Proclamatia de la Timisoara si ruptura cu trecutul comunist

Proclamatia de la Timisoara a marcat un moment crucial al desteptarii societatii civile romanesti. O premiera pe intregul bloc din punctul de vedere al insistentei pe tema lustratiei, Proclamatia a fost un avertisment impotriva regruparii unei nomenklaturi lipsite de rusine. A fost o chemare la o normalitate intr-adevar democratica si pluralista. Cei care au murit la Timisoara, victimele masacrului organizat de birocratia comunisto-securista, nu au dorit instaurarea unui regim de tip gorbaciovist.

Revolutia timisorenilor a fost una anticomunista in scopuri si aspiratii. Cine neaga acest lucru palmuieste adevarul istoric. Reactia isterizata a unor Ion Iliescu, Petre Roman si ale altor varfuri feseniste impotriva Proclamatiei, efortul de construi “proclamatii” alternative (la Islaz si in alte locuri) spune totul despre acel moment definitoriu pentru destinul democratiei romanesti, amenintata de recidivele bolsevismului autohton. Intr-un inteviu cu regretatul Florin Gabriel Marculescu aparut in Romania Libera in vara anului 1991, spuneam ca Timisoara este cel mai frumos cuvant din limba romana. O cred si astazi.  Impreuna cu Valea Jiului 1977, Brasov 1987.

Omagiez aici memoria  lui George Serban, intelectual critic si militant neabatut pentru societatea deschisa, pentru valorile liberalismului politic si economic,  si ii salut pe cei care au scris, alaturi de el, adevarata Carta a Revolutiei Romane.  Proclamatia a simbolizat tot ce doreau revolutionarii: o Romanie eliberata de fantomele totalitare, de minciunile comuniste, de ipocriziile nomenklaturiste, de infinita ticalosie a mafiilor cinice.  O Romanie demna. O viata traita in adevar. Faptul ca sambata Doru Maries, un om de un neasemuit curaj etic,  va primi premiul Societatii Timisoara demonstreaza ca lupta continua, ca mai suntem unii care credem ca merita sa nu cedezi.  Este o lupta pe care nu avem voie sa o abandonam . Mai ales acum.  Cine spune ca anticomunismul este o formula epuizata, o marota a unor intelectuali nevrozati, jigneste memoria mortilor. Adevarata nevroza este a specialistilor in uitare, in legende, in mistificari.

Iata linkul la interviul pe care l-am dat publicatiei Timpolis din Timisoara.