Reinventarea politicului: Europa de Est dupa 1989 (VIDEO)

Cand politicul era constitutional incredintat exclusiv Partidului Comunist, apar grupuri civile constituite explicit in afara matricei de putere existente. Aici trebuie cautati germenii dezintegrarii regimurilor comuniste din Europa de Est. Tot aici sta cheia schimbarilor nonviolente de regim. Vladimir Tismaneanu isi extinde proiectul explicativ lansat in 1991 si la istoria ultimilor 20 de ani. Cat de importante sunt structurile civile independente in rezolvarea problemelor de tip politic?

Legatura CADI (Video).

Leszek Kolakowski va fi înmormântat în Polonia

Leszek Kolakowski a simbolizat pentru polonezi ceea ce au fost Monica Lovinescu si Virgil Ierunca pentru romani: constiinta treaza a unei natiuni care a refuzat umilirea.  Putea scrie in oricare din limbile internationale. A continuat sa scrie in poloneza.  Ministrul de externe al Poloniei, Radek Sikorski, a anuntat ca marele ganditor va fi inmormantat in tara pe care a iubit-o si a slujit-o cu mandrie, spirit critic si demnitate. Polonia lui Mickiewicz, Norwid, Tuwim, Andrzejewski, Iwaskiewicz, Wat, Gombrowicz, Wajda, Skolimowski, Cibulski, Slonimski, Tatarkiewicz, Kisielewski, Pomian,  Zagajewski, Polonia lui Chopin,

Polonia lui Penderecki si Gorecki, Polonia lui Zbigniew Herbert si a lui Czeslaw Milosz, Polonia lui Jan Novak Jezoranski, Jan Karski, Michnik, parintele Tischner, Gustaw Herling-Grudzinski, Jerzy Turowicz, parintele Popieluszko, Walesa, Bujak, Modzelewski, Geremek, Jan Josef Lipski, Jakub Karpinski si Jacek Kuron, Polonia cardinalului Stefan Wyszynski si a lui Ioan Paul al II-lea, Polonia civilitatii si tolerantei, Polonia martiriului, agoniei, rezistentei si  si a resurectiei, il va conduce pe ultimul drum pe acest print al spiritului. Pe scurt, Polonia lui Leszek Kolakowski.

Leszek Kolakowsk

Pentru alte ecouri, vezi textele din Slate (Christopher Hitchens), Telegraph & Los Angeles Times

dar şi Europe News:

“He said in a lecture at the Australian National University: ‘I do believe, indeed, that the dream of an everlasting universal brotherhood of humankind is not only unfeasible but that it would cause the collapse of our civilisation if we took it seriously as a plan.’ But for anti-communists in Poland, Kolakowski wasn’t just a prolific thinker but a symbol of intellectual freedom. Kolakowski contributed to the victory of democracy in communist Poland, former US national security adviser Zbigniew Brzezinski told the Polish Press Agency. While abroad Kolakowski backed Solidarity, the union lead by Lech Walesa, that held strikes through the 1980s that helped topple communism in 1989.

Kolakowski said the role of philosophy wasn’t just to deliver truth, but to build the spirit of truth. ‘And this means: never to let the inquisitive energy of mind go to sleep,’ he said at a lecture in 1982, a year after martial law was declared in his homeland. ‘Never to stop questioning what appears to be obvious and definitive.’“

Christopher Hitchens:

“To state the thesis very briefly, Kolakowski’s argument was that Stalinism was not, after all, an aberration of Marxism. It was, rather, its logical culmination. It is not necessary to agree completely with this  thesis in order to admire the relentless logic of its presentation. If there has ever been a detailed rebuttal written by any Marxist scholar, I have not seen it.”

Intr-adevar, lasand de-o parte ironiile ieftine, contorsiunile sofiste si zambetele condescendente, nici un marxist veritabil, nici macar Eric Hobsbawm, nu a reusit sa formuleze o respingere persuasiva a tezelor lui Kolakowski.  De altfel, intr-o discutie pe care am purtat-o la Potsdam, in primavara anului 2005, Hobsbawm isi marturisea admiratia pentru statura morala a ganditorului polonez.

O prelegere despre moartea Utopiei in viziunea lui Leszek Kolakowski se gaseste aici.

Dl Mazare si minoritatea fascistoida din PSD

Nu stiu cati cititori isi mai amintesc de articolul dlui Adrian Severin din Ziua in care ne acuza, pe Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici, pe Traian Ungureanu si pe mine ca reprezentam o “minoritate fascistoida”.  O acuzatie nastrusnica, lipsita de orice argumentatie ideologica ori politica, insa reluata de diverse publicatii, ba chiar si de unii intelectuali fosti disidenti, deveniti intre timp marxisti eco-socialisti militanti. O  invectiva (pe cat de aberanta, pe atat de insultatoare) nascuta dintr-un debordant puseu resentimentar.  Ei bine, asteptam acum, impreuna cu Cristian Patrasconiu, reactia europarlamentrului socialist  Adrian Severin la defilarea colegului sau de partid in uniforma nazista. Ori poate crede ca ne aflam in lumea lui Bialystok si Blum, personajele lui Mel Brooks, si ca dl Mazare se joaca de-a impersonarea intr-o comedie de genul “Springtime for Hitler”?

Heil Mazare, domnule Adrian Severin?

