Impenitentii bolsevicii si scutul anti-racheta (Updated)

Ce mai poti adauga la declaratia lui Ion Iliescu, presedintele de onoare al PSD?  Decat ca ar fi fost tragic pentru Romania, stat NATO, ca echipa Iliescu-Geoana sa faca jocurile in urmatorii 5 ani.  In sinea lui, probabil insusi Mircea Geoana se cruceste.  Dar jocurile de palat, de curte, de culise, de serai, etc sunt mai importante decat interesul national. Partida moscovita a iesit la atac. Trebuie sa ne pastram calmul, sa operam cu argumente, sa tinem minte ca Romania a fost practic colonizata de Kremlin vreme de atatea decenii.  Ca Iranul se pregateste sa produca arme nucleare.  Scutul nu este sub nici o forma o amenintare pentru Moscova. Dar imaginarul de tip fortareata asediata nu a disparut in Est. Dupa cum este greu sa nu observam perpetuarea mentalitatii de campanie electorala chiar acum,cand s-a realizat un pas extraordinar de important in integrarea Romaniei in sistemul de aparare euro-atlantica.

In New York Times (5 februarie 2010, p. A4), de pilda, analistul strategic Radu Tudor este citat cu urmatoarea afirmatie legata nu de scut, ci de Traian Basescu:  “A dorit sa castige credit anuntand ca in al doilea mandat el este puternicul si marele contributor la securitatea nationala a Romaniei”. Asadar, atunci cand mizele sunt la acest nivel, cand se pune problema viitorului insusi al NATO, a relatiilor pe lunga durata cu Federatia Rusa si nu numai, cand Europa Centrala si de Est este recunoscuta ca parte esentiala a doctrinei de aparare a Vestului democratic, jurnalisti si politicieni din Romania arunca in joc asemenea petarde progandistice rasuflate si penibile. Efectul va fi nul, desigur.  Ceea ce conteaza este inceputul unui capitol politic si stratetic decisiv al epocii de dupa Razboiul Rece. Unul capabil sa atenueze aprehensiunile si anxietatile legate de imprevizibiltatea comportamentelor internationale ale unor regimuri autoritare ori neo-autoritare. (VT)

“Iliescu a fost întrebat cum comentează implicarea României în sistemul de dezvoltare a scutului antirachetă. “Nu ştiu, nu am văzut, nu pot să mă pronunţ”, a spus în primă instanţă. La insistenţele jurnaliştilor, care s-au interesat dacă amplasarea sistemului ar fi benefic pentru România, Iliescu a răspuns: “Eu aş fi împotrivă”.

Mai mult pe blogurile:

http://riddickro.blogspot.com/

http://theophylepoliteia.wordpress.com/2010/02/04/despre-scuturi-si-rachete-%e2%80%93-un-mic-indreptar/

Imperativul solidaritatii: Mulţumiri celor care au semnat petiţia pentru Liu Xiaobo

ARGUMENT (Actualizat, 15 februarie 2010)

Sentinta impotriva lui Liu Xiaobo a fost recent reconfirmata de autoritatile judiciare din China comunista.  Lupta pentru anularea ei continua.  La intrebarea daca aceste semnaturi servesc la ceva, vom raspunde, fara echivoc, DA. Suntem satui de pseudo-argumentele celor care sustin ca totul este futil si fara importanta, ca tiranii au, orice am face noi, ultimul cuvant.  Petitia pe care am intiat-o (Vladimir Tismaneanu si Mihail Neamtu) a fost de-acum publicata in Revista 22. Intre timp, s-au adaugat multe semnaturi.  La loc de frunte, Ana Blandiana si Romulus Rusan.  Va fi neindoios notata de serviciul de presa al ambasadei chineze care va trimite acasa informatia.  Suntem in mod desebit bucurosi ca petitia a fost semnata de personalitati ale vietii intelectuale, culturale si academice romanesti, dincolo de afilieri si simpatii politice, precum si de un numar extraordinar de tineri din toata tara, din Republica Moldova, din Europa Centrala si Occidentala, din America de Nord.  Le multumim profesorilor universitari care au adus la cunostinta studentilor petitia.

