropile comune, “cimitirele” fara pietre de mormint in care au fost azvirlite cadavrele celor executati fara proces, fara urma de legalitate, de catre comunistii titoisti imediat dupa al II-lea razboi mondial. Socul in Slovenia este imens.

Mass Grave Uncovered Near Lasko
Lasko, 3 March (STA) – Forensics have uncovered the remains of several hundred people suspected to have been killed after World War II in a disused mine in the Lasko municipality, in the east of the country. The location was examined at the request of the Government Commission for Concealed Graves, which suspected that it was a mass grave stemming from the period immediately after World War II.

Mass Graves Slovenia

Mass Graves Slovenia

Forensics managed to break through the thick layer of concrete on Tuesday to uncover mummified remains of what they think is several hundred people, police said in a statement.
The case has been handed to a police task force in charge of investigating post-WWII killings in Slovenia.
Thousands of people are thought to have been killed in summary executions by Communist forces after World War II for their supposed links to the occupiers and opposition to newly-established Communist rule.
If confirmed as a site of remains of people killed in the immediate aftermath of World War II, it would become one of several hundred such mass graves in Slovenia.
The former chair of the Government Commission for Concealed Graves Joze Dezman recently told STA that some 600 grave sites have been discovered.
Dezman said that the latest figures suggest that some 100,000 people were killed, of which some 15,000 were Slovenians, tens of thousands Croatians, over 10,000 German POWs and over 10,000 Serbians and Montenegrins.
Dezman called it “the biggest killing of unarmed people after World War II in Europe”.

SDS Wants Tito Off Streets
Ljubljana, 11 March (STA) – The opposition Slovenian Democrats (SDS) on Wednesday issued an appeal to remove the name and image of Former Yugoslav President Jozip Broz Tito off all Slovenian streets after the discovery of the latest mass grave suspected to contain victims of World War II-era Communist executions.
The appeal directed at all Slovenian citizens, but especially municipal councillors, urges them to start procedures in their local communities for removing the name of Tito from Slovenian streets and squares and relocating his busts to museums “where they belong”.
The SDS shares the shock of president of the Slovenian Association of WWII Veterans, Janez Stanovnik, who said in his response to the discovery of a post-WWII mass grave near Lasko that these atrocities were obviously committed under the command of the former Communist leader (1892-1980).
The biggest opposition party said on its website that “the SDS thus believes that it is unacceptable that any Slovenian street or square continues to carry his name”.
Unexplained post-war summary executions are a big burden on Slovenia and they are a deep wound for the Slovenian people, the SDS says. It believes that this burden cannot be alleviated without the admittance and clear condemnation of such crimes.
“Until Slovenians as a community are unable to give their dead a dignified burial, we will continue to live in doubt about our fundamental civilisational values, our own foundations and own identity. This will hold us back in our development,” the party says.


Comunismul, fascismul si Declaratia de la Praga: Discutia continua

30/03/2009

In Cotidianul de miine (de-acum online) un interesant articol (semnat de Claudia Ciobanu si Adrian Deoanca) despre presupusele motivatii ale celor care au vandalizat site-ul Declaratiei de la Praga. Am fost contactat azi dimineata la telefon de ziaristul Adrian Deoanca si am raspuns fara reticente intrebarilor sale. Am precizat ca sustin libertatea de exprimare si libertatea academica, dar ca mi se pare normal ca aceia care au pornit campania de compromitere a Declaratiei sa-si asume public identitatea, sa-si formuleze cu deplina responsabilitate ideile si sa procedeze cu civilitate. Sunt consternat ca doi absolventi ai Central European University au actionat in acest fel, in loc sa produca o lucrare stiintifica menita sa contribuie la o dezbatere autentica. Peste doar doua saptamini voi participa la o conferinta la Yale University pe tema “Hitler-Stalin”. Oare si organizatorii evenimentului de la Yale se fac vinovati de “demonizarea stingii democratice”? Ma intreb daca cei doi absolventi ai CEU au citit cartile unor Aleksandr Iakovlev, Richard Overy, Anne Applebaum, Robert Gellatelly, Margarete Buber-Neumann, Karl-Dietrich Bracher, Allan Bullock, Robert Conquest etc etc? Au citit scrierile lui Raymond Aron si/sauThe Origins of Totalitarianism de Hannah Arendt? Ori macar memoriile lui Egon Balas despre suferintele sale, ilegalist evreu-maghiar-roman, sub fascism si sub comunism. Vreau sa sper ca in seminariile de la CEU autorii atacului pseudo-zglobiu, in fapt o lugubra bufonerie, nu au utilizat identitati fictive. Ancheta Cotidianului include si substantiale interventii datorate lui Radu Filipescu si lui Andrei Oisteanu, ambii sustinatori ai Declaratiei de la Praga, asemeni Anei Blandiana si altor figuri marcante ale societatii civile.

