Securitatea a fost o institutie criminala, Plesita a slujit-o cu sadic zel

Citesc in EvZ articolul lui Vlad Stoicescu:

“Fostul general de Securitate Nicolae Pleşiţă a încetat din viaţă la vârsta de 80 de ani. El şi-a petrecut ultimele trei luni într-un sanatoriu aparţinând Serviciului Român de Informaţii (SRI).”

Nicolae Plesita a reprezentat national-securismul in ipostaza sa agramata, vulgara si de o maxima brutalitate. Or mai fi fost si cativa securisti cu o bruma de educatie. Nu era cazul sau.  Cititi cartea de convorbiri cu Viorel Patrichi si veti vedea cat de primitiv putea fi acest tortionar. Niciodata, sub nici o forma, Plesita nu si-a exprimat un minim regret, nu a schitat vreo remuscare.

De ce a fost admis in sanatoriul SRI un om care ar fi trebuit sa se afle dupa gratii? Cum se explica aceasta magnanimitate buimacitoare?  De ce nu a fost degradat generalul sadic?  S-a uitat ca Plesita a fost direct implicat in lichidarea, din ordinul lui Ceausescu, a miscarii Goma, ca el personal, super-”brichisitorul”, s-a ocupat de anchetarea bestiala a scriitorului disident? S-a uitat ca acelasi sinistru Plesita a ordonat suprimarea nucleului de reflectie critica de la Paris grupat in jurul biroului postului de radio Europa Libera si atacarea salbatica a Monicai Lovinescu?  Exista, intreb cat se poate de deschis, vreo nemernicie, vreo oroare petrecuta in Romania anilor de dictatura comunista care sa nu fie legata de Securitate si deci de Plesita?  S-a uitat cum isi freca mainile scabors amintindu-si aceste mizerabile fapte?  Ma intreb daca amicul sau, calaul Enoiu, “tovarasul de lupta”, partenerul de “anchete speciale”, va rosti cuvantul de adio pentru cel care a fost si va ramane de-a pururi simbolul criminalitatii regimului comunist? Aflu ca s-a decis ca aceasta “ceremonie”, “despartirea” de Plesita, sa fie una inchisa. De ce? Cine se teme de vocea societatii civile?

Biografia lui Plesita a fost una marcata de ura, aversiune viscerala fata de valori, resentiment grobian si practicare de nimic stavilita a ticalosiei. La doua decenii de la caderea regimului pe care Plesita l-a servit cu infinit devotament, in numele celor ucisi din ordinul elevilor lui Plesita, al colegilor sai de “idealuri”, Romania democratica trebuie sa spuna, trebuie sa probeze ca acest cosmar s-a terminat.  Plesita a fost un Kaltenbrunner al comunismului romanesc.  Ori daca preferati, un Abakumov (cititi roamnul Primul cerc de Soljenitin ca sa vedeti cine a fost acest monstru).  Ernst Kaltenbrunner a fost executat la Nurnberg. Viktor Abakumov,  a fost impuscat imediat dupa moartea lui Stalin in 1953. Imperturbabil, insolent si impasibil, Plesita a continuat sa-si incaseze pana in ultima clipa imensa pensie, cata vreme atatia fosti disidenti si opozanti ai regimului abia reusesc sa supravietuiasca.  E timpul, e obligatoriu, e moral  - la 20 de ani de la Revolutie – ca aceste obscene nedreptati sa se sfarseasca.