Principalul aliat al tiranilor este indiferenta celor care ar putea protesta.  Dar, cel mai important, aceasta semnatura ne face participanti la o actiune globala impotriva abuzurilor dictatoriale.  Iata ca o companie de anvergura Google a decis sa riposteze cenzurii exercitata de guvernul chinez asupra dreptului de informare si a actiunilor pirateresti de penetrare a adreselor private ale luptatorilor pentru drepturile omului. Editorialele din 14 ianuarie 2010 ale ziarelor New York Times si Washington Post saluta pe buna dreptate acest gest.

Cine si-ar fi inchipuit, in 1977, ca intr-o zi Vaclav Havel va ajunge la Castel?  Poate ca nu este chiar atat de indepartata ziua cand lucruri similare, daca vreti miraculoase, se vor petrece si in China.   Noi cel putin, initiatorii acestei petitii, nu ne indoim ca Verbul este mai puternic decat cnutul. Extrem de percutanta este referinta poetei Angela Furtuna la acel tulburator si atat de adevarat citat din Talmud (reluat in finalul filmului Lista lui Schindler):  «Cine salvează un om salvează o lume întreagă». Tot astfel, ni se par elocvente cuvintele istoricului Virgiliu Tarau: “Libertatea trebuie sa fie posibila si pentru cei care nu se incadreaza in ordinea statului comunist chinez”. Iata ce scrie sub semnatura sa in favoarea petitiei tanarul basarabean in varsta de 22 de ani, Veaceslav Inculet:  “Stiu pe propria piele ce înseamnă regim comunist, am fost şi eu arestat de autorităţile comuniste în 2009 doar pentru faptul că am avut curajul să ies în stradă pe 7 aprilie, deaceea cînd e vorba de cineva care suferă de pe urma comuniştilor mă simt şi eu în pielea acelei persoane şi imi dău sema ce înseamnă aceasta. Libertate! libertate! libertate!!!”

Semnand petitia, dl Octavian Negrea din Drobeta-Tr.-Severin scrie:

“Astept ca in China sa apara pluripartidismul nu doar capitalismul. Utilizarea banilor, aparent liber, pentru investii spre folosul nomenklaturii este hidos– este o caricatura a societatii libere. Societatile libere, libertare, democratice contin componenta libertatii economice, initiativa privata etc.  Fara libertate politica nu poate exista democratie”

Subscriem la cuvintele care insotesc semnatura doamnei Doina Jela, autoarea atator carti de referinta despre calvarul totalitar comunist:

“Momentul acesta cand Occidentul traieste in admiratie pentru performantele economice ale Chinei si inchide ochii la abuzurile regimului politic inca totalitar nu este chiar lispit de asemanari cu anii 70 cand performantele … militare ale URSS il faceau orb si surd la glasul disidentilor. Ma bucur ca initiati aceasta petitie si o semnez din tot sufletul.”

Doamna Ana Popescu, in varsta de 61 de ani, din Bucuresti, scrie:

“Noi cei care am trait 50 de ani sub teroarea comunista si nu am uitat acesti ani de cosmar, avem datoria de a ne solidariza cu orice persoana care lupta pentru libertatile si drepturile omului, indiferent in ce colt al lumii s-ar afla.”

Scriitorul Vasile Gogea, fost disident, are deplina dreptate sa-l evoce pe Albert Camus: “Je me revolte, donc nous sommes.”

Istoricul de arta Andrei Doicescu are perfecta drepate:

“Este normal sa semnam, cand altii au facut-o inainte de 89 pentru o Romanie ne-comunista.”

Elevul de liceu din Bucuresti, Dan Barbulescu, in varsta de 17 ani, scrie: “Solidaritatea este una dintre cele mai importante insusiri pe care noi, cei carora le pasa de drepturile omului, ar trebui sa le avem”.

Se recapitulam. Intelectualul critic Liu Xiaobo a fost condamnat de Crăciun (25 decembrie 2009) la 11 ani închisoare pentru îndrăzneala de a-şi fi exercitat dreptul la liberă expresie. Autorităţile chineze au numit acest gest “subversiune”. Noi însă ştim că dacă oameni ca Liu Xiaobo ar tăcea în vastul imperiu roşu al Chinei, atunci pietrele ar vorbi!