Iata ca intre timp, pe forumul din Cotidianul, a aparut cu semnatura, lucru apreciabil in acest caz, desi ma tem ca este tot un pseudonim, unul dintre cei doi initiatori ai actiunii de poluare/vandalizare a listei de semnaturi in favoarea Declaratiei de la Praga. Nu reproduc aici tot rationamentul sau. In numele unei exigente a tratamentului individual al crimelor examinate, se instituie acuzatii colective impotriva intregii intelighentsii si a intregii clase politice din toate statele Europei de Est si Centrale. Deci Iliescu, Meciar, Orban, Berisha, Havel, Klaus, Geremek, Jelev, Simecka, Janos Kis, Carnogursky, Constantinescu, Kwasniewski, Basescu etc ar fi toti o apa si-un pamint, la fel si institutele care incearca sa salvgardeze memoria si sa lupte impotriva nostalgiilor nomenklaturiste. 20 de ani de istorie est europeana, cu convulsiile stiute, cu luptele politice si culturale care continua si azi, sunt expediati fara a clipi, dintr-o grabita trasatura de condei (ori de tastatura). Daca lucrurile ar sta asa cum scrie domnia sa, cum putem explica reactiile isterice din Parlamentul Romaniei din data de 18 decembrie 2006? Cum explicam alianta nesfinta dintre fostul ideolog marxist si secretar al CC Ion Iliescu si fostul menestrel ceausist, profetul populismului xenofob Vadim Tudor impotriva condamnarii dictaturii comuniste din Romania? Mi se pare ca se oculteaza natura revolutiilor din 1989: anti-utopice, anti-ideologice, anti-totalitare, asadar liberal-anticomuniste.

“Kiskunsagi Bela 30-Mar-2009 22:30
(3)

Eastern Europe’s Communist regimes have all been rightly condemned. Still, they should be treated on a case-by-case basis. Debates on communism have been monopolized by an opportunistic and manipulative intelligentsia and political class whose views have been for 20 years hammered on the population. This collective, ideological focus shifts the responsibility away from individuals, from actual perpetrators who populate the entire political spectrum. We must find those people who committed crimes against humanity and compensate actual victims, not reward political opportunists. National institutes in the region have been engaged in selective political targeting, and this declaration suggests creating such an institution at the European level.

The Prague declaration is part of a politics of seeking ulterior political gains through victimization. In opposition to this declaration the many who sympathize with these views will prepare a detailed response.”


Nostalgii, amintiri si uitari post-comuniste

30/03/2009

Iata textul interviului meu din Gazeta de Maramures, 23 martie 2009

O democratie fara memorie este una in grava suferinta

Vladimir Tismaneanu a fost presedintele Comisiei care a redactat celebrul raport pe baza caruia presedintele Basescu a condamnat comunismul. Crede ca raportul este „final” numai in sensul ca incheie activitatea unei Comisii si continua sa lupte pentru „decomunizare”.

Carte de vizita
Vladimir Tismaneanu este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Anul acesta, este Fellow (bursier) la Woodrow Wilson International Center for Scholars din Washington. In 2006, a fost presedinte al Comisiei Prezidentiale de Analiza a Dictaturii Comuniste din Romania, care a redactat raportul prezentat de Traian Basescu, in plenul Parlamentului Romaniei, in data de 18 decembrie 2006, iar din data de 11 aprilie 2007, presedintele Comisiei Prezidentiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Este autor a numeroase carti, intre care „Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc” (trad. rom., Polirom, 2005) si „Fantoma lui Gheorghiu-Dej” (Humanitas, 2008).

