Salvati PNL-ul! Un apel catre istoricul Neagu Djuvara

“Nu fac parte din nici-un partid politic actual cum n-am facut parte nici inainte de 1989.Nici parintii si nici rudele mele nu au fost inscrise in partidul comunist,deoarece am avut cu totii o ura congenitala fata de ciuma rosie. In 1990 am votat cu Ion Ratiu dar in Duminica Orbilor,majoritatea romanilor au votat cu Ion Iliescu,si atunci am stiut:romanii au votat impotriva lor. Marea majoritate aveau creierele spalate in urma activitatii sustinute a activistilor pcr ca tov. Ion Iliescu sau Brucan ,sprijiniti de armata pusa sub ordinele lui Militaru,intarita cu cadrele securitatii dizolvata in randurile ei si pe minerii folositi ca arma,impotriva celor ce credeau in democratie.V-am admirat domnule Neagu Djuvara atat ca istoric de mare clasa ce sunteti,dar si ca om. Sunteti un liberal,un umanist,un carturar de seama a acestui popor. Nu pot intelege cum ati putut sa va dati girul unuia, precum Crin Antonescu, sa ajunga in fruntea unui partid,prin natura sa anticomunist, si sa-l arunce in bratele acelei monstruase coalitii antibasescu,singurul presedinte al Romaniei care a condamnat crimele comunismului. Mai pot fi numiti fruntasii partidului liberal de azi,urmasii lui C.I.Bratianu, victima inchisorilor comuniste?Un Dinu Patriciu conduce partidul liberal prin interpusii sai?Cred ca aveti un cuvant de spus in privinta asta,domnule Neagu Djuvara.Va implor sa va implicati in lupta cu cu cei ce au decimat adevarata intelectualitate a acestei tari in primul deceniu comunist,au pervertit mintea unui popor,aducandu-l la rolul de aplaudaci ai “marelui conducator”,si care au jefuit nepedepsiti aceasta tara in ultimii 20 de ani.”

Acest text, reactie de real bun simt la degringolada PNL sub “indrumarea” echipei Antonescu-Orban-Nicolai, semnat de Paul Brandus a aparut pe site-ul:

http://www.petitieonline.ro/petitie/scrisoare_deschisa_catre_neagu_djuvara-p55605047.html

Recomand de asemenea un excelent articol de Bogdan Ivascu pe tema prabusirii PNLului crinizat:

http://bogdanivascu.wordpress.com/2009/12/14/bunul-simt-cu-tupeu-de-borfas/

Reiau aici,  de pe forumul din EvZ, o reactie la articolul meu. Prin tonalitatea amar-melancolica, imi aminteste finalul filmul A fost sau n-a fost, de Corneliu Porumboiu:

O TEMPORA!

de Tina(Vizitator), miercuri, 16 decembrie 2009 – 01:33

Inteligente si de bun simt observatiile, domnule Tismaneanu. Oricum, iata, dupa douazeci de ani, putem spune ca nu ne mai e frica. Istoria imediata nu se scrie insa, pana nu se va afla adevarul despre revolutie. Deocamdata, se cunosc doar opiniile celor ce-au ordonat focul. In alta ordine de idei, vazandu-i pe ilie nastase si mircea dinescu langa geona in seara-i fatidica am avut o revelatie si o curiozitate. Brusc, mi-am amintit ca atunci cand se tragea la revolutie, dupa Ilie Nastase au fost trimisi salvatori. Curiozitatea inca nu mi-am depasit-o. Inca nu sunt lamurita vizavi de scolile pe care le-a facut dinescu. In rest, bucurati-va alaturi de noi oriunde va aflati, domnule Tismaneanu. Vin sarbatorile si-n Romania. P.S. Ar merita stranse toate postarile pline de venin de pe aici si citite peste alti 20 de ani.

 

PS: De-a lungul anilor, mi-a fost dat sa citesc multe texte abjecte. Trebuie sa admit insa ca nu am avut prilejul sa citesc ceva la fel de mizerabil precum editorialul de azi din ex-Cotidianul semnat de vidanjorul Nistorescu.  Nu voi reproduce aici decat incheierea, apoteoza a nimicniciei morale si a tupeului unui nomenklaturist apoplectic. Nistorescu este ultima persoana care poate pretui ce inseamna glorie. Urmasul lui T. Selmaru, N. Moraru, Nestor Ignat, N. Corbu, D. Popescu, N. Dragos si E. Florescu, n-a cunoscut gloria si nu o va avea vreodata. Anafabet politic, ageamiu etic, agramat filosofic, peltic conceptual, macinat de toate complexele de inferioritate ce pot fi imaginate, iata-l acum improscand cu noroi, jignind, insultand, calcand in picioare memoria victimelor comunismului.  Il asigur pe Nistorescu, dar si pe cei care-l platesc (distrugandu-si bugetele, ceea ce nu ma face sa plang), ca abia acum incepe opera de reala asanare. El este funestul impostor, scormonitorul in haznale, noul Eugen Barbu, detractorul a tot ce inseamna valoare in Romania. Timpul nistorestilor, timpul infamiei si al minciunii, a trecut.

