Apariţia volumului întâi al magistralei trilogii despre Principalele curente ale marxismului, datorată filosofului polonez Leszek Kolakowski, reprezintă o sărbătoare a spiritului. Studenţi, profesori, jurnalişti, politologi şi politicieni – deopotrivă -, critici literari, eseişti, istorici, teologi, împreună cu publicul larg, nu pot decât să se bucure de această întâlnire între gândirea poloneză în tot ceea ce are mai bun, mai frumos şi mai adevărat, şi căutările noastre, ale cititorilor de limbă română.
La invitaţia cordială a inimosului şi entuziastului editor Grigore Arsene, m-am angajat să susţin cu toate resursele intelectuale de care dispun, acest proiect. Aş aminti că încă din 1987 am tradus în limba română eseuri de Leszek Kolakowski în revista Agora condusă de Dorin Tudoran (redactori eram pe vreme aceea: Paul Goma, Michael S. Radu şi subsemnatul). Ultimul lucru din lume pe care mi l-aş dori ar fi să fiu bănuit de cine ştie ce intenţii monopoliste. Tocmai de aceea, pe acest blog, mi-am exprimat bucuria că unii tineri intelectuali români au scris de acum şi anunţă că vor semnala apariţia Trilogiei. Rămâne însă un fapt că, în calitate de coordonator al colecţiei “Constelaţii” de la Curtea Veche, am avut iniţiativa publicării volumului “Modernitatea sub un neobosit colimator” (traducere de Mihnea Gafiţa, 2006).
Leszek Kolakowski
Experienţa oricui a scris recenzii şi prezentări oneste pentru publicaţii din România sau din Occident ne învaţă că respectarea datelor bibliografice (inclusiv numele traducătorului şi al prefaţatorului) este o obligaţie elementară. De asemenea, un reportaj jurnalistic de la un eveniment de marcă nu poate omite numele vorbitorilor (în cazul nostru, ambasadorul Poloniei, H.-R. Patapievici, Ioan Stanomir, Cătălin Avramescu şi subsemnatul).
În ultimul număr din Observatorul cultural, dl Ovidiu Şimonca a decis să menţioneze doar unul dintre vorbitori, invocând ulterior constrângerile de spaţiu tipografic… Ca atare, o afirmaţie incisivă precum aceea a lui Ioan Stanomir (“lecţia lui Kolakowski este aceea că ideile au consecinţe, adeseori cumplite”) a trecut neobservată, sub flegmatica patină a dlui Şimonca. Postez mai jos mesajul meu către OC . Mai adaug doar că, alături de răspunsul dlui Şimonca, OC găzduieşte un bizar mesaj menit să ridiculizeze eforturile mele sincere şi dezinteresate de-a sluji o cauză preţuită de o întreagă comunitate intelectuală. Dacă ar fi să ne exersăm instinctul persiflării, asigur redacţia OC că nu mi-ar lipsi nici temele, nici ocaziile.
“Este un fapt ca am fost initiatorul proiectului de traducere a trilogiei lui Kolakowski in romaneste, ca am fost direct implicat in selectarea echipelor de traducatori (am lucrat in acest sens cu dl Gr. Arsene), ca am scris prefata primului volum si voi scrie prefete la urmatoarele doua volume. Lucrul acesta este stiut chiar de Leszek Kolakowski care cunoaste implicarea mea in publicarea scrierilor sale in Romania.
De asemenea, am acceptat solicitarea d-lui Jaroslaw Godun, directorul Institutului Cultuiral Polonez, ca prefata sa fie inclusa in Suplimentul OC despre Polonia. Am constatat cu stupoare ca nu a fost inclusa, nu este pomenita, nu mi s-a oferit nici o explicatie in acest sens, etc. Aveti adresa mea e-mail, am colaborat in trecut. Daca stiam din timp ca textul meu va fi “deleted”, l-as fi publicat in alta revista.
In rest, va asigur ca nu asteapta nimeni de la Dvs sa faceti parte din vreo “turma a gindirii” cum elegant va exprimati. Eu unul astept insa onestitate intelectuala. E prea mult?
Vladimir Tismaneanu
Scrie dl Simonca: “Daca dvs. si alti cititori credeti ca eu am gresit vorbind despre aceasta trilogie, deja mi se pare foarte grav. Chiar nu cred ca doar anumite persoane trebuie sa vorbeasca despre Kolakowski (la ICR sau in alta parte), iar altele sa taca, sa primeasca si sa repete ce a ati spus sau scris dvs.” In peste trei decenii de activitate academica si publicistica, nu stiu sa fi intilnit multe afirmatii mai alaturi de subiect decit aceasta. Mizind pe strategia de tip blame the victim, dl Simonca deplaseaza discutia intr-o directie ce nu ma reprezinta sub nici o forma.