Vlad Stoicescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu despre “Lecţia lui Kolakowski” (EvZ)

Leszek Kołakowski in anii 1960

Vineri dimineaţă (17 iulie), Leszek Kolakowski era încă cel mai important filosof european în viaţă. La 81 ani, marele gânditor şi-a permis, la prânz, luxul de a părăsi o lume căreia îi predase lecţia cea mai importantă. Kolakowski a fost câte puţin din toate: un marxist dezamăgit suficient de devreme, un liberal prea puţin convins, un ateu reconvertit şi, poate, cel mai mare intelectual european care a pledat, după propria “mântuire”, împotriva ispitei de a construi noi religii politice. Kolakowski a fost, de fapt, cadoul rar şi inexplicabil pe care istoria a reuşit să-l “răscumpere” tentaculelor ideologice ale marxismului. “Evenimentul Zilei” dedică un interviu-memorie vieţii şi posterităţii filosofului polonez, într-o discuţie neconvenţională alături de Vladimir Tismăneanu.

Defilarea lui Mazare: O actiune indecenta si sfidatoare

Vladimir Tismaneanu despre defilarea lui Mazare: O actiune indecenta si sfidatoare

de D.Tapalaga HotNews.ro

Luni, 20 iulie 2009, 19:39 Actualitate | Politic

 

Politologul Vladimir Tismaneanu a declarat, contactat de HotNews.ro,  ca gestul lui Radu Mazare este “o expresie a lipsei de intelegere a naturii catastrofice a nazismului”. “Domnul Radu Mazare nu joaca in piesa (filmul) “The Producers” a lui Mel Brooks. Nu lanseaza tiribombe absolut ridicole de genul “Don’t be stupid, be a smarty/Come and and join the Nazi party” starnind cascade de ras din partea unui public care stie ce a fost barbaria hitlerista.  Gestul domniei sale de a se imbraca in uniforma nazista nu este unul al comicului absurd, ci o expresie a lipsei de intelegere a naturii catastrofice a nazismului. Ignorantia non est argumentum“, a mai declarat Tismaneanu.

“Este un lucru sa condamni nazismul plasandu-l in derizoriul absolut (cum se intampla cu unele filme contemporane) si cu totul altceva sa crezi ca este chic (ori cool) imbracandu-te, tu, personaj politic ce se vrea onorabil, in vazul lumii, in uniforma trupelor vinovate de genocid.

Nu mi-as putea imagina un politician respnsabil dintr-o tara a UE, nu mi-as putea inchipui un om politic francez, englez, polonez (ca sa nu mai vorbesc cineva din Germania) care sa comita o asemeena actiune indecenta si sfidatoare.  Pe scurt, exista o frontiera intra bascalie si tragedie.  Domnul Radu Mazare a decis sa o ignore”, a declarat Vladimir Tismaneanu pentru HotNews.ro

 

Cititi tot pe HotNews.ro declaratia istoricului Radu Ioanid de la US Holocaust Memorial Museum precum si comentariile lui Ioan T. Morar, Cristian Patrasconiu si Cristian Teodorescu, pe blogurile lor din Cotidianul.  Gestul dlui Mazare, inclusiv imbracarea fiului sau in uniforma de soldat nazist, nu este o chestiune privata, cum sustin unii lideri pesedisti, ci o forma de exhibitionism politic obscen care trebuie condamnata fara echivoc.  Utilizarea  publica a insemnelor vestimentare naziste de catre un influent demnitar dintr-un mare oras jigneste memoria victimelor si dezonoreaza cultura politica a Romaniei de astazi. Daca dl Mazare doreste sa umble in travesti nazist (s-ar putea specula mult pe tema acestei inclinatii, exista o intreaga literatura pe subiect), daca il excita fantasmele militarist-falocratice (biciuri, lanturi, mitraliere etc), o poate face in interiorul locuintei sale private.  Iesind in public, el a incalcat o legislatie si un tabu dictat de bunul simt istoric, politic si moral.

Kolakowski şi religia politică marxistă

Leszek Kołakowski

Leszek Kolakowski si utopia totalitara

de Vladimir Tismaneanu

Cotidianul, 8 Iunie 2006   

In aceste vremuri, cind inflatia de faima se asociaza cu ignorarea adeseori spectaculoasa a valorilor reale, opera lui Leszek Kolakowski sustine traditia gindirii neinregimentate si a dreptului inalienabil al persoanei umane la demnitate, onoare si libertate.

Editura Norton a publicat in 2005 o noua editie, intr-un masiv volum de peste 1.200 de pagini, a monumentalei trilogii despre istoria marxismului datorata lui Leszek Kolakowski, celebrul filosof polonez prigonit de regimul comunist, unul dintre inspiratorii sindicatului liber “Solidaritatea”. Nu cunosc un alt ginditor care sa fi fost mai activ implicat decit Kolakowski in demistificarea totalitarismului comunist si in demolarea substratului constringator al radicalismului marxist.

Pretinzind ca ofera solutii pentru salvarea fiintei umane, scria cindva ginditorul polonez, marxismul, aceasta grandioasa fantezie filosofica, nu a facut decit sa perfectioneze universul sclaviei. Tocmai pentru ca in tinerete a fost sedus de ideologia marxista, Kolakowski a facut din critica acestei doctrine unul dintre scopurile principale ale actiunii sale intelectuale. Constiinta acestui etern rebel ex-marxist este exemplara pentru bataliile ideologice ale timpurilor noastre. In ce ma priveste, am invatat de la Kolakowski cit de importanta este repudierea monismului cu pretentii de infailibilitate si a determinismului teologic in explicarea faptelor istorice. Am invatat, de asemenea, ca intelectualii au o responsabilitate politica, deci ca nu se pot juca de-a ideile fara sa le pese de consecintele propriilor constructii speculative.