“Faptul că Traian Băsescu a câştigat alegerile este dovada că profeţia lui Silviu Brucan n-a fost corectă. Eu cred că o putem trece liniştiţi în galeria celor mai cunoscute minciuni româneşti. Reînvestirea preşedintelui poate fi un reper doar pentru a delimita mai uşor popularitatea de glorie. Popularitatea sa este enormă. Gloria sa, extrem de puţină! Condamnarea comunismului de un agent al Securităţii şi pe baza unui document întocmit de un propagandist al acestuia (Vladimir Tismăneanu) ne ajută să înţelegem impostura. Niciodată n-a fost ce a pretins că este şi n-a dus la capăt ce a promis. Din toate cele pomenite sau trâmbiţate cu sârg nu s-a ales decât praful. Şi bunăstarea celor care au intonat aceeaşi partitură a demagogiei!”

Despre dosare, arhive si straniul destin al CNSAS: Germina Nagâţ în dialog cu H.-R. Patapievici

La 20 de ani de la Revoluţie, soarta cercetărilor privind trecutul comunist al României nu este deloc limpede.  Victoria lui Traian Basescu in alegerile prezidentiale este de natura sa incurajeze optimismul, dar lucrurile raman in continuare extrem de complicate. Sunt destui cei care nu au nici un interes in a  desecretiza ce a mai ramas sigilat in arhivele SRI si SIE.  Specialista in filosofia analitica, invitata emisiunii lui H.-R. Patapievici s-a dedicat de ani de zile, in cadrul CNSAS, unde conduce departamentul de investigatii, analizei rolului Securitatii in cadrul sistemului totalitar comunist.  A fost experta in cadrul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania si a contribuit cu un capitol remarcabil la Raportul Final. Urmăriţi emisiunea Înapoi la argument cu Germina Nagâţ, care vorbeşte despre şicanele legale întâmpinate de CNSAS.  Acum, cand asistam la reluarea discursurilor auto-justificative ale fostilor securisti, analiza Germinei Nagat vine ca o lectie de luciditate si ca o invitatie la neuitare.

Sfarsit de partida: Mircea Geoana nu mai pleaca la Venetia

Dupa belicoasele declaratii de  ieri, dupa rabufnirile agresive ale patronului sau politic Ion Iliescu, iata ca Mircea Geoana a decis sa recunoasca decizia Curtii Constitutionale de respingere a contestatiei PSD privind alegerea lui Traian Basescu ca presedinte al Romaniei. Panzele albe, vanturate deunazi, s-au evaporat fara urma. Presedintele (inca) al PSD nu se mai duce la CEDO, nici la Venetia, sa reclame “fraudarea”.  Din varful buzelor, a contrecoeur, Mircea Geoana a facut in fine ce-ar fi fost normal sa faca lunea trecuta.

Presedintele PSD, Mircea Geoana, a declarat, luni seara, ca “a luat act” si ca “accepta”  decizia Curtii Constitutionale legata de alegerea lui Traian Basescu in functia de sef al statului. “L-am sunat pe Traian Basescu si i-am urat succes in noul mandat de presedinte”, a spus Geoana, adaugand ca va continua sa conduca PSD spre social-democratie. Declaratia sa a fost facuta in aceeasi seara in care Curtea Constitutionala a respins contestatia PSD privind rezultatul alegerilor din 6 decembrie. Judecatorii au constat in unanimitate ca Traian Basescu este ales in functia de Presedinte al Romaniei, “intrunind cel mai mare numar de voturi din cele valabil exprimate”.

Dar sa nu ne facem iluzii. Liderul (inca) al PSD si al Senatului vrea comisie parlamentara care sa se ocupe de aceste alegeri. Sunt convins ca vor exista destui colegi de partid care il vor lamuri ca ceea ce propune este de fapt o sfidare a deciziei Curtii Constitutionale. Ori accepti verdictul urnelor si actionezi in consecinta, ori nu-l accepti. Tertium non datur.  Intre timp, sunt convins, se urzesc numeroase intrigi in sediul de pe Kiseleff, prin taverne si cafenele, toate urmarind debarcarea lui Mircea Geoana. Sfarsitul de partida se anunta interesant.

Pe blogul Politeia, o excelenta postare cu titlul Victoria comandantului de cursa lunga. Imi amintesc speech-ul lui Traian Basescu la Council on Foreign Relations, aici, la Washington, in februarie 2005. Spunea atunci proaspat alesul Presedinte al Romaniei: “Eu sunt capitan de nava. Nava pe care o conduc acum se numeste Romania si o voi aduce la tarm, fara teama de furtuni”. Tarmul se numeste stat de drept, justitie independenta, eradicarea coruptiei, asanarea clasei politice, decomunizare, bunastarea cetatenilor, aliante solide in comunitatea euro-atlantica, o Noua Republica.

http://theophylepoliteia.wordpress.com/2009/12/14/victoria-comandantului-de-cursa-lunga/

Blestemul democratiei: Din gandirea lui Mircea Geoana si a pugilistului politic Ion Iliescu (updated)

Respingerea contestatiei PSD de catre Curtea Constitutionala a Romaniei!

Curtea Constitutionala a respins luni contestatia PSD privind rezultatul alegerilor din 6 decembrie, au declarat surse judiciare, citate de NewsIn. PSD a reclamat Curtii Constitutionale fraudarea alegerilor prezidentiale, solicitand repetarea turului II de scrutin.

