Intimitate, dictatura, istorie: Despre urmasii lui Ceausescu si ai nomenklaturii

Observ o incalzire a discutiilor de pe forumurile EvZ (si nu numai) legate de publicarea dezvaluirilor privind actualul statut al nepotului direct al lui Nicolae si Elena Ceausescu, Valentin Daniel. In interventia mea de la Realitatea TV (emisiunea Laurei Chiriac si a lui Cosmin Prelipceanu) am explicat de ce este firesc sa ne ocupam de biografiile membrilor familiilor din virful piramidei comuniste. Acestea nu erau dorar raporturi intre indivizi, ci implicau intotdeauna si chestiuni politice. Sa nu uitam cum l-a distrus Gheorghiu-Dej pe doctroul Placinteanu cind s-a ajuns la riscul casatoriei acestuia cu fiica cea mare a dictatorului.

Trebuie sa spun ca nimic din articolul lui Liviu Iolu nu implica recursul la cancan, birfe, zvonistica etc Dimpotriva, articolul este rezultatul unei investigatii cit se poate de serioase, minutioase si oneste. Informatiile au fost verificate prin confruntarea mai multor surse. Referinta la inmormintarea lui Paul Niculescu-Mizil si la intilnirea dintre Donca Mizil si Iordana Borila, venita la Cernica impreuna cu Daniel Valentin, mi-a amintit de unele pasaje din romanul lui G. Calinescu, Scrinul Negru. Ceremoniile de adio ale aristocratiei rosii…

Genealogia poate fi refulata, ignorata, dar nu poate fi ocultata la infinit. Este evident dreptul, as spune chiar sansa lui Daniel Valentin sa repudieze ceea ce este de repudiat, sa insiste ca nu exista identitate intre familia biologica si aceea politica, deci ca aparitia pe lume a fiecarui om recladeste ideea si practica libertatii (un principiu afirmat de Hannah Arendt in finalul cartii clasice Originile totalitarismului). Copiii au fost insa parte a sistemului: cei ai “inamicului de clasa” ca victime, cei ai “tovarasilor” ca privilegiati. Cititi cartea Lacramioarei Stoenescu, Copiii–dusmani ai poporului (Ed. Curtea Veche) si veti intelege imediat la ce ma refer.

Prin publicarea articolului de ieri, ca si celor de astazi, EvZ a relansat dezbaterea privind natura si dinamica regimului comunist din Romania. Biografiile nomenklaturii includ si pe cele ale urmasilor. Unii, precum romanciera Cela Varlam, fiica fostului prim-secretar si primar general al Capitalei, fost presedinte al UGSR si prim-secretar la Brasov, Gheorghe Pana, au rupt irevocabil cu acest trecut sordid. Ea a scris un roman exceptional prin transparenta si curaj al asumarii unui trecut care ne bintuie si nu vrea sa dispara. A marturisit cu sobra demnitate, convertind, prin talent si simt moral, o drama subiectiva intr-o radiografie a unei epoci si mentalitati. Altii, precum Serghei Mizil, continua sa idealizeze acel trecut.

In ceea ce ma priveste, ar fi de spus (cel putin) trei lucruri: 1. parintii mei nu au facut parte niciodata din esalonul suprem al nomenklaturii; 2. Tatal meu, director-adjunct al Editurii Politice si profesor de socialism stiintific la Universitatea din Bucuresti, a fost exclus din PMR sub acuzatia de “fractionism” cind eu nu implinisem inca noua ani; 3. Am consacrat decenii studierii experientelor totalitare (comuniste si fasciste) ale secolului XX, am scris pe larg pe aceste subiecte, nu mi-am propus vreodata sa urmez o alta cariera decit cea academica. Sunt profesor la o mare universitate de cercetare din Statele Unite (University of Maryland, din zona metropolitana Washington, DC). Cum au scris-o Ioan Stanomir, Mircea Mihaies, Ioan T. Morar, Sorin Lavric, Dan Tapalaga, Rodica Culcer, Rodica Palade, spre a da doar citeva nume, nu sunt multe cazurile de sfirtecare mediatica a unei identitati precum al meu. Chiar acum, cind adaug aceste rinduri, continua vandalizarea listei de semnaturi a Declaratiei de la Praga de catre persoane care combina fanatismul ideologic comunisto-fascist cu cea mai crasa nesimtire.

Am fost si sunt colaborator permanent al postului de radio Europa Libera (primul meu articol, despre “Nicu Ceausescu si socialismul dinastic din Romania” s-a transmis in februarie 1983). La solicitarea presedintelui Traian Basescu am coordonat Comisia Prezidentiala de analiza a dictaturii comuniste din Romania. Intre obiectivele Comisiei, reflectate in Raportul Final (Humanitas, 2007), a fost examinarea biografiilor/rolurilor unor fruntasi comunisti precum Dej, Nicolae si Elena Bodnaras, Borila, Maurer, Chisinevschi, Ana Pauker, Luca, Pirvulescu, Teohari Georgescu, Rautu, Moghioros, Salajan, Draghici, Danalache, Gh. Radulescu, Miron Constantinescu, Manea Manescu, Emil Bobu, Dumitru Popescu, Dascalescu, Verdet, Niculescu-Mizil, Ion Iliescu, Patilinet, Ion Stanescu, Dinca etc

Am mai spus-o si insist: raporturile dintre familile Ceausescu si Borila, cu impactul lor asupra legaturii dintre Valentin si Iordana, tin de lupta dintre factiuni rivale ale ierarhiei supreme a comunismului romanesc (“noul PCR” versus “Vechea Garda”). Nu a fost vorba de simple antipatii personale, de registrul zonei private (de fapt aproape inexistent in acel univers total politizat si controlat). Din acest punct de vedere, cunoasterea avatarurilor lui Daniel Valentin, ca si ale altor membri ai clanului Ceausescu,este o parte din opera de arheologie istorica fara de care trecutul ramine pe veci nebulos, fara sens si inscrutabil.