Contributiile lui Kolakowski se situeaza in teritorii extrem de diverse, de la literatura la metafizica, morala, antropologie si istoria ereziilor religioase. Ideile sale despre libertatea spiritului si dreptul la revolta intr-o lume a alienarii colectivist-birocratice si ideologice il apropie de gindirea lui Jan Patocka si a discipolului acestuia, Vaclav Havel. Nascut in 1927, a aderat la partidul comunist in 1946, convins ca participa la crearea unei noi culturi intemeiate pe generozitate, incredere si romantism revolutionar. Asemeni atitor intelectuali antifascisti, a crezut si el in cintecul de sirena al fraternitatii comuniste. Dupa moartea lui Stalin, Kolakowski a devenit una dintre vocile cele mai importante si lucide ale revoltei spiritului impotriva anchilozei dogmatice. Fidel optiunii sale antidictatoriale, filosoful s-a solidarizat cu miscarea studenteasca din 1968 soldata cu masive arestari. Privat de dreptul de a preda si de a publica, Kolakowski a ales calea exilului. A pastrat din traditia stingii democratice pasiunea pentru valorile justitiei sociale si ale egalitatii, moderate insa de o tot mai pronuntata convingere ca libertatea individului este premisa existentei unei societati decente.

Un desen de Devis Grebu

Cu ani in urma, in paginile revistei alternative de cultura “AGORA”, editata in Statele Unite si difuzata clandestin in Romania, am publicat un scurt eseu despre Kolakowski, probabil printre primele in limba romana. Marturiseam atunci, si ma bucur sa o fac din nou, profunda mea admiratie pentru opera si biografia unuia dintre cei mai autentici ginditori umanisti ai timpurilor noastre atit de dureros marcate de atacurile impotriva demnitatii umane. In aceste vremuri, cind inflatia de faima se asociaza cu ignorarea adeseori spectaculoasa a valorilor reale, opera lui Leszek Kolakowski sustine traditia gindirii neinregimentate si a dreptului inalienabil al persoanei umane la demnitate, onoare si libertate.

Fie-mi permis sa citez aici citeva rinduri extrem de actuale din prefata la noua editie a “Curentelor principale ale marxismului”: “Aceasta filosofie (marxismul) a implicat unele consecinte practice care au provocat indescriptibile mizerii si suferinte omenirii: proprietatea privata si piata trebuiau abolite si inlocuite de planificarea universala si atotcuprinzatoare – un proiect cu totul imposibil”.

Marxismul, dincolo de intentiile creatorului sau, nu avea cum sa evite, odata tradus in realitate, constructia unui sistem menit sa distruga libertatea umana. Baza acestui experiment a fost doctrina luptei de clasa ridicata la rang de adevar revelat: “Ideologia comunista pare sa fie intr-o stare de rigor mortis, iar regimurile care inca o utilizeaza sint atit de dezgustatoare incit resurectia ei ar putea sa para imposibila. Sa nu ne grabim sa facem insa aceasta profetie (ori antiprofetie). Conditiile sociale care au hranit si au utilizat aceasta ideologie pot sa renasca: poate – cine stie? – virusul este in stare latenta, asteptind urmatoarea sansa. Visele despre societatea perfecta apartin bagajului permanent al civilizatiei noastre”. Celor care se intreaba de ce ne mai ocupam de marxism, ori de ce este nevoie sa condamnam ideologia si practica regimului comunist, avertismentul atit de lucid propus de Leszek Kolakowski ar trebui sa le dea de gindit. Infernul concentrationar a fost pavat cu bunele intentii ale diversilor profeti care au crezut ca detin reteta fericirii universale.

Bibliografii necesare: Carti de Kolakowski in romaneste

Am facut o rapida cautare privitoare la titlurile din opera lui Leszek Kolakowski disponibile in romaneste. Pot fi citite cu imens folos  Religia, in traducerea lui Sorin Marculescu, la Humanitas; Horror metaphysicus, aparuta la Editura All, in traducerea Germinei Chiroiu-Nagat; Modernitatea sub un neobosit colimator, tradusa de Mihnea Gafita la Curtea Veche (colectia Constelatii, pe care am intiat-o si o coordonez) si primul volum din Principalele curente ale marxismului, tradusa de S. G. Dragan (Dragan Stoianovici) la Curtea Veche, aparut si lansat in martie 2009.  Cu acel prilej, la dezbaterea organizata la ICR, au luat cuvantul H.-R. Patapievici, Ioan Stanomir, Catalin Avramescu, ambasadorul Poloniei la Bucuresti si Vladimir Tismaneanu (coordonatorul proiectului si prefatatorul volumului). Redactor de carte este Doina Jela.

Volumul al II-lea va apare in toamna, tradus de un grup coordonat de Tereza Brandusa Palade, distinsa ganditoare politica, profesoara la SNSPA, avand o prefata de Vladimir Tismaneanu, si va fi lansat la Targul de Carte “Gaudeamus”.  Volumul al III-lea va apare in primavara anului viitor si va fi lansat la” Bookfest” 2010. Cel de-al treilea volum examineaza the breakdown, degringolada si criza terminala a marixsmului, transformarea acestei religii politice in ideologie legitimatoare pentru sistemul terorii universalizate in timpul lui Stalin ca si pentru domnia parazitica a nomenklaturii in regimurile leniniste.  Editorii francezi au preferat sa evite publicarea volumului al II-lea considerat mult prea dur in raport cu corifeii marxizanti ai existentialismului si structuralismului (Sartre, Althusser etc) 

 Viziunea lui Kolakowski despre momentul revolutionar 1989 este formulata intr-un eseu pe care l-am inclus in volumul editat de mine, Revolutiile din 1989, aparut in traducere romaneasca semnata de Cristina Petrescu si Dragos Petrescu la Polirom. Daca vrem intr-adevar sa discutam serios despre relatia dintre ideile de stanga si practicile politice ale modernitatii, lecturile din Kolakowski sunt obligatorii.