Nimeni nu-si savureaza infrangerea, deci nu trebuie sa-i fie luata in nume de rau lui Mircea Geoana starea de descumpanita irascibilitate, probabil debutul unei nevroze,  pe care o manifesta tot mai acut. Putin stoicism, o anumita detasare auto-ironica (glumele pe seama sa abunda, transformandu-l in neinvidiabilul epigon al lui Romulus Zaroni),  nu i-ar dauna fostului ambasador la Washington: nu incepe si nu se termina lumea cu alegerile din decembrie 2009.  Pe de alta parte, el stie exact cu cine are de-a face.  PSD-ul nu este un club ( o famiglia) in care se rasplateste esecul, ba chiar dimpotriva. Baronii sunt turbati la ora actuala si vor actiona mai rapid decat isi inchipuie multi. Alianta cu aripa crinica a PNL nu a dus unde se spera, in pofida jocurilor de culise si a milioanelor investite de oligarhi.  In privinta sinuciderii morale peneliste recomand articolul lui Mircea Mihaies din EvZ de luni 14 deceembrie (este de-acum accesibil online). Un text pe cat de sever, pe atat de adevarat.

Traian Basescu iese fortificat din verificarea voturilor anulate. Lumea este agasata de scancetele pesediste. Andrei Plesu scria acum cateva saptamani ca dintre cei trei candidati, Traian Basescu se dovedeste singurul care actioneaza ca un autentic adult. Iata ca si acum, cand o minima sportivitate ar trebui sa-l stimuleze pe Mircea Geoana sa conceada victoria adversarului sau, el se obstineaza sa ameninte cu CEDO, cu Venetia, cu “tovarasa diriginta”  etc  Cat priveste juramintele de credinta fata de PSD, ele ar merita un comentariu separat. Nu jura candva si Cozmin Gusa, dupa care a plecat, dupa care a revenit, dupa care…

Iata un fragment din declaratiile lui Mircea Geoana pe Antena 3. In cazul partidului pe care il conduce, a vorbi despre un regim blestemat este ca si cum ai conversa despre funie in casa spanzuratului. Sistemul Iliescu, intemeiat acum doua decenii, in decembrie 1989, prin frauda semantica si conspiratii de palat, a fost zguduit de demersul lui Traian Basescu de reformare a structurilor institutionale, de eradicare a coruptiei, de intarire a statului de drept si de condamnare a trecutului comunist. Acest sistem ticalosit este primejduit de victoria lui Traian Basescu. Actuala campanie pesedista, sprijinita in chip scandalos de echipa Antonescu-Orban-Nicolai, ar putea fi vazuta in perspectiva istorica drept un ultim spasm al nomenklaturii. (VT)

“Vreti cinci ani de dubiu, cinci ani de regim blestemat? Pentru ca cine pleaca  cu astfel de minciuna la drum, ala este blestemat si ca persoana si ca regim politic, si tot pe noi se intoarce. Cand pleci ca si cocosatul de la Notre Dame cu povara minciunii in carca, se va intoarce impotriva ta”.

PS 1. Cat priveste stangacia scuzelor lui Mircea Geoana legate de vizita in miez de noapte la resedinta lui Sorin Ovidiu Vantu, nu e nimic de adaugat la comentariul lui Sever Voinescu. Este de mirare ca nu a trecut si pe la Dinu Patriciu, tot in cautare de relaxare pe fotoliile oligarhilor-maseuri:

http://severvoinescu.wordpress.com/2009/12/13/scuzele-dlui-geoana/

PS 2. Sunt convins ca se vor inteti dezertarile pesediste, ca Mircea Geoana nu va putea continua la infinit sa-si convinga colegii de ceea ce traieste el in aceste momente de derealizare deluzionala. Oricum, ar fi bine sa se trezeasca la realitate, sa admita ca a pierdut batalia, sa-si felicite contra-candidatul invingator, sa-i ureze succes.  Nu este prea tarziu pentru a-si oferi demisia de onoare. Cum ar fi cazul sa o faca si Crin Antonescu.  Cand scriu aceste randuri (luni, 14 decembrie dimineata, aici la Washington) lucrurile se precipita in PSD.  Iata o postare de Catalin Avramescu pe acest subiect:

http://web.me.com/avramescu/Avramescus_Site/Blog/Entries/2009/12/14_Demisia_la_orizont.html

PS 3. Putea oare sa se abtina Ion Iliescu in aceste zile de la poluarea climatului public?  Iata ca nu (ccea ce era de fapt previzibil). Intr-un interviu cu Mediafax, reluat pe HotNews, fostul secretar al CC al PCR si liderul formatiunii succesoare numita FSN, jigneste diaspora, pe basarabeni si pe diplomatii romani care au organizat si monitorizat alegerile in strainatate. Reflexele automate ale veteranului propagandist isi iau revansa asupra unei minime moderatii. La aproape 80 de ani, cand altii isi traiesc in liniste anii de senectute, pugilistul comunist Ion Iliescu, adversar visceral al procedurilor democratice, uzurpatorul revolutiei din 1989,  iese la atac, vrea tranta politica, vrea batalii electorale (adica furturi ca in noiembrie 1946!), vrea “zdrobirea dusmanilor poporului” sortiti, ca in cantecele furibunde ale junetii sale, “sa piara pana la unul”…

“Cu un presedinte care nu e ales cu voturile din tara si se bazeaza doar pe voturile falsificate in exterior, chestiunea devine foarte complicata pentru imaginea tarii si a democratiei noastre”.

