Vocile frustrarii: Emil Constantinescu contra intelectualilor publici

Descopar pe blogul lui Cristian Patrasconiu aceasta stupefianta declaratie a fostului presedinte Emil Constantinescu, un om pe care, intr-un elan al credulitatii entuziaste, l-am comparat candva, chiar in paginile lui New York Times, cu Vaclav Havel.  Poti sa nu-l agreezi pe Traian Basescu, sa-l invidiezi, sa te simti uitat ori minimalizat, din cine stie ce motive, dar sa ajungi la formulari precum cele de mai jos mi se pare auto-degradant.  In plus, este cel putin stranie aceasta desconsiderare a opiniei publice considerata incapabila sa reziste manipularilor “intelectualilor din societatea civila”.  Dezolanta aceasta neputinta a dlui Constantinescu de a se mentine in postura sobra potrivita celui care a ocupat candva cea mai inalta functie a statului roman.  Daca Ion Iliescu nu stie cum sa o faca, de la fostul lider al Conventiei Democratice, un universitar veritabil,  m-as fi asteptat la mai mult self-control.  Dl Emil Constantinescu a fost de fata la sedinta Parlamentului in care Vadim Tudor l-a huiduit, insultat si agresat pe Traian Basescu. A vazut scena balconului cand gealatii lui CV Tudor ii atacau huliganic pe Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici si Mircea Mihaies. Urmau la rand Doina Cornea, Ana Blandiana, Radu Filipescu, Ticu Dumitrescu, Romulus Rusan, Gabriel Andreescu, Petre Mihai Bacanu.  Exact ca in iunie 1990.  Se pare insa ca resentimentul anesteziaza memoria, anihileaza criteriile etice si lasa loc pentru cele mai buimacitoare scenarii…

“Daca dorim un presedinte asemanator sefilor de state din Uniunea Europeana si nu cu unul tipic regimurilor oligarhice, atunci trebuie sa alegem intre doua profiluri de presedinte complet diferite. Mizeria morala a societatii romanesti pleaca de la faptul ca o mare parte a opiniei publice a acceptat o nerusinata manipulare. Numai prin manipulare un nomenclaturist si un colaborator permanent al Securitatii a putut fi prezentat ca un luptator impotriva comunismului si a Securitatii din care el insusi a facut parte. Numai printr-o manipulare un personaj inculpat la Inalta Curte de Casatie si Justitie in cel mai mare proces de coruptie din Romania – proces suspendat prin tertipuri juridice, luate in considerare a calitatii sale de presedinte – poate fi prezentat ca un luptator impotriva coruptiei. Ascensiunea sa la cea mai inalta functie in stat a fost posibila numai printr-un santaj politic si moral gandit si pus la cale de un grup de intelectuali din societatea civila.”