Leszek Kolakowski, filosof al libertatii: In Memoriam

Am aflat cu nesfarsita tristete de incetarea din viata a unuia dintre cei mai importanti, cei mai influenti si cei mai onesti ganditori ai lumii contemporane: filosoful polonez Leszek Kolakowski, sprititul nelinistit, mereu creator care a inspirat actiunea Solidaritatii si a format generatii de intelectuali est europeni opusi oricarui conformism dogmatic, oricarei ipostaze a totalitarismului.  In a sa Jefferson Lecture rostita la sfarsitul anilor 80, Leszek Kolakowski spunea: ”We learn history not to know how to behave or how to succeed, but to know who we are.” O coincidenta la care nu voi conteni sa meditez face ca tocmai astazi sa fi incheiat de scris prefata volumului al doilea al trilogiei Principalele curente ale marxismului care va apare in traducerea unui grup coordonat de Tereza Brandusa Palade la Editura Curtea Veche.  I-am scris ieri Doinei Jela promitandu-i textul pentru cel mai tarziu  luni. Ma refeream la Kolakowski la timpul prezent. Tot astazi citeam in autobuzul care ma aducea de la scoala St Anselm unde il duc zilnic pentru tabara de vara pe fiul nostru Adam capitolul despre Spinoza din minunatul volumas al lui Kolakowski, Why Is There Something Rather Than Nothing: 23 Questions from Great Philosphers, tradus in engleza la Basic Books in 2007 de fiica ganditorului, Agnieszka Kolakowska.  Fiecare capitol din volum se incheie cu cateva intrebari propuse de Kolakowski in raport cu ideile discutate.  In cazul lui Spinoza, iata ultima intrebare, care poate s-ar potrivi unui capitiol despre Kolakowski insusi:

“If we know the causes of our emotions and passions, do these emotions and passions disappear? For instance, will sadness disappear, as Spinoza claimed, if we know its source”?

 Cititorii acestui blog pot gasi numeroase referinte la cel care a formulat cu imens umor, inca din anii 50, definitia socialismului prin determinatii negative (cititi eseurile lui H.-R. Patapievici si Ioan Stanomir).  Spunea Kolakowski intr-un eseu faimos: “Nu este socialista acea tara ai carei cetateni ajung sa blesteme geografia”. Ulterior, a intrat in conflict direct cu aparatele represive ale statului totalitar si a atacat conceptul insusi al socialismului real. Nu a renuntat insa la un scepticism lucid, la o viziune eclectic-generoasa care il facea sa se identifice cu formula liberalismului conservator socialist anticomunist.  A respins orice incorsetari tribaliste, s-a opus pestilentialului morb antisemit, clericalismului miop, demagogiei populismului natang.  A respins rationalizarile sofistice care urmareau (ori mai urmaresc inca) sa legitimeze faradelegile totalitare in numele acelui imposibil avenir radieux, al zorilor cantatoare (les lendemains qui chantent):  “Crimes which were the tools of the Weltgeist are nevertheless crimes”. O pozitie consonanta cu tezele Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca,  o premisa teoretica si morala care a stat la baza Raportului Final al Comisei care a condamanat dictatura comunista din Romania.  Kolakowski a pornit ca filosof catolic, si-a terminat viata pamanteasca in spiritul personalismului neo-tomist.  Marea paranteza marxista s-a consumat odata cu scrierea trilogiei, cel mai devastator necrolog al doctrinei creata de Karl Marx pe care ni-l putem imagina.  Intre timp a scris cartea Crestini fara biserica, o analiza comprehensiva a ereziilor religioase medievale care au sfidat absolutismul Bisericii dominante.  A scris Omul fara alternativa, Oroarea metafizica si cate alte carti fundamentale.  Oricine va dori sa inteleaga rolul religiei in lumea de azi, functiile mitului, relatia dintre ideologie, utopie si istorie, va trebui sa citeasca lucrarile lui Kolakowski.  In octombrie 2006, Universitatea Central Europeana i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa. Este pacat ca nu s-a materializat proiectul la care ne gandeam unii dintre noi (Horia Patapievici, Cristian Preda, Ioan Stanomir, Radu Carp, Catalin Avramescu, Florin Turcanu, Dragos si Cristina Petrescu, subsemnatul) ca acelasi titlu sa-i fie acordat de Universitatea din Bucuresti.  Il binemerita cu asupra de masura…

 

President George W. Bush meets with the Leszek and Tamara Kołakowski of Oxford, England, in the Oval Office Nov. 5, 2003. Leszek Kołakowski is the recipient of the John W. Kluge Prize in Human Sciences.

L-am intalnit cu cateva prilejuri, am corespondat, stiu ca a fost fericit afland de publicarea trilogiei, un efort editorial pe care l-am intiat cu sprijinul generos al lui Grigore Arsene, al Institutului Cultural Polonez, al lui Jarek Godun.  Cand am scris prima oara despre el in Agora condusa de Dorin Tudoran, Kolakowski mi-a spus ca, folosindu-si cunostintele de latina si franceza, a inteles in mare ce-am spus in eseul meu. Auzisem multe despre Kolakowski de la Juliana Geran Pilon, distinsa ganditoare originara din Romania.  Ulterior, am vorbit despre el si despre itinerariul sau intelectual cu Adam Michnik, Jacek Kuron, Agnes Heller, Ferenc Feher, Martin Palous, Roger Scruton, Irena Grudzinska, Jeff Isaac, Horia Patapievici, Rob Riemen.  Am stat de vorba cu multi din fostii sai studenti din Polonia, din Anglia, de la Chicago. In seminarul meu despre radicalismul marxist si post-marxist la University of Maryland, Bogdan Cristian Iacob a prezentat pe larg viata si opera lui Kolakowski.  Am langa mine, cand scriu acest articol, un eseu din octombrie 2005 al studentei mele Jacqueline Hunsicker, azi doctoranda in teorie politica la University of Texas din Austin, cu titlul “From Revisionism to Post-Revisionism: Leszek Kolakowski and Adam Michnik.”  Daca as fi intrebat care este filosoful contemporan care mi-a marcat cel mai puternic evolutia spirituala, n-as ezita sa-l numesc pe Leszek Kolakowski.  Alaturi de Raymond Aron, Hannah Arendt si Isaiah Berlin.  Cartea pe care o pregatesc pentru University of California Press poarta titlul The Devil in History. Este formularea lui Kolakowski (stia ca lucrez la acest volum cu titlul inspirat de opera lui).  Cum a spus-o in repetate randuri: Noi, cei din Europa de Est, ne-am intalnit cu Diavolul. Nu cu unul metaforic, ci cu unul cat se poate de concret.