Profesor universitar şi scriitor de talent invitat de numeroase instituţii culturale din America de Nord şi Europa,Liu Xiaobo a iniţiat Charta 08 - un document menit sa susţină drepturile civice ale cetăţenilor chinezi, nemulţumiţi de simpla promisiune a creşterii economice. În rezumat,Charta 08 relansează pledoaria pentru reforma statului chinez (o nouă Constituţie), separaţia puterilor, democraţie legislativă şi stat de drept, independenţa justiţiei, responsabilitatea birocraţilor faţă de popor, protejarea drepturilor omului, alegeri libere, restaurarea şanselor de prosperitate în mediul rural (cu aspect feudal în numeroase provincii), încurajarea asociaţiilor non-guvernamentale, libertatea de reunire, libertatea de expresie individuală, libertatea de conştiinţă şi de practică religioasă (astăzi toate bisericile şi grupurile religioase fiind controlate de Partid), educaţie civică, protejarea proprietăţii private, reforme fiscale, protecţie socială, respectul pentru mediul înconjurător, o republică federală cu mai multe drepturi pentru minorităţi şi reabilitarea victimelor persecuţiilor politice succedate în chip nemilos din 1948 încoace.

Prin această petiţie, oricât de modestă ca formă şi conţinut, nu dorim decât să transmitem un semnal de solidaritate faţă de un intelectual care întelege libertatea de expresie ca pe un drept fundamental al fiecărui om de pe această planetă. Credem că într-un context în care mass-media occidentală se arată îngrijorată de tratamentul acordat de SUA teroriştilor, o reevaluare a ierarhiei culpelor şi a adevăratelor abuzuri politice de pe mapamond se impune cu necesitate.

Îi invităm pe toţi cei care slujesc cauza libertăţii să se alăture demersului nostru, în speranta ca el va fi auzit si de autoritatile diplomatice chinezesti de pe teritoriul Romaniei. Sperăm totodată căreprezentanţii oficiali ai României la Bruxelles vor transmite un mesaj în Parlamentul European cu privire la solidaritatea societăţii civile din ţara noastră faţă de suferinţele acestui demn intelectual chinez, veteran al manifestaţiei din piaţa Tienanmen care a fost supus în mai multe rânduri interogaţiilor brutale ale poliţiei chinezeşti.

Când un număr suficient de semnaturi va fi strins, vom transmite aceasta lista catre Amnesty International si alte organisme abilitate. E important ca România să apară pe harta solidaritatii internaţionale. Ştim că scriitorii, intelectualii critici au contat enorm in Estul European pre-1989. Este firesc ca ei să conteze şi în China post-2009. Cauza dizidentilor chinezi esta si a noastra. Chiar dacă lupta pentru libertate s-a încheiat pentru Europa acum douăzeci de ani, e important să nu uităm că frontul s-a mutat în alte continente.

Niciodata cuvintele poetului John Donne nu au fost mai dureros de actuale:

No man is an island,
Entire of itself.
Each is a piece of the continent,
A part of the main.
If a clod be washed away by the sea,
Europe is the less.
As well as if a promontory were.
As well as if a manner of thine own
Or of thine friend’s were.
Each man’s death diminishes me,
For I am involved in mankind.
Therefore, send not to know
For whom the bell tolls,
It tolls for thee.

Iniţiatorii petitiei:

Vladimir TISMĂNEANU
Mihail NEAMŢU

SEMNEAZA AICI sau:

http://www.petitieonline.ro/petitie/semneaza/solidaritate_cu_dizidentul_chinez_liu_xioabo_condamnat_de_autoritatile_comuniste_la_11_ani_inchisoare-p40125039.html

