Pe forumul EvZ, ca reactie la articolul meu de astazi, o luare de pozitie transanta legata de ceea ce apare drept debilitatea, ori chiar criza societatii civile in Romania de azi. Fenomenul a fost studiat in literatura politologica. Amintesc astfel excelenta carte a lui Marc Howard, profesor la Universitatea Georgetown despre The Weakness of Civil Society in Post-Communist Europe, aparuta acum cativa ani la Cambridge University Press. Tin sa mentionez si lucrarea realmente creator-originala ca perspectiva analitica scrisa de Anca Maria Pusca (PhD, American University, Washington) , Revolution, Democratic Transition and Disillusionment (Manchester and New York: Manchester University Press, 2008). Asupra acestui volum cat se poate de actual, in conditiile in care se intetesc lamentatiile si oftaturile dupa un ancien regime despre care se mai stie in fond atat de putin, voi reveni. Primul capitol al cartii include o analiza riguroasa si onesta a demersului de condamnare a dictaturii comuniste din Romania si a semnificatiei Raportului Final.
Cel mai ingrijorator element, accentuat in numeroase randuri de H.-R. Patepievici in articolele sale din EvZ, pare a fi declinul nervului autonom al presei democratice, dominatia exercitata, mai ales in planul televiziunilor, de interesele unor grupuri de presa cu certe interese politico-economice, ostile transparentei si adeseori dispuse sa incurajeze revizionismul istoric legat de perioada comunista. Intr-adevar, reinventarea politicului (despre care am scris o carte aparuta in engleza in 1992, iar in traducere romaneasca la Polirom in doua editii, este un proces neincheiat. Oricum, previziunile (ca si valorile) lui Ralf Dahrendorf au fost esential diferite de cele ale lui Silviu Brucan. Primul, un politolog si sociolog de orientare nedezmintit liberala, a fost un partizan neconditionat al societatii dechise. A detestat si a criticat orice forma de totalitarism, orice radicalism utopic. Cel de-al doilea, a fost un stalinist inveterat, s-a convertit la neo-leninism in anii 70, apoi, in anii 80 a devenit un reformist de partid fara vreo simpatie reala pentru pluralism. Brucan a fost artizanul strategiei de transformare a FSN (care controla intreg aparatul statal dupa caderea regimului Ceausescu) in partid politic, in fapt un mamut clientelar de tip PRI in Mexic, cu o agenda hegemonica. Dar acesta este de-acum alt subiect.
Unde mai e societatea civila?
de florentin(Vizitator), miercuri, 15 iulie 2009 – 10:13
Reinventarea nu s-a incheiat, ceea ce avem acum la nivelul politicului ar tb iarasi reinventat. Grav este ca nu mai avem reactii pertinente din partea ,,societatii civile”. Practic, dupa guvernul din 96 a disparut, iar presa din Romania are din ce mai mult un rol slugarnic si pervers; impune o agenda mizerabila.Multe din noile vedete media sunt coruptibile, fara educatie si shmekere. Societatea civila nu poate exista fara atitudine si fara oameni autentici de presa.Rolul presei nu este de a se ocupa intermedieri maloneste si ieftine… Oricum, starea de lucruri din Romania era previzibila din 89, Brucan sau Dahrendorf ,,previzionasera” corect starea de dupa. In Romania ar tb sa se reinventeze si presa si policul, suntem in alt stadiu alt poscomunismului. Sa vedeti cand veti ramane doar cu jigodiile si canaliile in Ro.