In propriile mele scrieri, am incercat (si sper ca am izbutit) sa dezvolt teza lui Kolakowski privitoare la conexiunea intima, evident una mediata (vermittelt), dintre proiectul marxian (deci al lui Marx insusi, nu al discipolilor si epigonilor) si concretizarile sale, intre care ceea ce filosoful polonez a numit sovietism. Cu alte cuvinte, m-am opus tentativelor de exonerare a fondatorului marxismului prin invocarea dimensiunii emancipator-dezalienante a filonului revolutionar initial (teza sustinuta, intre altii, de Ion Ianosi atunci cand il considera pe Marx un “vinovat fara vina”). Iata ce scria Juliana Geran Pilon in cronica la cartea mea The Crisis of Marxist Ideologyin Eastern Europe: The Poverty of Utopia (Routledge, 1988, trad. rom de Laura Lipovan, la Polirom), aparuta in National Review din 7 aprilie 1989, deci in plin upheaval in spatiul est si central european:

“PROCLAMATIONS of the death of Marxist ideology in Eastern Europe run solidly into two powerful objections. On the one hand, how can Marxism be said to have died when it was never fully alive in the captive nations, imposed as it was by their Soviet “liberators”? But in another sense, Marxism does live, and will continue to do so, as the sole means by which the region’s extremely unpopular dictators can legitimate their rule. Until these dictators fall, Marxism of some kind will not be allowed to die.

Fully aware of this dilemma, Vladimir Tismaneanu has written a sophisticated yet highly readable analysis of the present crisis in Eastern Europe. As Tismaneanu demonstrates, the perverse idealism of earlier Marxist ideology, though not dead, has degenerated into an uneasy mixture of demagoguery, monotonous platitudes, and nakedly opportunistic excuses for a class structure no less rigid than that of feudalism. This is probably the best analysis of Marxist philosophy since Leszek Kolakowski’s monumental trilogy Main Currents of Marxism.

And it could not have come at a better time. Today, the promise of glasnost and perestroika appears to have concealed from many Western observers the bankruptcy of the Marxist system. Meanwhile, the fact that the crudest forms of Stalinism have been discarded obscures the corrosive effects of the quiet terror produced, by the drab uniformity of human existence behind the rusting, but still secure, Iron Curtain.”

Cum se noteaza in anuntul legat de disparitia lui Kolakowski dat de NED si Journal of Democracy (din al carui Advisory Board a facut parte):

” In his essay, ‘Totalitarianism and the Virtue of the Lie’, his observations on Poland’s communist regime after its initial suppression of Solidarnosc have a telling contemporary resonance in the light of events in Iran:

‘The military dictatorship has temporarily crushed the organized form of this movement but it has failed to destroy the hope. Indeed, the fact that the communist tyranny no longer even tries to assert its legitimacy, and that it has been compelled to appear without ideological disguise, revealing its true nature in acts of naked violence, is in itself a spectacular symptom of the decay of a totalitarian power system.”

Inchei aceste reflectii  indoliate cu paragraful care deschide prefata terminata acum cateva ceasuri, cand nu stiam ca Leszek Kolakowski ne-a parasit:

“Aparitia in traducere romaneasca a volumului al doilea din trilogia lui Leszek Kolakowski continua o cat se poate de meritorie lucrare intelectuala.  Daca primul volum se ocupa de fundamentele doctrinei construite de chiar cei numiti “clasicii marxismului”, volumul de fata exploreaza “varsta de aur”, momentul istorico-politic si teoretic al social-democratiei devenita o miscare globala, deci „Biserica” universala.  Este vorba de ceea ce s-a numit marxismul Internationalei a II-a, un conglomerat de fapt extrem de sincretic in care se intalneau scientismul pozitivist preconizat de Karl Kautsky cu tezele radical-spontaneiste ale Rosei Luxemburg (cea care avea sa scrie pagini extraordinare de critica a spiritului totalitar bolsevic).  In praxisul Internationalei a II-a s-a dus de fapt o necontenita batalie intre cei care sustineau primatul constiintei revolutionare ca forta demiurgica, pe de o parte, si partizanii unui fatalism empirico-factual, intre cei care nu erau dispusi sa renunte la scenariul originar al debutului revolutiei mondiale in zonele avansate ale sistemului capitalist, deci in Vestul industralizat, nu in Estul premodern si cei care acceptau revizuirile leniniste. Mizele acestor polemici intre directia marxismului occidental si ceea ce avea sa se constituie mai intai in doctrina bolsevica, apoi in marxismul sovietic codificat de Stalin, au fost imense. Consecintele lor sunt simtite si in ziua de azi.  Oricat de bizar ar putea sa para, exista destui ganditori, unii chiar interesanti, care se dedau iresponsabil flirtului cu obsesiile leniniste, incercand sa resusciteze cumva un gest, un spirit, un moment cand revolutia era inca o promisiune nepatata de sangele a milioane de inocenti.  Pentru asemenea recurente fantasme frivol-absurde, opera lui Kolakowski reprezinta un antidot indispensabil.”

