Iata un fragment din textul postat de Razvan Vintilescu pe blogul sau din Cotidianul:
“Nu poti fi comunist cu jumatate de norma si sa ignori partea abominabila, dupa cum nici nu poti fi fascist, legandu-te doar de conceptele care-ti convin. Asa ca Declaratia de la Praga, prin care se cere condamnarea comunismului si a fascismului la unison este un demers perfect logic. Iar unii gica-contra, din categoria fuckin’ cool a tinerilor de stanga ce sunt dispusi sa inchida ochii la “imperfectiunile” marxismului stupid, uita un aspect esential: orice regim politic in care mor milioane de oameni din cauza unei doctrine este pur si simplu prost. Iar cand ipotezele pe care s-a sprijinit acel regim sunt reluate decenii la rand si orice incercare de a le valida esueaza, nu inseamna ca s-au facut erori in demonstratie, ci ca ipotezele insesi au fost gresite”.
Spus simplu si direct. Nu pledez pentru pierderea nuantelor, ci pentru o perspectiva morala in examinarea celor doua orori absolute ale veacului douazeci. In variantele lor radicale, sistemele totalitare, intemeiate pe ideologii cu pretentii mintuitoare (asa-numitele paradigme redemptive), au dus la practici exterministe. Cit priveste asa-zisul “comunism cu chip uman”, el a fost perfect definit de Adam Michnik drept totalitarism cu dintii sparti.