Printre semnatari: Ana Blandiana, Mihai Sora, Romulus Rusan, Radu Filipescu, Ion Vianu, Dragos Paul Aligica, Anca Oroveanu, Sorin Vieru, Cristian Preda, Monica Macovei, Andrei Cornea, Devis Grebu, Marta Petreu, Mircea Cartarescu, Zoe Petre, Smaranda Enache, Iulia Motoc, Andrei Oisteanu, Maria Bucur, Mariana Celac, Serban Foarta, Magda Carneci, Anamaria Marinca, Sebastian Reichmann, Aurelian Craiutu, Lavinia Stan, Stefana Bianu, Victor Barsan, Anca Manolescu, Radu Bercea, Renate Weber, Lidia Bodea, Vlad Perju, Radu Paraschivescu, Liviu Antonesei, Doina Jela, Marcel Tolcea, Cristian Teodorescu, Anca Simina, Vasile Gogea, Teodor Stanca, Vitalie Ciobanu, Rodica Culcer, Stela Popa, Dorin Dobrincu, Tereza-Brindusa Palade,  Madalina Schiopu, Sorin Iliesiu, Sorin Lavric, Luiza Palanciuc, Alex Leo Serban, Radu J. Bogdan, Ioan Stanomir, Liliana Popescu, Caius Dobrescu, Angelo Mitchievici, Vlad Muresan, Armand Gosu, Virgiliu Ţârău, Cristian Vasile, Camil Ungureanu, Elis Plesa, Igor Casu, Adrian Cioflanca, Raluca Grosescu, Marius Chivu, Anca-Maria Cernea, Cristian Patrasconiu, George Scarlat, Liviu Plesa, Marius Vasileanu, Gelu Trandafir, Cristian Ghinea, Dan Stanca, Bogdan Iacob, Ilinca Gussi, Andrei Doicescu, Marina Constantinescu, Cristian Campeanu, Vasile Docea, Gabriel Catalan, Ion Zubascu, Răzvan Paraianu, Mircea Stanescu, Alin Fumurescu, Ligia Dobrincu, Mihai Demetriade, Razvan Braileanu, Mihaela Sitariu, Silviu Sergiu, Radu Stern,  Angela Furtuna, Bogdan Ghiu, Caterina Preda, Ovidiu Pecican, Alexandru Gabor, Cezar-Paul Badescu, Eduard Koller, Narcisa Bona, Vasile Garnet, Radu Tudorancea, Bogdan Duca, Ana Petrache, Leo Stan, Sorin Marica, Alin Vara, Peter Manu, Damiana Otoiu, Eliza Gheorghe, Coca Grebu, Andrei Muraru, Ruxandra Ivan, Dan Badea, Sanda Agalides, Viviana Iacob, Constantin Constans, Elena Baboi, Teodora Cascarade, Camelia Mateias, Simona Deleanu, Virgil Burla, Maria Hulber, Mihai Pitea, Cristian Vaduva, Stephen Benedict, Danut Mănăstireanu, Victoria Leorda, Adrian Merfu, Marius Cruceru, Nicholas Popescu, Vincentiu Cernea, Laura Manu, Rodica Volintiru, Vladimir Bulat, Radu Teslaru, Ioana Moldovan, Valentin Stanga, Mihaela Barbus, Vlad George, Miron Valeriu, Bogdan Popa, Simona Daraban, Elvira Popeti, Tadeusz Rostworowski, Tatiana Rosca, Mihaela Nitulescu, Cristian Munteanu, Costin Moisil, Tamara Caraus, Cristian Curea, Ciprian Ioan Cucu, Silvia-Daniela Tobias, Bianca Fezesan, Sorin Sorasan, Miruna Dima Constans, Dan Siserman, Horatius Lucaci, Ana Tudoran, Daniela Cosar, Horia Sava, Diana Popa, Vlad Dăraban, Mihail-Valentin Cernea, Emanuel Remus Badulescu, Parohia Baratia-Bucuresti, Vladimir Iuganu, Septimiu Pop, Miklos Bakk, Avram Stefan, Cristian Sandache, Ramona Mot, Nicusor Dan, Cosmin Stanescu, Alexandru Dutu, Corina Roxana Grigoriu, Mihai Chiper, Irina Calin, Serban Tarciziu, Tiberiu Catona, Daniel Barna, Radu