PS Focalizati pe prezentarea hiperbolizata a huiduielilor la adresa lui Traian Basescu ori a Elenei Udrea, ca sa nu mai vorbesc de presupusele preferinte sexuale si religioase ale fiului unei recent numite persoane in fruntea Ministerului Tineretului, ziaristii par sa ignore subiectele intr-adevar importante. Cu exceptia (pana la aceasta ora, duminica 19 iulie) a Evenimentului Zilei, a lui Cristian Patrasconiu pe blogul sau din Cotidianul,  a lui Bogdan Duca pe blogul sau Noul Conservatorism, si a  lui Mihai Neamtu pe blogul sau Antiteze,  vestea trecerii lui Leszek Kolakowski in lumea celor drepti a trecut aproape neremarcata.  Caldura mare, stiri efemere…

Obama, Rusia si Europa de Est

New York Times de astazi informeaza despre scrisoarea deschisa a personalitatilor din Europa de Est si Centrala adresata presedintelui Barack Obama. Textul a aparut initial in editia online a cotidianului Gazeta Wyborcza, condus de Adam Michnik. Intre semnatari, Vaclav Havel, Lech Walesa, Aleksander Kwasniewski si Emil Constantinescu.  Un salutar si urgent apel ca Statele Unite sa nu renunte la angajamentele in favoarea unei Europe ferite de hegemonismul imperial rus. Ar fi o imensa eroare sa se inchida ochii in ce priveste ambitiile Rusiei legate de Georgia si Ucraina.  Mai ales acum, cand numeroase semnale ridica serioase semne de intrebare privind continuarea programului numit scutul anti-racheta din Cehia si Polonia.

Unul dintre semnatari este Alexander (Sasa) Vondra, fost purtator de cuvant al Cartei 77, fost ambasador al Cehiei la Washington, fost vice-ministru de externe si vicepremier.  Imi amintesc de discutia cu dl Vondra aici al Washington, in 1998, cand am lansat cartea mea Fantasies of Salvation.  Era vorba de extinderea NATO: mi-a spus ca pentru el si prietenii lui, prezenta trupelor americane in Europa este suprema garantie ca nu revenim la kilometrul zero al istoriei europene a secolului XX, deci la flagelul nationalismului exclusivist, al razboiaielor teritoriale intre state incapabile sa afle o platoforma de convietuire normala si mai ales al expansionismului rus.  La doua decenii de la revolutiile care au dus la colapsul Blocului Sovietic si la 70 de ani de la infamul Pact Molotov-Ribbentrop,  scrisoarea trimisa lui Barack Obama este un apel, un avertisment si un memento. Sa speram ca factorii de decizie de la Washington ii vor acorda atentia cuvenita. Nu este prea tarziu.

Radicalism si demonism: Nae Ionescu, M. Sebastian si extremismul revolutionar (Updated)

Update, 3 ianuarie 2010: In Times Literary Supplement, 5 ianuarie 2010, cronica mea la cartea Martei Petreu. Sper ca discutia sa iasa, in fine, din procustianul pat al unui provincialism desuet si sa se exploreze, cu obiectivitate si esprit de finesse, asa cum au facut-o de pilda Ion Vianu si Gelu Ionescu, fenomenele de radicalism politic ca forme de “indracire” a unor intelectuali de seama din veacul XX. Adeziunea la fascism a unui Mihail Sebastian, demonstreaza Marta Petreu, abjurata ori ocultate ulterior, tinea de fapt de relatia pe care Hegel a vazut-o ca esentiala in istoria spiritului, recunoasterea, deci de dialectica stapan-sclav. Iata linkul la sumarul acestui numar din TLS. Voi publica in curand traducerea in romaneste a recenziei mele.  A sosit din plin timpul sa analizam fara prejudecati participarea romaneasca la ceea ce R.M. Alberes a numit candva aventura intelectuala a secolului XX. O aventura din care n-au lipsit abdicarile vertiginoase, visurile aberante, iluziile colectiviste, patimile extremiste, fantasmele mesianic-redemptive.

http://extras.timesonline.co.uk/tsl-pdfs/contents.pdf

Am citit pe nerasuflate noua carte a profesoarei de istoria filosofiei, poetei si eseistei Marta Petreu pe tema tineretii intelectuale a lui Mihail Sebastian, a relatiei dintre tinarul intelectual evreu roman de la Dunare, unul dintre cele mai rafinate spirite ale generatiei ’27,  si principalul doctrinar al extremismului revolutionar din Romania anilor 20 si 30, Nae Ionescu, seducator (la propriu si la figurat) profesor de logica si metafizica, dialectician-prestidigitator fara pereche, magician al conceptelor din specia lui Leo Naphta, personajul lui Thomas Mann din Muntele vrajit. Cartea trebuie examinata in spiritul ei, care este unul al respectului pentru text, pentru surse, pentu faptele istorice, , iar nu pe baza de procese de intentii, pe cat de malitioase, pe atat de dubioase.  “Atacurile la baioneta”, exploziile nevrotice, nu-si au locul acolo unde se discuta idei.  Sebastian nu a fost un scriitor oarecare, rolul sau la Cavantul nu poate fi comaparat cu cel al unui Ion Calugaru, for instance. Tema explorata de Marta Petreu poarta asupra unuia din cele mai controversate si inca sangerande momente din istoria politica si intelectuala a Romaniei interbelice.  Mai presus de orice, Nae Ionescu  a urmarit sa intemeieze religia politica a ortodoxismului romanesc, o filosofie colectivista ostila liberalismului, parlamentarismului, socialismului (fie acesta si democratic) si oricarei forme de rationalism considerat emasculant si lipsit de viata.  Naeionescianismul a fost o viziune totalitara despre fenomenele politice, etice, si religioase, iar tanarul Sebastian a sprijinit aceasta perspectiva anti-pluralista.  Modernitatea era pentru Nae Ionescu prin excelenta decadenta, corupta si corupatoare.  Statul burghez era unul fals, artificial, lipsit de legitimitate.  Libertatile civile erau mofturi derizorii. Se impuneau decizii rapide, necrutatoare, luate de un Conducator blagoslovit cu providentiala charisma. In conflictul dintre spirit si suflet, klagesianul Nae lua partea sufletului.  La un ceas cand Europa parea sa fi intrat in ceea ce Elie Halevy a numit L’ere des tyrannies, aceste idei explozive pareau sa aibe un viitor si nu este de mirare ca Sebastian s-a contaminat cu patosul lor cadentat.  Ceea ce este surprinzator tine de intensitatea adeziunii sale la o formula spirituala menita sa justifice cele mai aiuritoare salturi mortale politice, inclusiv recursul la violenta, teroare, crima.  In acei ani de “indracire”, Sebastian a fost de fapt un fanatic. S-a dedat la ceea ce Thomas Mann a numit odata extazul demonismului.