Semnalez aici si scrisoarea deschisa adresata istoricului Neagu Djuvara, figura de seama a PNL, de catre un tanar doritor sa salveze ce se mai poate salva din mostenirea acestui partid:

http://www.petitieonline.ro/petitie/scrisoare_deschisa_catre_neagu_djuvara-p55605047.html

Nicolae Ceausescu, un ultim mohican al tribului stalinist

Remarcabila aceasta analiza semnata de cunoscuta jurnalista elvetiana Joelle Kuntz pe marginea obsesiilor ideologice ale ultimului lider (marturisit) comunist al Romaniei. Ceausescu a fost un stalinist din categoria dura, nu a renuntat niciodata la fixatiile poaranoice ale unei ideologii construita in jurul mitului fortaretei asediate. A murit intonand cantecul junetii sale revolutionare,”Internationala”, ceea ce spune mult despre angajamentul sau fanatic in serviciul unei viziuni utopic-milenariste care si-a propus sa revolutioneze insasi conditia umana. Cu pretul a milioane de vieti omenesti. (VT)

Ceausescu, le dernier croyant du communisme

par Joëlle Kuntz

Le Temps (Geneve), Samedi, 12 decembre 2009

Il y a quelques semaines, le magazine allemand Der Spiegel rapportait les propos de l’un des trois hommes du 64e régiment de parachutistes roumain chargé d’exécuter Nicolae Ceausescu et sa femme Elena, le 25 décembre 1989, après une parodie de procès à huis clos.   Interrogé sur les derniers instants du dictateur communiste, Dorin Carlan répondit: «Ceausescu m’a regardé, il a fondu en larmes et a crié: «Mort aux traîtres, l’histoire nous vengera.» Puis il a chanté l’Internationale. Lui et sa femme ont ensuite été poussés contre le mur et nous avons tiré. Il fallait en finir.» Ainsi racontée, la fin de Ceausescu révèle une réalité que même les Roumains ne soupçonnaient pas: de tous les dirigeants européens du bloc soviétique, Ceausescu était le seul et dernier fervent communiste. Sans doute avait-il fait main basse sur son pays, sans doute s’y comportait-il en monarque absolu et tyrannique, mais il ne serait pas mort en chantant l’Internationale si une passion autiste d’ordre mystico-communiste ne l’avait encore habité.

Un mois plus tôt, le 20 novembre 1989, alors que toute l’Europe de l’Est se débarrassait de ses régimes honnis, il avait tenu un discours de cinq heures devant le 14e Congrès du parti, le plus fastueux de toute l’histoire de la Roumanie communiste. Interrompu par les cris de «Ceausescu communisme!», «Ceausescu héroïsme!», «Ceausescu Roumanie!», il avait promis que son pays ne permettrait pas «à qui que ce soit, sous quelque forme que ce soit, de remettre en cause le socialisme.» Il avait réclamé «un renforcement de la capacité militaire de notre armée et une participation active du peuple tout entier pour défendre les résultats révolutionnaires, l’indépendance et la souveraineté de notre société socialiste.» Il avait vanté les résultats politiques et économiques du «socialisme scientifique» à la roumaine, notamment une récolte record de céréales de 60 millions de tonnes pour 1989 qui allait ranger la Roumanie parmi les premiers pays au monde pour le rendement à l’hectare. Il s’était aussi félicité de la «liquidation de la dette roumaine, un grand succès mettant un terme à la longue dépendance de notre pays face au monopole et au capital financier étranger». De manière générale, le pays allait de mieux en mieux, le revenu national roumain s’accroîtrait de 5 à 8% durant la période de 1991-1995.

Le congrès l’avait reconduit avec des larmes et des acclamations dans ses fonctions de Conducator, chef du parti et de l’Etat. Le commentateur de la télévision avait affirmé que cette élection «assurera la continuité du processus révolutionnaire de la construction du socialisme et du communisme sur le territoire roumain». Dehors, sur la place de l’ancien palais royal de Bucarest, une foule de près de 100 000 personnes rangées par corps de métier avait attendu dans un froid piquant la sortie du «Génie des Carpates», sous des pancartes géantes vantant ses mérites. Il l’avait haranguée en réaffirmant que la seule voie possible pour la Roumanie «sur le chemin du bonheur et du bien-être» était le communisme.

Les chancelleries occidentales, qui négociaient tant bien que mal avec Mikhaïl Gorbatchev le post-soviétisme européen, s’inquiétaient de la résistance du glacis roumain. Elles avaient observé, dans les derniers documents des séances du Comité exécutif, d’étranges allusions à la question de Bessarabie et de Bucovine du Nord, occupées par l’Union soviétique après 1940. Tout se passait comme si le Conducator allait soulever des questions de frontières pour rameuter le peuple par des sentiments nationalistes. D’après l’historien Ioan Scurtu, Ceausescu était soupçonné de vouloir violer l’Acte final de la Conférence d’Helsinki de 1975 qui interdisait la modification des frontières par la force. Ni Gorbatchev, ni Bush (senior), ni les Européens n’avaient confiance.

