Remarcabile paginile datorate dlui Gh. Campeanu in Revista 22 (numarul din 9-15 iunie 2009) despre miile de note informative, denunturi etc aflate in dosarele de securitate ale regretatului sau parinte: pagini sobre, obiective, miscatoare tocmai prin refuzul oricarui patetism. Lucrurile sunt luminate cu precizie sociologica si acuratete istorica. Intrebarea-cheie suna astfel: “De ce nu este accesibil tot dosarul lui Pavel Campeanu? Nu cumva in el s-ar putea sa existe surprize neplacute pentru persoane publice? Una dintre ele se afla la MAE”. As adauga ca, citindu-mi propriul dosar de securitate, am intalnit aceleasi obsesii antisemite despre care scrie si dl Gh Campeanu. Fiecare actiune intelectuala, fiecare pas al meu in spatiul academic (in tara, apoi in Statele Unite) erau hiperbolizate paranoidal prin prisma demonologiei rasiste a national-securismului. Lucru probat si in dosarul istoricului Radu Ioanid despre care am scris, in momentul cand l-a facut public, in Observator Cultural. Intr-adevar, cum sesiza Monica Lovinescu, comunismul si fascismul devenisera intersanjabile in Romania lui Nicolae Ceausescu.
Sub semnatura Andreei Pora, pe baza documentelor prezentate persuasiv de Gh. Campeanu, revista comenteaza dezvaluirea numelui informatorului plasat de Securitate sa-l supravegheze persistent, sistematic, vreme de ani de zile pe ganditorul neo-marxist pornit pe calea unei veritabile rupturi cu sistemul totalitar-stalinist, deci a unei disidente extrem de primejdioasa (Pavel Campeanu fusese candva un important functionar al aparatului CC al PCR, in cadrul sectiei de relatii externe, se ocupase de emigratiile greaca si iugoslava, apoi, in anii 70, condusese Oficiul de Sondaje al Radioteleviziunii). Cartile sale publicate in Vest continuau modelul analitic intiat candva de Milovan Djilas, ceea ce reprezenta o transgresiune ideologica de nepermis din perspectiva ortodoxiei comuniste. Identitatea delatorului nu poate fi pusa la indoiala, probele sunt irefutabile. Ar fi vorba, asadar, de ambasadorul Gheorghe Magheru, intre 2001 si 2005 reprezentantul permanent al Romaniei la Consiliul Europei, retras de Presedintele Traian Basescu, actualmente director general in MAE. Poate ca la el (ori la dl Andrei Magheru? ori la amandoi? ori la cati altii?) se referea dl Cristian Diaconescu atunci cand evoca existenta unor cazuri similare cu acela al lui Gabriel Gafita. Sa reiau aici ideea din textele mele anterioare pe acest subiect: acesti oameni ar trebui sa actioneze precum dl Andrei Corbea-Hoisie, sa se gandeasca la demnitatea institutiei pentru care lucreaza si sa-si ofere neintarziat demisia de onoare.