Reporter: Sondajele de opinie (daca ele nu mint) arata ca romanii uita destul de repede si mai bine de jumatate considera comunismul „o idee buna”. Cum transmitem istoria comunismului catre generatiile tinere, pentru ca istoria sa nu se mai repete?
Vladimir Tismaneanu: Nostalgia comunismului ascunde, adeseori, o stare de dezabuzare, de insatisfactie legata de lumea post-comunista. Multi oameni sunt revoltati de persistenta unor retele clientelar-mafiotice, mostenite din vechiul regim ori de aparitia altora, nu mai putin toxice si vicioase. Deci, nu toti cei care spun ca trecutul comunist a fost acceptabil ori chiar benefic ar dori revenirea la timpurile suspiciunii, mizeriei morale si materiale si ale propagandei imbecilizante. A separa comunismul ca „idee” de practicarea sa in realitate (ceea ce eu numesc, pe urmele filosofului polonez Leszek Kolakowski, rolul Diavolului in Istorie) indica o inclinatie mistificatoare, un refuz al adevarului si o fuga de responsabilitati. Istoria comunismului poate si trebuie sa devina obiect de studiu in licee (s-au facut pasi importanti in acest sens). Dar e nevoie de instituirea unor lieux de mémoire, teritorii sacrale care sa fie acele memento-uri ce nu pot fi negate, evitate, ocultate, obliterate. Memoria comunismului trebuie cultivata in spiritul unei asumari si confruntari a unor perioade traumatice, in care milioane de destine au fost sfaramate, ruinate, vatamate in numele unor comandamente utopice. Trebuie explicat tinerilor ce a insemnat ideologia comunista, ce a fost programul de cladire a „Omului Nou”, ce au fost actiunile de pedagogie negativa (demascarile, prelucrarile, stigmatizarile). Trebuie accentuat faptul ca dictatura comunista s-a intemeiat pe cultul violentei si pe mobilizarea paranoica a resentimentului social. Discursul comunist, cum arata Gabriel Liiceanu, a fost de fapt o continua exhortatie la ura, la crima politica. Nu vom avea niciodata destule locuri care sa consacre memoria vremurilor de abjectie, dar si pe aceea a rezistentei.

Rep.: Cum va explicati ca „Fenomenul Pitesti” prezinta interes la Universitatea California din Berkeley, prezinta un interes deosebit pentru cercetatorii straini, iar in Romania se vorbeste inca de demolarea fostei inchisori?
V.T.: Noi nu am dezvoltat indeajuns, la nivelul societatii civile, retele de comunicare si presiune care sa faca imposibila resuscitarea discursurilor negationiste si revizioniste. Nu avem acele mecanisme care sa-i rusineze pe neo-culturnicii apologeti ai aberatiilor comuniste. Nu ma refer la masuri legislative (desi nu mi s-ar parea deloc deplasate, la fel cum exista pedepse pentru cei care neaga Holocaustul), ci mai ales la existenta unui consens al repudierii trecutului dictatorial, ca o catastrofa colectiva. Comunismul a fost un regim anormal, iata un lucru care trebuie mereu explicat si subliniat. Aparitia unei carti precum „Iluzia anticomunismului” (Chisinau, Ed. Cartier, 2008), in care unii contribuitori persifleaza, de o maniera cinica si agresiva, insasi ideea condamnarii comunismului ca regim terorist, criminal si ilegitim, spune mult despre aceste mentalitati. Pe de alta parte, existenta Scolii de Vara de la Sighet, prezenta a sute si sute de tineri in dezbaterile despre comunism, interesul enorm suscitat de republicarea „Arhipelagului Gulag” de Soljenitin, in 2008, de catre Cotidianul, sugereaza ca, in adancime, lucrurile nu sunt chiar atat de lipsite de speranta. Important este sa catalizam aceste discutii, sa propunem cat mai multe demersuri menite sa salveze memoria si sa respingem, cu argumente istorice, politologice, filosofice, eforturile de a exonera ideologia comunista, de a o inocenta si de a vorbi despre un „sambure umanist” in inima unui proiect care a fost unul de o barbarie nihilista egala doar cu cea nazista.