Le 17 décembre 1989, le héros du 14e Congrès faisait tirer sur des manifestants qui protestaient à Timisoara contre l’expulsion du pasteur hongrois László Tökés. La révolte se propageait à Bucarest. Lors du rassemblement de masse convoqué le 21 décembre pour confirmer le soutien au régime, Ceausescu était sifflé et hué, sous les caméras de la télévision d’Etat. Tout le monde se souvient de la stupéfaction qui se lisait sur son visage avant que l’émission soit coupée. Le lendemain, les manifestants envahissaient le bâtiment du comité central où le Conducator présidait une réunion. Il prenait la fuite avec sa femme, emportant jusque dans la mort, trois jours plus tard, la certitude d’incarner le communisme.

Le politologue Vladimir Tismaneanu relève cette étrangeté, sans doute responsable d’après lui des mille morts de la révolution roumaine. Les autres leaders du bloc avaient pris depuis longtemps leur carte au parti du cynisme, a-t-il affirmé lors d’un récent colloque sur 1989 réuni à Genève par la Fondation Pierre Du Bois. Todor Jivkov l’avait même fait joyeusement. A un historien qui lui demandait s’il avait cru jusqu’au bout au communisme, le chef du PC bulgare avait répondu: «Vous me prenez pour un idiot?»

Sclavie, adevar, libertate: Vlad Muresan despre Marx, Hegel, Berdiaev

Admirabil eseul filosofului clujean Vlad Muresan aparut in excelenta revista Verso despre contrastul dintre viziunea hegeliana a muncii ca exteriorizare/alienare si cea a lui Karl Marx. Cu eleganta si eruditie, Vlad Muresan demonteaza mitul marxist al proletarului ca incarnare totala a conditiei umane. Textul este exemplar deopotriva pentru exegeza hegeliana si pentru o marxologie critica apta sa exploreze textele originare fara complexe si cu indrazneala analitica.  Lucrand eu insumi pe subiecte legate de raportul dintre hegelianism, marxism si radicalismul utopic totalitar, gasesc conceptul de mineriada transcendentala cat se poate de valid euristic. Mai ales in corelatie cu supliciile mineriadelor empirice, de la Kronstadt si Barcelona la Piata Tienanmen si Piata Universitatii.

Cat despre includerea in aceasta discutie a lui Nikolai Berdiaev, ea mi se pare cu deosebire laudabila. Cartile acestui mare existentialist crestin, plecat dinspre stanga marxizanta, trecut prin liberalism si ajuns la limanul unei credinte umaniste tragice, ar merita cunoscute de cat mai multi dintre cei interesati de soarta libertatii in veacul totalitarismelor si pasiunilor ideologice fals-redemptive. Recomand acest text impreuna cu lucrarea clasica, cu adevarat incitanta, a lui Constantin Noica, Povestiri despre om, a carei noua editie a fost recent lansata la Targul Gaudeamus in colectia Zeitgeist de la Humanitas, cu prefata lui Sorin Lavric. Profit de acest prilej spre a-l felicita cordial pe Sorin Lavric pentru premiul “Titu Maiorescu” al Academiei Romane acordat volumului sau Noica si Miscarea Legionara, aparut tot la Humanitas (volum despre care am scris la vremea aparitiei sale in EvZ). In acelasi numar din Verso apare si eseul meu despre Bolsevismul gnostic la Lukacs si Gramsci. (Vladimir Tismaneanu)

“Se crede că Marx este hegelian deoarece pentru el munca este o ieşire din alienare. Dar, o privire a întregului arhitectonic din Fenomenologia Spiritului va revela că munca realizează doar un moment intermediar şi un grad inferior al libertăţii (cea care a subjugat materia şi pe care o numim de aceea libertate inerentă), dar nu este formă superioară, a libertăţii care a depăşit opoziţia cu materia, fiind astfel o libertate transcendentă (contemplativă -aflată într-o juxtapoziţie indiferentă cu materia- libertate care apare în artă, filosofie şi religie). Ca şi în alte părţi, Marx izolează arbitrar un moment logic şi îi conferă unilateral o subzistenţă solidă, pierzând tocmai ideea fluidităţii diferenţelor în arhitectura întregului, şi vorbind demagogic doar proletarului, nu omului ca atare. Astfel, Marx nu este un hegelian, ci un prost hegelian, ceea ce rezumă însă o diferenţă abisală. Orbirea metafizică a lui Marx este atât de mare încât el nu înţelege diferenţa dintre o libertate socială (ca provizorie eliberare negativă de presiunea unei nevoi) şi o libertate spirituală (ca ridicare regală deasupra singularitaţilor şi nevoilor într-o contemplaţie eliberatoare afirmativă). Pentru el, libertatea unui muncitor neconstrîns este reală, pe când libertatea unui Goethe, Meister Eckhart sau Beethoven sunt capricii burgheze, opium, parazitism şi alienare socială. De aceea întreaga operă a lui Karl Marx, cu modelul ei inferior şi plebeu de libertate nu este decît o mineriadă transcendentală – condiţia de posibilitate a tuturor mineriadelor empirice posibile.”

http://www.revistaverso.ro/

Absurdul si miracolul: Destinul lui Mircea Geoana sub semnul “Viceversa”

Excelent articolul lui Mircea Cartarescu din EvZ!