Vancu, Camil Stoenescu, Alexandru Muresan, Daniel Buda, Elvis Alistar, Aurel Donescu, Radu Giumanca, Florin Puscas, Anamaria Bardut, Mario Lechici, Alice Tache, Natanael Mladin, Suzana Druta, Anca Merce, Ernest Malnasanu, Carmen Zaharia, Vitalie Spranceana, Raluca Tinca, Monica Vasileanu, Virgil Paslariuc, Vitalia Pavlicenco, Vlad Chiorean, Dumitru Ioachim, Carmen-Maria Mecu, Liliana Armas, Daniel Chereji, Viorel Elisievici, Merir Moraico, Carmen Bujor, Adela Marcov, Mike Medavoy, Codruta Cretulescu, Andreea Matei, Dan Popescu, Ana Dragalina, Mircea Milescu, Florin Gherasim, Paula Ghita, Axinia Oana, Robert Sabotici, Florin Capota, Ana Vatav, Arthur Alexandru Filimon, Mihai Milea, Anna Susak, Arina Dorcu, Simina Puricescu, Oana Iordache, Andreea Jianu, Andreea Dinca, Romulus Cristea, Andrei Chitu, Boris Lichii, Raluca Meirosu, Grigore Gavrilovici, Veronica Bucur, Iulia Niculae, Adelaida Piroi, Liviu Daniel Grigorescu, Maria Vleju, Bianca Ligia Nits, Vasile Gheorghiu, Veaceslav Inculet, Raluca Buzea, Oana Sarbu, Mihnea Paraschivescu, Catalin Timofciuc, Eugen Bot, Raluca Paris, Alina Roman, Alexandra Ghit, Augustin Stancu, Rodica Nadolu, Leonid Dragomir, Marius Ivan, Roxana Macovei, Dumitru Andrei, Marius Georgescu, Andrei Vladucu, Ioana Dumitrache, Kuki Szabolcs, Aida Maria Pop, Ignatie (Ilie) Trif, Iulia Trandafir, Dana Betlevy, Gheorghe Velcea, Mihai Suciu, Teodor Scortan, Ioan Curt, Andreia Moraru, Liviu G. Stan, Otilia Nutu, Florin Rugina, Cr. Diaconescu, Cristina Niculae, Ala Starcu, Giorgiana Astefanei, Maria Cristina Sburlea, Doina Popescu, Paula Aldescu, Cristi Nedelcu, Bogdan Mosorescu, Ioana Cosma, Anatol Chitoroaga, Valentin Olariu, Octavian Negrea, Linda Ciuche, Anca Gheorghiu, Dragos Tudor Ungureanu, Adrian Buga, Olga Panchin, Raul Muresan, Marilena Constantinescu, Catalin Risnoveanu, Adina Popescu, Kazmer Kovacs, Ruxandra Priminescu, Victor Andrei Suciu, Alexandra Stan, Andrei Teodor Huiban, Eduard Boz, Vasile Iosub, Robert Negut, Oana Borlean, Ion Tentiuc, Mirela Vlasceanu, Madalina Glavan, Adian Garbati, Irina Ivan, George Badescu,Corina Uratu, Laura Laptoiu, Ioan Badila, Iulia Marin, Ioan Ciutacu, Catalina Sevaciuc, Andreea Andrei, Anca Bulgaru, Mihai Pruteanu, Cristian Goian, Aurora Martin, Loredana Mitran, Ana Popescu, Dinu M. Antonescu,  Sergiu Bahrim, Nicolae Tibrigan, Toader Cristinel Onica, Mihai G. Florea, Dan Tura, Catalin Chereji, Estela Florina Luca, Argentina Gribincea, Adam Keleti, Magit Sallat, Ionel Boamfa, Manuela Paraschivescu, Silviu Costas, Liliana Angheluta, Mihai Ghitulescu, Lucian Milea, Ionut Mares, Florin Trusca, Adriana Rosca, Maria Laura Ilea, Irina Crainiciuc, Laszlo Robert, Ioana Cevallos, Anca Savu, Florin Marginean, Liliana Cazacu, Catalin Farcas, Maria Maevschi, Raluca Pruna, Cristina Cosoreanu, Tudor Grosu, Dorin Draghici, Horia Vasilescu, Dana Leorda, Dan Barbulescu.

