Nemaipomenita inventivitate a basescofobilor

Spre uimirea multor prieteni, ma numar printre cei care inca se mai uita in ceea ce a fost candva un ziar respectabil, anume Cotidianul. O fac pentru ca, asa cum spune un proverb francez, un homme averti en vaut deux. Nu trece zi fara ca Nistorescu sa nu se dedea la un nou atac pe cat de patimas, pe atat de precar ca argumente, impotriva lui Traian Basescu, a PDL, a programului de reconstructie institutionala si constitutionala propus de actualul presedinte al tarii. Se agita diversii Polonius de mucava, se trimit mesaje quasi-confidentiale catre cunostinte de peste mari si tari, se infratesc inamici de-o viata,  se foloseste manipulativ, pe internet dar si intr-un saptamanal ce se ocupa cu observatii culturale,  numele unei distinse ganditoare din Franta (doamna Chantal Delsol) pentru a delegitima consiliul stiintific al Institutului de Studii Populare. Raspunsul ISP este evident ignorat. Ca si dorinta autoarei excelentului volum despre ideile politice ale secolului XX (trad. rom. de Velica Boari, Polirom, 2002), de a nu-i fi utilizat numele pentru batalii electorale cu care nu are absolut nimic de-a face.

Nu ma uit la televiziuni, nu am antene satelit speciale si nici nu sunt masochist. Dar ceea ce aud si ceea ce citesc despre gradul de rea-credinta la care s-a ajuns ma inspaimanta. Moderatori de talk-shows care nu-si tin sub control pulsiunile si fobiile, ziaristi nevrozati care canta in struna unor politicieni dispusi sa lanseze cele mai bizare acuzatii, limbaj grobian si narcisisme cat Mont Blanc-ul, un spectacol rusinos (dar si funambulesc)  care va trebui odata studiat cu calm de un doctorand in stiinte politice.

Recunosc ca ma depaseste faptul ca o persoana pe care o pretuiesc, fosta consiliera prezidentiala, a intrat in acest joc naucitor si compromitator. Te poti desparti de cineva de care ai fost apropiat, dar aceasta situatie nu inseamna ca trebuie sa participi la un linsaj mediatic despre nu ai cum sa nu stii cat este de gretos, de insalubru si de pervers. Cand ai rupt o relatie de prietenie, fie ea si politica, scria candva Alexandru Paleologu, rupi si cu o parte din tine. Iar atunci, un minim exercitiu al discretiei este o proba de decenta.  A tolera, cu usor perceptibila satisfactie, persiflarea Monicai Macovei nu tine de ordinea pudorii. A-l pune la colt pe Sever Voinescu in compania lui Cozmin Gusa este o contraperformanta etica dezolanta.  Merita citit articolul lui Mircea Marian in EvZ.

Iata ca acum intra in scena si unele ONG-uri, dezvoltand “creator” lexicul politologic prin conceptul de “prefraudare”. Dl Cristian Parvulescu se afla de ani de zile intr-un mai mult sau mai putin surd conflict cu dl Traian Basescu. Opiniile sale sunt evident colorate de unele aversiuni si animozitati care nu au nimic de-a face cu ceea ce se numeste ethosul societatii civile. Este colaborator permanent al nistorescianului Cotidian, ca si alti universitari apropiati de Dinu Patriciu, Crin Antonescu, Emil Constantinescu si Ion Iliescu. Obiectivitatea pare sa fie sacrificata de dragul unor revanse si resentimente care solicita analize separate (reamintesc aici ce-a scris Mihai Neamtu pe Hotnews in legatura cu matricea emotionala a basescofobiei).

Recomand doua articole pe subiectul interventie publice a unor ONG-uri devenite, din ratiuni clar explicate de Andreea Pora si Dan Tapalaga, tribune ale basescofobiei ajunsa la paroxism:

La un ceas in care abunda aproximatiile apodictice si invectivele cu pretentii explicative, atunci cand unii se obstineaza sa-l compare pe Traian Basescu cu Hugo Chavez, ofensand exigentele unui elementar comparatism politologic, recomand  excelentele comentarii de pe inteligentul, lucidul si alertul blog:

www.farfuridi.wordpress.com