Intitulata Diavolul si ucenicul sau: Nae Ionescu-Mihail Sebastian, cartea publicata la editura Polirom, poate fi citita in mai multe registre: mai intai acela al atacului fascizant (de sorginte sorelian-mussoliniana) impotriva institutiilor burgheze din Romania. Este vorba in acest caz de atractia lui Sebastian catre ideile fascismului italian si chiar francez, in nici un caz catre rasismul antisemit, misticismul wagnerian ori socialismul pan-germanist din care s-a nascut nazismul. Mai mult, cel putin in prima faza a Cuvantului, nici Nae Ionescu, personajul pentru care Sebastian nutrea o admiratie netarmurita, invecinata cu orbirea, nu era un ideolog atras de elucubratiile rasiste. Etnicismul sau meta-politic (spre a relua conceptul lui Pieter Viereck) era unul primordialist, autohtonist, grandios-teluric, fundamentalist, reactionar in sensul cel mai exact al termenului. Asemeni lui Peguy, Nae venera la patrie et les morts.  Gandirea sa provenea ca orientare dinspre Joseph de Maistre si se inrudea poate cu filosofia lui Charles Maurras.  Cand Sebastian scrie impotriva partidelor politice (in primul rand impotriva celui liberal) el participa, alaturi de profesorul sau, la un atac general-european impotriva spiritului democratic, parlamentar, pluralist. Sa nu uitam ca primul presedinte al Poloniei democratice, Gabriel Narutowicz, a fost asasinat de un extremist nationalist.  Moda crimei politice era contagioasa si afecta toate tarile din regiune.  Pozitia etnocentrica a lui Nae Ionescu nu era esential diferita de aceea a unui Roman Dmowski, ideologul Democratiei Nationale (endecja) din Polonia.  In plus, ortodoxismul febril lui Nae Ionescu, fundamentul modelului sau etnocratic, s-a ciocnit cu criticile venite din partea unui Mircea Vulcanescu, alarmat de manipularile politice ale credintei.

Al doilea registru ar fi acela al abordarii demistificatoare (myth-breaking). Marta Petreu schimba paradigma interpretarii lui Sebastian: citind sute de articole ale acestuia, ale lui Nae Ionescu, ale altor membri ai Generatiei, a ajuns la concluzia ca Sebastian a fost in fapt principalul megafon al atitudinilor de extrema dreapta care au constituit viziunea naista despre stat, colectivitate, traditie.  As indrazni totusi sa citesc diferit articolul lui Sebastian “Omul cu revolverul” publicat cu putin timp inainte de interzicerea Cuvantului si arestarea lui Nae Ionescu, ca partea represaliilor ce au urmat uciderii lui I. G. Duca.    Nu cred ca era vorba de o desantata, iresponsabila, cinica apologie a gangsterismului, ci mai degraba de un text-diagnostic, o premonitorie  incercare de simptomatologie a ceea ce mai tarziu, in Cum am devenit huligan, Sebastian definea drept “o epoca si o mentalitate”.  Apropos de aceasta lucrare, cred ca ar fi fost utila o discutie in detaliu, mai cu seama in ceea ce priveste definirea spiritului anti-totalitar. “Spiritul critic este un civil”, scria exemplar  Sebastian. “Marsurile, odele si simbolurile vagi sunt materia prima a oricarei dictaturi” (citez din memorie). Personal, consider pamfletul lui Sebastian una dintre cele mai lucide analize a relatiei de consubstantialitate ideologica, pe baza de anti-individualism, de dispret pentru subiectivitatea autonoma, dintre fascism si comunism.  De acord cu Marta Petreu, nu trebuie sa-l (mai) privim pe Sebastian ca pe un “model”, dar nu trebuie sa dam o semnificatie de-a dreptul cosmica, inexorabila celor “sapte ani din ‘casa Cuvantului’, cei sapte ani de ‘noroc nemeritat’ si de ucenicie pe langa ‘stapanul’ sau, Nae Ionescu”. (p.256)  In plus, sunt mai putin dispus decat Marta Petreu sa dau credit ironiilor de doi bani ale unui I. Ludo ori atacurilor venite din partea celor care, in acei ani, ridicau in slavi URRS ca patria sperantelor antifasciste.  Nae Ionescu i-a aplicat discipolului sau o “pedagogie negativa” prin acea dezolanta prefata. Textul insa era (si ramane) penibil pentru Nae, nu pentru Sebastian, orice ar fi scris Racoveanu, Braniste si Ludo, spre a nu mai vorbi de Belu Zilber.