O nouă perlă a dlui Ion Iliescu: “PSD este emanaţia Revoluţiei”

Ce poti face? Urile din multime, manipularile din presa

Ca multimile pot fi seduse de slogane abil construite nu este catusi de putin o noutate. Istoria veacului XX poate fi scrisa ca una a triumfului celor mai brutale, sordide si halucinante forme de propaganda. Lenin si Hitler s-au considerat mai presus de orice artisti ai propagandei.

In EvZ citesc un articol de o imensa tristete, un text ingrijorat si menit sa ingrijoreze, scris de H.-R. Patapievici.

Am trait eu insumi o experinta similara la Targul Gaudeamus, in noiembrie 2009 la Bucuresti. Tocmai se lansase volumul Povara libertatii de Mihai Neamtu la standul Polirom. Eram cu mai multi prieteni, conversam linistit, in sotto voce. S-a apropiat de mine un domn mai in varsta, solid si cam agitat. Ma apuca de un brat, ma trage catre el si-mi spune rastit: “Continuati cu minciunile voastre? Lasati-ne in pace cu Basescu al vostru!” Irascibilul individ ma impingea tot mai insistent catre un colt, parea pregatit sa ma bruscheze fizic. Avea ochii injectati de ura, ameninta furios, cu pumnii stransi.  Am observat ca apareau si ceva sustinatori (ai sai) in jur. Am ramas naucit, fara sa stiu ce si cum sa replic…  Anii ’90 cu ura impotriva intelectualilor pareau sa se reintoarca. Era lume multa, amicii mei prinsi in discutii, fara sa realizeze imediat ce se petrecea.  Noroc cu un prieten venit de la Cluj, un tanar filosof nimerit in valmasagul bucurestean, care a intervenit transant si l-a indemnat pe agresor sa plece cat mai repede. Acesta a facut-o (indivizii de acest gen nu stralucesc prin curaj fizic sau psihic), continuind sa ma insulte grobian si sa-i blesteme pe “oamenii lui Basescu cu falsificarile lor”.  Un securist pus pe revansa?  Un peremist plecat cu sorcova? O provocare ordinara (ca toate scrisorile de amenintare cu moartea pe care m-am obisnuit sa le primesc in ultimele trei decenii)? O banala ipostaza a frustrarii, manipulate televizual? Eram intre doua tururi de scrutin, totul parea posibil…

Ce poti face, ce poti spune cand citesti ca, asemeni evreului Suss, tu esti cel vinovat de orice se intampla in tara, ca ai o influenta oculta gratie careia oamenii pot fi numiti si destituiti peste noapte?  Ca esti sfetnicul din umbra, liderul secret al unei cabale omnipotente?  Ca faci si desfaci retele de influenta, ca demnitarii de varf din Romania (si poate nu doar de-acolo) danseaza cum le ordoni tu. Cum poti reactiona asa cum ai dori, cu civilitate, politicos si rational, atunci cand iti este sfartecata identitatea?

Ce poate face Horia Patapievici cand vede ca fiecare cuvant pe care il rosteste este rasucit, desfigurat, in chip insidios si rauvoitor, in defavoarea sa, ca aceia care se ocupa cu masluirea pozitiilor sale nu catadicsesc sa clarifice lucrurile in pofida evidentelor care striga? La inceputul lunii ianuarie 2010 Ioan Petru Culianu ar fi implinit 60 de ani.  Cu exceptia articolului lui Andrei Oisteanu din revista 22, nu stiu ca momentul sa fi fost notat in presa romaneasca. Culianu a fost un intelectual de inalta tinuta, un aristocrat al spiritului care nu s-a sfiit sa sfideze idolii tribului.  Daca traia, nu ma indoiesc, ar fi figurat pe lista neagra a “boierilor mintii”.  A fost injurat, calomniat, denigrat fara rusine.  Toti neavenitii si-au permis sa-l batjocoreasca prin varii foi sortite uitarii.  Sfarsitul tragic a fost ultima sa jertfa pentru convingerile pe care a refuzat a le abandona.  Hartuielile cu care s-au confruntat Monica Lovinescu, Virgil Ierunca si  I. P. Culianu continua. Este ceea ce se petrece cu cei care nu cedeaza presiunilor idiotizante, cei care cred ca nu este o crima, ba chiar dimpotriva, este o datorie sa ramai treaz atunci cand prea multi par sa fi consumat in chip excesiv alcooluri ideologice.  Cei care nu accepta vechile si noile rinocerite.  Cei care resping orice forma de tribalism etnocentric.  Ce poti face cand te intalnesti cu sovinismul cel mai odios jignindu-ti originea etnica, contestandu-ti legitimitatea de intelectual roman, evreizandu-ti prietenii si palmuind biografiile unor oameni pe care ii respecti si ii admiri?  Intr-adevar, ce poti face?