Catusi de putin triumfalist, este o analiza la rece a unei situatii de fapt tragicomice, nascuta parca din opera lui Caragiale. Asemeni unui celebru personaj, Mircea Geoana sufera azi consecintele a ceea ce pentru el ar tine de domeniul absurdului: o inversare de numere, o pacaleala, o festa a destinului. Doar ca acest enorm, ineluctabil “viceversa” s-a nascut din realitati inconturnabile: efectele nefaste ale unei asocieri fara rezerve cu fortele oligarhiei dezlantuite si capacitatea lui Traian Basescu de a inspira si mobiliza increderea unei largi, majoritare parti a electoratului.

Acolo unde Emil Constantinescu se retragea smiorcaindu-se, de fapt auto-victimizandu-se de o maniera penibila, Traian Basescu a luptat temerar.  Nu si-a declarat, precum fostul rector al Universitatii din Bucuresti, “scarba pentru politica” si nu s-a marturisit “invins de structuri”.  Sistemul ticalosit, retelele parazitar-oculte (cu legaturi estice de-acum eclatante), cabalele cele mai insalubre, nu l-au infrant.  Ma amuza sa citesc texte in care se despica firul-n paisprezece scrise de eseisti care incearca sa ne (si sa se) convinga ca un vot pentru Mircea Geoana ar fi fost unul impotriva “dictaturii”.

Mult mai rational s-a exprimat acum cateva saptamani, in Observator Cultural, Caius Dobrescu, cunoscutul intelectual, eseist, poet, prozator, cand spunea ca la al doilea tur, el, liberal convins, nu va vota nici pentru Traian Basescu, nici pentru Mircea Geoana. O pozitie coerenta, din punctul de vedere al cuiva extrem de critic cu unele din actiunile lui Traian Basescu, dar in chip onest un om al dreptei liberal-conservatoare. In plus, unul care nu pune sub semnul derizoriului (ori al fatarniciei) condamnarea dictaturii comuniste drept ilegitima si criminala doar pe baza unor idiosincrasii personale . Un intelectual care intelege sa-si ridice vocea impotriva infamiilor rostite la adresa unui H.-R.Patapievici, Sever Voinescu, Teodor Baconsky ori a mea, nu sa le potenteze cu un dubios rictus aprobativ…

Numai un ignar ar putea crede ca referinta la suveranitatea poporului inseamna populism.  In acest caz, populisti vor fi fost si parintii fondatori ai democratiei americane.  In pofida aliantelor baroce nascute mai mult sau mai putin peste noapte, prin calcarea in picioare a principiilor de catre liderii PNL. Cand Crin Antonescu isi rationalizeaza capitularea invocand relatia Havel-Dubcek, el schilodeste istoria.  Ion Iliescu, presedintele de onoare al PSD, nu este nicicum o versiune romaneasca a lui Dubcek. In plus, Havel nu l-a insarcinat pe fostul  lider comunist din perioada Primaverii de la Praga sa formeze guvernul.  In 1989, Lech Walesa a acceptat strategia Mesei Rotunde, dar nu s-a aliat cu generalul Jaruzelski si cu comunistii (fie ei si vag reformati).

Ceea ce pentru Mircea Geoana tine de jocul absurdului, pentru peste 50 la suta dintre alegatorii romani (din tara, din Basarabia si din diaspora) inseamna prezenta miracolului. Un miracol inrudit cu cel din 1989. Deci unul generat de speranta si de refuzul pactizarii cu fortele Raului.(VT)

Iata concluzia articolului si linkul:

“Geoană a fost un cal mort în această campanie. Alături de moguli, a jucat permanent în favoarea lui Băsescu. O face şi acum, făcând pandalii ca un copil căruia i s-a smuls acadeaua. Unii politicieni nu ştiu să piardă, dar Geoană nu vrea, nu concepe să piardă. Sub privirile întristate ale celor din jur, el repetă mereu şi mereu, rătăcit, „sunt preşedinte”, aşa cum suspomenitul Lefter îngâna cu blândeţe, culegând cioburi de farfurii: „viceversa…viceversa…”.

Băsescu ar fi trebuit să piardă, era scris în stele. Geoană ar fi trebuit să câştige. Toţi am crezut asta în cele din urmă, intimidaţi de enormitatea puterii celorlalţi. Dar a fost viceversa, şi asta e tot ce contează. Am luat-o din nou pe drumul cel bun, fie şi din greşeală.”

Recomand, de asemenea, interviul cu politologul Tom Gallagher aparut in revista 22. Analize oneste, percutante, cu o baza istorico-sociologica substantiala. O lectie de acuratete in diagnosticul situatiei actuale.

Mostenirile lui Iliescu: De la PCR la PSD, de la UASCR la UNSR

Demonstratie in fata Palatului Cotroceni: circa o suta de studenti, legati de Uniunea Nationala a Studentilor din Romania, protesteaza impotriva rezultatului alegerilor. Nu le place Traian Basescu, l-ar fi dorit pe Mircea Geoana, cu ai sai body guarzi de tip tonton-macoute, in fruntea Romaniei. E dreptul lor. Dar nu ma pot abtine sa nu remarc similitudinile flagrante de metode intre actualii demonstranti, folosind amenintari si incercand sa intimideze fortele de ordine, si ciomagarii utecisti in fruntea carora si-a facut nefasta ucenicie Ion Iliescu, presedintele de onoare al PSD. 