Un “trecut deocheat” a fost intr-adevar aceasta perioada a furorii naiste a lui M. Sebastian, ca si in cazul unor Cioran, Eliade, Noica, dar cu cativa ani inaintea “indracirii” acestora.  Pozitiile revolutionare de dreapta ale lui Sebastian (extremismul “moderat”) au fost probabil cunoscute de exegetii sai, dar, sugereaza Marta Petreu, acestia au preferat a le trece sub tacere.  Un idol nu poate fi imprevizibil, failibil si heterogen. Sebastian a aderat la extrema dreapta cu patima primei mari iubiri.  Nu la conservatorism, ma grabesc sa o spun, ci la acea formula politica pentru care pasoptismul, Luminile, Revolutia Franceza (inclusiv girondiniii) erau numele unor catastrofale erori.  Tema revolutiei plutea in aer in acea perioada, institutiile statului de drept se clatinau nu doar in Romania.  Pe de alta parte, poate ca ar merita spus ca unii evrei au aderat la fascism in Italia acelor timpuri, inclusiv Margarita Sarfati, atat de apropiata de Duce.  Cartea lui Alexander Stille, Benevolence and Betrayal, trateaza tocmai acest delicat, spinos si totusi real subiect.  Sa mai spun ca in anii 30, cand legislatia antisemita ducea la discriminari la adresa studentilor evrei (mai intai numerus clausus, apoi numerus nullus), au fost destui tineri evrei din Romania care au plecat la studii in Italia lui Mussolini.  Repet, a fi simpatizat cu Mussolini in anii 20 insemna cu totul altceva decat a-l admira dupa 1938, cand Italia fascista a adoptat legislatia rasista inspirata de nazisti.  Fascismul italian, cu ale sale abominabile represiuni, prigoane si asasinate, nu a fost exterminist, nu a urmarit anihilarea mecanic-tehnologica a unor intregi categorii umane definite in chip biologic.  Cel putin in faza descisa in carte (1929-1933), Mussolini se bucura inca de sprijinul unor intelectuali influenti, inclusiv Giovanni Gentile. Futuristul Marinetti a ramas fascist pina si in timpul abjectei Republici Sociale Italiene de la Salo (1943-1945). Despre Papini, sicofant al Ducelui (pe care il numea “prietenul poetilor”), nu mai este cazul sa insist.

La fel de interesanta mi se pare analiza relatiei Sebastian-E. Lovinescu: departe de a se identifica moral si estetic cu viziunea sincronista a celui care a fost un fel de Settembrini roman, deci arhetipul anti-naismului, Sebastian a ramas in fond, pana la capat, un nostalgic al naeionescianismului, deci al unei filosofii “rumanesti” care ii interzicea identificarea ca roman.  Relatia dintre demonicul Nae si invatacelul sau Iosif Hechter a fost intr-adevar una de o ambivalenta ce tine de resortul psihanalizei. Nefasta prefata scrisa de Nae Ionescu pentru romanul De doua mii de ani nu a dus la finalul relatiilor de mare cordialitate dintre cei doi. Dimpotriva, Sebastian se va feri sa-l acuze direct pe Nae de antisemitism, ii va gasi cele mai contorsionate scuze si va accepta sa-i viziteze superba vila de la Balcic si se costumeze in “mariner” cand accepta invitatia profesorului de a participa la o excursie pe yachtul acestui hedonist specializat in predicarea ascetismului mistic.  Cartea Martei Petreu este de fapt istoria unei prietenii, ori poate mai bine spus a unei iubiri dintre un tanar indragostit de absolut si un alchimist al gandirii pentru care viata nu este altceva decat experiment, aventura, risc.  O iubire care a implicat ambele parti: o stim de la Hegel, dialectica stapanului si sclavului nu este una univoca.  In Sebastian, dincolo de anumite interese indoielnice (ma despart de speculatiile legate de dorinta de a o flata cumva pe Elena Lupescu prin promovarea unui “june evreu”), Nae a gasit un adorator, un zelot de o sensibilitate aproape maladiva.  Poate ca tocmai aceasta vulnerabilitate excesiva explica slabiciunea lui Nae pentru cel pe care il remarcase inca de la acel fatidic bacalureat din Braila.  O slabiciune care nu s-a stins vreodata, dincolo de inregimentarea profesorului intr-o miscare totalitara a carei natura tinea de ceea ce Hannah Arendt a numit “logodna intre gloata si elite”.  Si fiindca am pomenit-o pe Hannah Arendt, ma intreb daca nu este ceva similar, la nivelul inefabilului, al inexprimabilului, al infra-rationalului care explica relatia acesteia cu Martin Heidegger la atatia ani dupa episodul de tinerete, tot asa cum Sebastian nu s-a putut rupe complet vreodata de vraja Logosului naeionescian.

In anumite privinte, cartea este si istoria prieteniilor unei generatii pierdute, ratacite, supliciate, a pasiunilor pentru miscari politice nascute din resentiment abisal si sperante apocaliptice. La stanga si la dreapta, s-au tesut in acei ani prietenii intemeiate pe spirit anti-filistin, pe expectatii mesianice, pe vise nesabuite ( as vedea cartea lui Marci Shore, Caviar and Ashes, despre generatia lui Aleksander Wat, Jaroslaw Iwaskiewicz si Julian Tuwim). Unele afirmatii nu mi s-au parut suficient de argumentate, exista o tentatie didactica (usor de inteles) si o inclinatie cam apodictica in anumite momente, bibliografia ar trebui actualizata, mai ales daca lucrarea se va extinde, cum sper, asupra intregii Generatii, cu lucrari despre fascismul european ca fenomen intelectual (G. Mosse, R. Griffin, E. Weber, J. Herf, R. de Felice, R. Paxton, Z. Sternhell).  In ansamblu, avem de-a face cu o lucrare de o luminoasa onestitate si de un admirabil curaj spiritual, un exercitiu remarcabil de restituire dezinhibata a unor adevaruri nu intotdeauna comode,  insa mereu necesare.