Rep.: A existat un fenomen asemanator „Fenomenului Pitesti” in fostele tari comuniste?
V.T.: Cum arata marele istoric François Furet in prefata cartii lui Virgil Ierunca despre fenomenul Pitesti, a fost vorba de o actiune criminala absolut diabolica, o pedagogie a anihilarii demnitatii umane. Singura tara in care s-a mers in aceeasi directie, dupa stiinta mea, a fost China maoista. Retineti insa ca, pentru monstruozitatea numita Pitesti, nu au fost responsabili doar calaii Nikolski si Sepeanu, ci si diversii potentati ai PCR, activistii sectiilor de cadre, organe speciale si propaganda. Fenomenul Pitesti s-a putut produce doar intr-un climat in care speranta fusese aneantizata, iar unele victime (cele angajate pe calea complicitatii) isi pierdusera reperele fundamentale pe baza carora se putea distinge intre Bine si Rau. Pitesti a fost numele Raului radical. In Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania (Humanitas, 2007), sunt pagini cat se poate de documentate despre modul de functionare a acestui infernal experiment. Cat priveste relatia dintre ideologie si teroare in sistemul stalinismului romanesc, am discutat-o pe larg in cartea scrisa impreuna cu istoricul Cristian Vasile, „Perfectul acrobat. Leonte Rautu, mastile raului”, aparuta in 2008, la editura Humanitas.

Rep.: Cum privesc profesorii, istoricii si politologii straini regimul politic din Romania post-decembrista?
V.T.: Romania post-decembrista a fost dominata de lupta dintre formatiunile doritoare sa implineasca dezideratele revolutionarilor anti-comunisti si eforturile de regrupare si revansa ale nomenclaturii. Lucrurile au evoluat, dar inca nu s-a ajuns la judecarea celor vinovati pentru tenebroasele inscenari din decembrie 1989 (ne intrebam si acum cine au fost „teroristii”) si pentru mineriade, mai cu seama cele legate de bestialitatile din iunie 1990. Tocmai de aceea, consider ca discursul presedintelui Traian Basescu din 18 decembrie 2006, in care a condamnat regimul comunist drept ilegitim si criminal, marcheaza o despartire a apelor si slujeste ca un revelator pentru adevaratele optiuni din Romania contemporana. Lucrez la o carte (in engleza) despre intreaga experienta a Comisiei Prezidentiale si sunt mai convins decat oricand ca o democratie fara memorie este una in grava suferinta. Raportul Final nu inchide, ci dimpotriva, deschide noi teritorii de investigatie. Este „final” numai in sensul ca incheie activitatea unei Comisii.

Rep.: Dupa condamnarea comunismului, care credeti ca sunt urmatoarele etape de „decomunizare”?
V.T.: In aprilie 2007, presedintele Traian Basescu a decis infiintarea Comisiei Prezidentiale Consultative pentru analiza dictaturii comuniste din Romania (eu sunt presedinte, coordonatori sunt Cristian Vasile, cercetator la Institutul „Iorga” al Academiei si Dorin Dobrincu, cercetator la Institutul „Xenopol” din Iasi si director general al Arhivelor Nationale). Obiectivul Comisiei este de a-l consilia pe seful statului in vederea punerii in practica a propunerilor din Raportul Final asumate in discursul tinut (in conditiile cunoscutului si pe veci revoltatorului vacarm vadimist) in fata camerelor reunite ale Parlamentului. Am in vedere actiuni de memorializare (un Muzeu al dictaturii comuniste), cele legate de democratizarea arhivelor, actiuni legislative. Acestea din urma sunt de competenta parlamentului, eventual a guvernului. Planul simbolic este extrem de important, insa decomunizarea transcende zona simbolica. Sustin, in acest sens, propunerile de legi initiate de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului in Romania.

Rep.: In opinia dumneavoastra, a scapat societatea romaneasca definitiv de „tarele comunismului” ca delatoria, minciuna, frica?
V.T.: Periodicitatea scandalurilor legate de diverse dosare arata ca trecutul nu este total disparut, ca exista nenumarate reverberatii ale anilor dictaturii in lumea post-comunista. Pe de alta parte, exista o presa independenta, exista partide politice, exista pluralism. Se da o batalie pentru sufletul omului in aceasta tara, Romania este membra in UE si in NATO, exista o tanara generatie care nu intelege sa ingenuncheze in fata imposturii si minciunii. Exista, evident, patologii morale ale tranzitiei, o venalitate sustinuta de diversi oligarhi si baroni, dar nu cred ca batalia a fost pierduta de fortele democratice. Dimpotriva, sunt convins ca lupta pentru despartirea de trecut va duce la asanarea clasei politice si a discursului public. Este o lupta care se da chiar acum, iar acest interviu, pentru care va multumesc, se plaseaza in inima ei.

Ioana LUCACEL
ioana@gazetademaramures.ro


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 186 other followers