Am fost pentru o saptamana la Bucuresti (14-21 martie), m-am intalnit cu cercetatorii din IICCMER, am participat la lansarea volumului II din trilogia lui Leszek Kolakowski (Curtea Veche, 2010). Impreuna cu conducerea executiva a Institutului ce va purta oficial, cat mai curand, numele Monicai Lovinescu, am participat la o conferinta de presa pe teme legate de orientarea strategica, metodologiile urmate si prioritatile stiintifice. M-am intalnit cu Doru Maries pe care l-am incredintat de solidaritatea cu cererile Asociatiei “21 decembrie” . Am raspuns dorintei de comunicare exprimata de istoricul Marius Oprea si de dl Dinu Zamfirescu.
Am decis, in ce ne priveste, deci cei implicati in acest proiect de reconstructie institutionala, sa ne concentram pe latura pozitiva a lucrurilor, sa ne vedem de treaba, sa ne indeplinim cat mai onest, transparent si eficient mandatul. Nu voi comenta toate nascocirile, aiurelile, exagerarile, hiperbolele diseminate pe cele mai diverse teme. Nu mai vorbesc de amenintari, insulte, insinuari abjecte. Au prins fiinta (dar, de fapt, au disparut ele vreodata?) aliante stranii pe care le consider expresia a ceea ce numesc barocul fascisto-comunist. Este vorba in fond de campanii cu substrat prea bine stiut la care, din nefericire, ii vad acum asociati si pe unii dintre cei care pareau a se situa pe linia liberalismului civic, a valorilor societatii deschise. Deci al valorilor pe care le-au aparat Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Vlad Georgescu, Constantin Ticu Dumitrescu. Sa-i vezi pe cei care promovau (ori chiar contribuiau la) un volum precum “Iluzia anticomunismului” celebrand acum demersurile cele mai radicale (pozitiile “enragees”, spre a utiliza formula lui Adam Michnik), deci tocmai pe aceia care vituperau impotriva “incrancenarii”, a “obsesiei anticomuniste”, a “referintelor monomane”, este un spectacol deopotriva hilar si dezolant. Cel mai amuzant la nivelul dublelor standarde este un jurnalist care marturiseste candid ca sustine “isteria” anticomunista numai pentru ca este sincera.
Am avut cu mine, in timpul calatoriei, un citat din Abraham Lincoln, un pasaj de o claritate cristalina care rezuma perfect nu doar o stare de spirit, ci si o perspectiva intemeiata pe etica responsabilitatii:
“If I were to try to read, much less answer, all the attacks made on me, this shop might as well be closed for any other business. I do the very best I know how — the very best I can; and I mean to keep doing so until the end. If the end brings me out all right, what’s said against me won’t amount to anything. If the end brings me out wrong, ten angels swearing I was right would make no difference”.
[...] Blog Tismaneanu [...]