In genere, la ora actuala, organizatiile studentesti sunt cele care se opun autoritarismului de extrema stanga ori dreapta. In Venezuela, studentii sunt in fruntea luptei societatii civile impotriva despotismului lui Chavez. Iata ca o organizatie studenteasca din Romania, direct legata de PSD, a decis sa reinvie sinistrele traditii ale “Tineretului Progresist” nascocit si manevrat de Gheorghiu-Dej si Ana Pauker in perioada 1945-1948. O organizatie care a atacat continuu Tineretul Liberal si National-Taranist.  Un instrument totalitar  care a inghitit ce mai ramasese din Tineretul Social Democrat. 

Probabil ca Mircea Geoana nu are habar de aceste detalii istorice. Nici nu ar avea nevoie de ele: el ii ingaduie mentorului sau, Ion Iliescu, sa-si savureze acum, la batranete, retrairea momentelor de deplorabila satasfactie din junetea sa “revolutionara”. Cand aplica orbeste directivele moscovite de distrugere a pluralismului politic si a oricarui spatiu de autonomie civica.  Mi-i pot inchipui pe fostii lideri/activisti ai UASCR (Uniunea Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania)  Ion Traian Stefanescu, Pantelimon Gavanescu, Constantin Bostina, George Copos, Octav Cozmanca  etc urmarind incantati aceste clipe rusinoase.  Jenant, extrem de jenant acest comportament al “purtatorilor de flamuri rosii”. Pe scurt, revoltator.

Pe forumul Hotnews, intre alte reactii (cele mai multe favorabile) la publicarea uneri versiuni largite a acestui text, am primit acest interesante mesaje de mai jos. Nu comentez mizeriile postate de diversii anonimi pesedisti (ori, cine stie, poate penelisti), disperati ca nu ajuns la putere si gata sa recurga la obositele calomnii de-acum super-fumate:

UASCR (Vineri, 11 decembrie 2009, 11:52)

Gheorghe Buhac [anonim]

Domnule Tismaneanu,

Am fost in sala Cogresului (MAN-in dealul Mitropoliei)) cand Mircea Angelescu i-a predat stafeta lui Ion Iliescu la Conferinta a 7-a a tineretului studentesc comunist la nou infiintata UASCR -era meciul de fotbal Turcia-Romania si pentruca studentii au dat radiourile prea tare , daduse gol Dumitrache – s-a cerut o pauza pentru ascultarea meciului de la Istanbul .
Domnule Tismaneanu apreciez efortul Dumneavoastra de a improspata memoria tinerilor nascuti dupa 1990.
Dar vreau sa va informez ca Stefan Andrei nu a fost UASCR-ist .
Va stau la dispozitie si cu alte informatii despre adevaratii UASCRisti..
Cu stima
Gheorghe Buhac

Diversiune pusa la cale de PSD (Vineri, 11 decembrie 2009, 18:45)Misa Bodnarciuc [anonim]

UNSR este o organizatie care reprezinta cativa studenti comunisti in slujba PSD. Ei sunt incurajati prin oferirea de functii si avantaje. Vezi fostii lideri unde sunt. Aseara dupa actiune au dat un chef udat din belsug cu bauturi alese cumparate din banii primiti. Unii sunt pur si simplu racolati contracost si unii sunt antrenati pe un sprit. Absurd dar adevarat.

 

Din cate stiu eu, Stefan Andrei si Cornel Burtica au fost activisti ai Centrului Universitar pe linia UASR (ulterior UASCR). A existat, pana in 1958, sectia studenti a CC al UTM.  Ion Iliescu si-a inceput cariera in cadrul UNER (Uniunea Nationala a Elevilor Romani), organizatie de tip front creata si controlata de PCR. Ulterior, a activat in UTC/UTM, a fost membru al Biroului CC al UTM, direct implicati in campaniile represive din perioada de trista amintire 1956-1960. Nu pot afirma ca UNSR este controlata de PSD, inteleg ca are legaturi si cu PNL, dar metodele amintesc din pacate violentele verbale (si nu numai) din perioada 1945-1947.  Cand activistii comunisti pe linie studenteasca agresau pe cei care aparau valorile democratice. Cititi minunatele memorii ale doamnei Annie Bentoiu, “Timpul care ni s-a dat”, recent publicate la Humanitas. Despre Ion Iliescu si roul sau in prigoana anti-studenteasca din decembrie 1968, a publicat un articol bazat pe documente irefutabile istoricul Adrian Cioflanca, membru al Comiziei Prezidentiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste, acum circa doi ani, in revista Idei in Dialog. (VT)

Incotro Romania? Nevoia de purificare morala

Analize si comentarii deschide »

