Nu stiu cine se ocupa de scrierea discursurilor lui Mircea Geoana, dar devine tot mai limpede ca nu-i face mari servicii. Declaratia de la Botosani privind rolul nefast al “celor trei Elene” este stridenta stilistic, misticoida ca implicatii si aiuritoare istoric. In viziunea candidatului pesedist, consonanta cu iesirile tot mai agresive ale mentorului sau Ion Iliescu, Traian Basescu nu ar fi doar un lider frivol (“bascalios”, spre a-l cita pe Iliescu), dar si unul gata sa calce in picioare toate principiile pe care le profeseaza. Nesfanta alianta Ion Iliescu-Emil Constantinescu, spectacol simultan rizibil si jenant, isi gaseste contrapartea in ceea ce se numeste in handball “pase-n trei cu schimb de locuri”: Crin e de fapt un social-democrat, Mircea e un liberal tainuit, iar Dinu Patriciu este un premier posibil sub oricare dintre ei, intrucat el este si social-democrat, si liberal si cate altele.
Evident, o stim cu totii, in campaniile electorale se pot spune tot felul de enormitati, uitate imediat dupa ce se incheie numaratoarea voturilor. Si totusi, a pune semnul egalitatii intre Elena Lupescu, Elena Ceausescu si Elena Udrea (pe care Traian Basescu ar pregati-o pentru postul de premier) mi se pare ca ne aduce in zona suprarealismului. A face dintr-o personalitate feminina contemporana simbolul Raului absolut, a o proiecta deliberat hiperbolic drept intruchiparea suprema a viciului politic, tine, mi-e teama, de o misoginie subliminala, de un univers obscur si alunecos populat de fobii inavuabile.
Cat priveste seriozitatea profetiilor dlui Geoana, iata ce scrie Ioan T. Morar intr-o postare de zile mari:
http://morar.catavencu.ro/2009/10/28/senzational-mircea-geoana-o-va-pune-premier-pe-soacra-sa/
Imi vine greu sa cred ca dl Geoana nu stie ca analogia Elena Ceausescu-Elena Udrea este absurda. Este una vida de sens. Nu mai vorbesc de comparatia cu Elena Lupescu, inselatoare si neavenita, menita doar sa starneasca hormonii aversiunii. Dar, la ora actuala, se pare ca totul este permis intru macularea imaginii lui Traian Basescu: felonii, contrafaceri, manipulari, insinuari, neadevaruri crase, fantasme terifiante. Se repeta obsesiv ca Traian Basescu a instaurat o dictatura. S-a ajuns ca un profesor de istorie, candidatul prezidential al PNL, sa-l acuze pe Traian Basescu ca, daca era presedinte in 1990, i-ar fi impuscat pe demonstrantii din Piata Universitatii (cata vreme benignul, magnanimul, “aducatorul de soare” Ion Iliescu nu a facut decat sa-i invite pe zelosii mineri, cu ale lor rangi, lanturi si bastoane contondente). Un bun simt stiintific elementar l-ar fi obligat pe Crin Antonescu sa se abtina de la recursul la istorie contrafactuala. Pe baza ei se pot crea tot soiul de scenarii retroactive, nascute din panica, furie si resentiment. De pilda, daca Lenin nu murea in 1924, l-ar fi lichidat pe Stalin. Ori invers. Daca dl Coposu nu inceta din viata in 1995, Emil Constantinescu n-ar fi renuntat la angajamentele sale monarhiste, cu toate consecintele de rigoare. Si cate altele…
Sistemul democratic din Romania de azi nu are de-a face (institutional, procedural si valoric) cu cel comunist. Elena Ceausescu, asemeni lui Nexmije Hoxha, nu ar fi putut ajunge sa controleze partidul si statul daca sotul ei nu ar fi fost dictatorul totalitar dintr-un regim comunist (in aceste doua cazuri, national-stalinist). Ii sugerez lui Mircea Geoana (si nu doar lui) sa citeasca volumul Sinistra doamna de Fahri Balliu, in curs de aparitie la Humanitas, in colectia “Istorie Contemporana” pe care o coordonez impreuna cu Cristian Vasile. O cutremuratoare lectie de istorie si adevar. Poate ca dupa o asemenea lectura, dl Geoana va fi mai prudent in lansarea acestui gen de petarde. In politica, focurile de artificii pot genera valvatai reale.
Iata fragmente din prefata semnata de celebrul scriitor albanez Ismail Kadare si din argumentul meu pentru acest atat de necesar volum.
http://www.humanitas.ro/humanitas/sinistra-doamna
„În întunecata galerie a soţiilor de tirani, Peninsula noastră Balcanică are două modele: Elena Ceauşescu, în România, şi Nexhmije Hoxha, în Albania. Prima a devenit un model de ignoranţă şi îngustime la minte, obsedată de ideea de a primi titluri ştiinţifice – iar cu cât avea mai multe, cu atât se acoperea mai tare de ridicol. Cea de a doua s-a remarcat printr-o înclinaţie spre trivialitate şi printr-o cruzime fără egal, ceea ce i-a făcut pe albanezi să o poreclească «Pantera neagră».“ (Ismail Kadare)
„Atmosfera de la curtea «sultanului» Enver Hoxha a fost impregnată de minciună, delir encomiastic, sadism şi vendete tribale. Membră a CC, controlând accesul la dictator, influenţându-i deciziile, Nexhmije a fost principala sa complice. Ceea ce nu se spunea în plenare ori în şedinţele de Birou Politic se şoptea seara acasă, la masă ori în timpul plimbărilor prin parcul rezidenţial păzit de Sigurimi. Prezenta monografie reprezintă o investigaţie deopotrivă captivantă şi terifiantă a unui univers politic lugubru, bântuit de uri, vendete şi invidii viscerale. Nu e lumea intrigilor florentine, ci aceea a patimilor de clan deghizate în verbiaj dialectic.“ (Vladimir Tismăneanu)
[...] tismaneanu.wordpress.com [...]