Dl Dinu Patriciu nu este cunoscut pentru marele sau respect in raport cu intelectualii care indraznesc sa gandesaca si, horribile dictu, sa mai si scrie altfel decat i-ar placea lui. Va mai amintiti de insultele rostite la adresa lui H.-R. Patapievici intr-un puseu nevrotic aproape inexplicabil?
Iata ca acum, agasat de conversatia democratica din presa scrisa si de pe bloguri privind actiunile samavolnic-dictatoriale ale lui C. Nistorescu la Cotidianul, dar si motivat de solidaritatea cu acest basescofob fanatic care este Nistorescu, dl Patriciu il admontesteaza (aluziv, e drept, dar catusi de putin gentil) chiar pe ziaristul Grigore Cartianu de la Adevarul. Delictul lui Cartianu? A spus lucrurilor pe nume in ce-i priveste pe Nistorescu si alti jurnalisti rinocerizati. Nu e vorba, cum sugereaza Dinu Patriciu, de autorul Odei Americii. Textul acela a fost scris cu mult inaintea rinocerizarii lui Nistorescu. Cum se face ca obstinatul doctrinar al unui liberalism nestavilit nu se simte revoltat de cenzura impusa de Nistorescu? Scuza oare un text de-odinioara gesturile cadriste de azi? A ajuns dl Patriciu sa impartaseasca opiniile lui Dan Voiculescu, expert pe domeniu, privind ziaristii independenti drept “noii securisti”? Evident, Cotidianul lui Nistorescu a jubilat (anonim, cum altfel?) la textul lui Dinu Patriciu.
Am polemizat in cateva randuri cu Costi Rogozanu, ceea ce nu inseamna ca nu pot aprecia interventiile sale, fie ca suntem ori nu de acord. De data aceasta, o spun deschis, pune degetul pe rana.
