Excelenta analiza lui Mihail Neamtu din Dilema Veche pe tema fixatiilor conspirationiste. Naluciri care abunda in presa postcomunista (si nu doar acolo…) Extrema dreapta si cea stanga se intrec in a recurge la asemenea fantasme. Diabolizarea celui construit drept inamic este un procedeu nu doar retoric, ci si psiho-politic, cu obiective precise. In viziunile paranoice ale ideologilor totalitari, mitul complotului este instrumentat pentru eliminarea fizica a categoriilor desemnate drept “dusmanoase”. Marele istoric Norman Cohn a analizat masluirea numita “Protocoalele inteleptilor Sionului” intr-o carte semnificativ intitulata Warrant for Genocide. In secolul XX, maniile conspirationiste au dus la practici exterministe.
Discursul urii, am mai spus-o, nu poate fi separat de actiunile nascute din el. Este ceea ce nota H.-R. Patapievici in recentul sau articol din EvZ. Cum te poti opune rational celor care isi reduc adversarii la conditia de uneltitori eterni, fiinte inflitrate intr-un “corp sanatos”, viermi, muste, lipitori, paraziti? In timpuri de deruta, cand reperele traditionale sunt surpate, exista ispita de a gasi explicatii nemediate, subite si autojustificative pentru fenomene care revendica abordari multicauzale. Iata un fragment din acest articol remarcabil de M. Neamtu:
This entry was posted on Saturday, April 17th, 2010 at 22:05 and is filed under Argumente, Filozofie politică, Istoria ideilor. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.