O singura solutie: unificare si puritate morala

Serban ORESCU, serban.orescu@ziua.ro

Marturisesc cititorilor si ascultatorilor mei ca ma incearca o surda satisfactie de cate ori simt ca s-a facut, in tara, inca un pas pentru separarea graului de neghina… Este ceea ce se intampla in prezent… Politica nu-i “fata mare”, daca mi-e permis sa spun! Dar gradul de abjectie la care ea a coborat la noi ca fond si ca forma in ultimele zile face – cred eu – din scumpa noastra Romanie un record absolut. “Am fost martorii celei mai murdare campanii electorale, organizate dupa 1989 in Romania”, scria Vladimir Tismaneanu, cunoscut istoric al comunismului la o mare universitate americana. Dupa care adauga: in pofida cascadei de minciuni, a fabricatelor de doua parale, a atacurilor sub centura, in pofida pangaririi numelui sau si al familiei mele, a insinuarilor vicioase, iata ca pana la urma principalul autor, coalitia Grivco (Hrebenciuc, Patriciu, Vantu, Voiculescu etc) a primit azi, din partea Curtii Supreme, raspunsul meritat: alegerile n-au fost falsificate! Coalitia Grivco, marea instigatoare a denunturilor calomnioase impotriva presedintelui tarii, domnul Traian Basescu, a substituit prin televiziunea si presa care ii sta la dispozitie dialogului national, afurisirea desantata a adversarului politic, sustinuta “maniacal, delirant si hipnotizant”, cum tot domnul Tismaneanu scrie. // // In marea ei majoritate si spre rusinea ei, mass-media romaneasca a devenit in ultimii trei ani partasa unei manipulari in stil mare. Ea nu a reusit, totusi, sa anuleze bunul simt al natiunii. De aici si supararea domnului Crin Antonescu, uns cu putin timp in urma presedinte al Partidului National Liberal. In cele cateva luni de prezidentie a PNL, domnul Antonescu a fost in raport cu PSD, un fel de reincarnare a colaborationistului tradator, Guta Tatarascu, din anii 50 ai secolului expirat, istoria repetandu-se in prezent cu alianta pusa la cale de Crin Antonescu cu Mircea Geoana (liberalii cu socialistii), sanctionata negativ de electorat. Iata de ce nu pot incrimina renuntarea de catre PNL la alianta cu PSD, dezbatuta in aceste momente cu usile inchise. Exista o singura solutie onorabila pentru liberali: unificare si puritate morala…

Turnee, presiuni, aranjamente: Implicatii geostrategice ale alegerilor din Romania

Nu este un secret ca politica externa a lui Traian Basescu a fost si ramane una constant atlantista. Lucru afirmat fara echivoc in timpul vizitei la Bucuresti a vicepresedintelui Joseph Biden. Iata o analiza extrem de informata si pertinenta, semnata de politologul Dragos Paul Aligica de la George Mason University, Mercatus Center, fellow la Hudson Institute, a campaniilor desfasurate de Mircea Geoana si echipa sa in diverse capitale.  Intre altele, s-a incercat implantarea unei imagini distorsionate despre Traian Basescu drept factor generator de turbulenta, ignorandu-se (ori poate exploatandu-se) momentul delicat din relatiile dintre Washington si Europa de Est si Centrala. Se contesta reformismul lui Traian Basescu, lupta sa impotiva coruptiei, sustinerea pentru miscarea democratica din Basarabia, iar dl Geoana a fost hiperbolizat in aceste exercitii de PR drept un Barack Obama al Balcanilor. In tara, ziaristii straini au fost directionati spre cercurile anti-Basescu si anti-PDL prin eforturile unor persoane cu conexiuni peneliste cunoscute.  Asa se explica, probabil, faptul ca in ziua turului al doilea al alegerilor, New York Times publica un profil al lui Klaus Johannis in locul unei examinari serioase a fortelor care se confruntau la Bucuresti. Sedusi de propriile manopere, unii chiar credeau ca solutia Johannis, favorizata de coalitia transpartinica,  era iminenta si inevitabila. Analiza din Le Monde a mostenirilor comunisto-securiste, un text care insista asupra eforturilor lui Traian Basescu de a sustine deschiderea arhivelor, s-a remarcat prin obiectivitate. Dar ziaristul de la Le Monde (Piotr Smolar) nu a fost “ghidat” de persoana de la MAE care se ocupa de aceste vizite. Daca nu ma insel, persoana este direct inrudita cu un analist politic pro-PNL (dar bine insurubat si  in zona PSD), editorialist la ex-Cotidianul lui Nistorescu. (Vladimir Tismaneanu)

 

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6702512-campania-geoana-culisele-internationale.htm

In EvZ, la discutiile de pe forum legate de articolul meu “We the People”, un mesaj interesant venit din Paris. Ar merita sa fie citit de cat mai multi membri si simpatizanti PNL.

Basescu impotriva coalitiei peste/iepure

de Alexandru D. – Paris (Vizitator), miercuri, 9 decembrie 2009 – 21:33Foarte buna analiza. Este clar ca larga coalitie impotriva lui Basescu se explica prin frica clasei politice confruntate cu persepectiva pierderea privilegiilor. Iliescu si Nastase sint autorii statului PSD, care se sprijina pe fosta retea PCR si clica mega-afaceristilor mafioti,  ex-securisti sau pungasi de cariera (Vintu, Becali, etc). Vezi vizita lui Geoana la Vintu. Asocierea PNL la aceasta intreprindere diabolica este greu de inteles. Ea il poate duce la pierire. Am citit cu scirba declaratiile lui Zamfirescu si Djuvara. Ii pot asigura ca la Paris reprobarea fostilor camarazi de exil este totala. Contorsiunile lor istorico-filozofice sint nule. In atmosfera de linsaj politic salvarea lui Basescu a venit de la popor! Uimitor. Inseamna aceasta nasterea unei constiinte politice de masa? Sa speram. Ramane ca Dl Basescu sa fie demn de increderea romanilor. Citirea Codului Manierelor Elegante l-ar putea ajuta.

BONUS

Ce inseamna PSD si PD-L?

PSD -Presedinte in Seara de Duminica

PD-L – Presedinte in Dimineata de Luni