(VT)

Cartea Anului 2009: Marta Petreu si Mircea Mihaies

Iata o veste fericita: premiul “Cartea Anului 2009″ acordat de Asociatia Revistelor, Imprimeriilor si Editurilor Literare (ARIEL) a fost acordat pe 27 ianuarie 2010 Martei Petreu pentru cartea Diavolul si ucenicul sau: Nae Ionescu–Mihail Sebastian si lui Mircea Mihaies pentru lucrarea Despre doliu. Un an din viata lui Leon W.  Ambele volume au aparut la editura Polirom.  Ii felicit din inima pe Marta si pe Mircea, straluciti si curajosi intelectuali, pentru acest binemeritat succes. Prin urmare, doua carti pe care le recomand cat se poate de calduros, contributii esentiale care probeaza maturitatea indubitabila si vocatia critic-umanista a culturii romanesti de azi.  Nu insailari de opinii fabricate in serie, nu amatorisme narcisiste (“lautarisme”, vorba lui C. Noica), ci infaptuiri reale intru spirit.

Despre cartea Martei Petreu am scris de cateva ori in tara (in Orizont, pe acest blog), precum si in Times Literary Supplement din 1 ianuarie 2010 (cronica a aparut in 22 in traducerea lui Virgil Stanciu). O carte atacata si rastalmacita vehement, cu malitie, cu patima, cu naduf, dar cu prea putina atentie pentru enormul travaliu documentar si mai ales pentru demonstratia riguroasa si dezinhibata, de-tabuizanta a autoarei.  Iata concluzia recenziei mele din TLS:

Această carte necesară nu micşorează deloc presupusa statură a lui Sebastian, aşa cum s-au grăbit să acuze unii critici români furioşi. Mai degrabă aruncă o umbră justificată de îndoială asupra dubiosului statut iconic al unui „uman, mult prea uman“ intelectual.

Despre cartea lui Mircea Mihaies, exemplara ca profunzime si empatie metafizica,  excurs rascolitor in abisul unei arzatoare sfasieri launtrice, iata ce scrie H.-R. Patapievici precum si opinia mea (texte reproduse dupa coperta a patra):

„In Talmud gasim aceasta fraza: «Cind moare un intelept, toti sint rudele lui». Cu ea si-a inceput Leon Wieseltier textul pe care l-a scris la moartea maestrului sau, Isaiah Berlin. Contrariat de caracterul enigmatic si profund al acestei fraze, Mircea Mihaies a dedicat elucidarii ei o investigatie tulburatoare, la capatul careia aflam ce mai inseamna pentru omul modern sa tina doliul religios si rugaciunile de mintuire pentru parintele sau mort. Pasiunea investigatiei il tine pe cititor cu sufletul la gura, intr-o situatie care ne va tine pe toti, la timpul potrivit, fie cu sufletul cernit, fie cu el trecut in/de bezna. Cind moare un om, toti ii poarta doliul. Despre doliu este o carte superba, care ne priveste cu insistenta pe toti.” (H.-R. Patapievici)

„Amintirea, rugaciunea, veghea, melancolia despartirii fara intoarcere, noaptea adanca si definitiva care ne cotropeste existenta atunci cand trebuie spus fatalul «bun ramas» parintelui iubit, intalnirea inevitabila si totusi de negandit cu limita din urma, jalea, dar si speranta impotriva sperantei, inerenta spiritului mesianic din inima iudaismului, toate aceste teme si atatea altele se regasesc in cartea lui Mircea Mihaies, deopotriva erudita si tulburatoare, manual de gravitate, empatie si salvare.” (Vladimir Tismaneanu)