Lech Kaczynski a fost un autentic patriot polonez, un luptator pentru adevar, justitie si demnitate. Si-a aparat crezul politic in conditiile represiunii totalitare. L-a aparat si mai tarziu, cand nu au lipsit cei care sa-l critice pentru “anacronism”, “doctrinarism” si alte asemenea “devieri”. A crezut intr-o Europa care, unita fiind, respecta traditiile fiecarei natiuni. A inteles ca fara o reala decomunizare Polonia nu va iesi din marasmul coruptiei endemice (nu doar cea economica, ci si aceea morala). A murit indeplinindu-si misiunea de exponent al unei Polonii care nu-si uita martirii si nu accepta ocultarea pseudo-pragmatica a adevadrului istoric. Se va odihini acum pentru vesnicie, impreuna cu sotia sa Maria, la Catedrala Wawel, alaturi de regii Poloniei, de Pilsudski si de generalul Sikorski.
Adam Michnik, fost disident, consilier al Solidaritaii in 1980-1981, istoric si jurnalist, a purtat, mai ales in ultimii ani, polemici aprinse cu fratii Kaczynski. Dar i-a respectat, a stiut ca in anii rezistentei s-au aflat de aceeasi parte a baricadei. Ca impartaseau aceeasi iubire clocotitoare pentru Polonia democratica. Iata cuvintele de pretuire ale lui Michnik pentru Presedintele Lech Kaczynski:
Lech Kaczyński a marcat istoria poloneză prin întreaga sa biografie. Istoricii vor întocmi un bilanţ al realizărilor lui. Astăzi nu e momentul pentru evaluări echilibrate. E timpul pentru durere şi amintiri bune. Din martie 1968, Lech Kaczyński a slujit suveranitatea, libertatea poloneze. Repeta adesea că atunci a ales calea rezistenţei împotriva dictaturii şi voi rememora întotdeauna decizia lui cu mare respect şi emoţie. Nu de puţine ori am avut păreri diferite despre evenimentele politice, chiar în ultimii ani. M-am gândit însă întotdeauna la Lech Kaczyński cu respect pentru patriotismul său. Şi aceste gânduri mă însoţesc din clipa în care am aflat ştirea groaznică despre catastrofa aviatică.
PS Am citit azi un articol deopotriva lucid si nelinistitor despre conotatiile geopolitice ale momentului actual, indeosebi in planul atat de sensibil al istoriei relatiilor polono-germane:
http://theophylepoliteia.wordpress.com/2010/04/18/memento-nimic-nou-pe-frontul-de-est/
Extrem de percutante textele publicate pe unul dintre cele mai informate si informative bloguri de idei si politica:
http://www.dreapta.net/default.aspx
Iata cuvintele jurnalistului Piotr Gabryel la care ar merita sa mediteze cei care, in varii locuri, au scris si au spus (ori mai spun inca) lucruri abominabile despre ”politica sinucigas-aventurista”, despre “radicalismul de extrema dreapta” a lui Lech Kaczynski…
Pe tacute totusi sper (poate în mod naiv) ca vor reusi sa nu uite lectia pe care am tras-o din ceea ce s-a întamplat si sa se poarte fata de oameni astfel încat dupa aceea (daca vor pleca pe neasteptate) sa nu trebuiasca sa-si regrete vorbele si faptele pentru care nu vor mai putea sa ceara iertare celor carora le-au gresit si vor putea doar sa-i ceara iertare lui Dumnezeu. Nici mai mult nici mai putin.
Piotr Gabryel, Rzeczpospolita




























[...] * * * ”Lech Kaczynski a fost un autentic patriot polonez, un luptator pentru adevar, justitie si demnitate. Si-a aparat crezul politic in conditiile represiunii totalitare. L-a aparat si mai tarziu, cand nu au lipsit cei care sa-l critice pentru “anacronism”, “doctrinarism” si alte asemenea “devieri”. A crezut intr-o Europa care, unita fiind, respecta traditiile fiecarei natiuni. A inteles ca fara o reala decomunizare Polonia nu va iesi din marasmul coruptiei endemice (nu doar cea economica, ci si aceea morala). A murit indeplinindu-si misiunea de exponent al unei Polonii care nu-si uita martirii si nu accepta ocultarea pseudo-pragmatica a adevadrului istoric. Se va odihini acum pentru vesnicie, impreuna cu sotia sa Maria, la Catedrala Wawel, alaturi de regii Poloniei, de Pilsudski si de generalul Sikorski. ” - Blogul lui Vladimir Tismăneanu, Lech Kaczynski RIP . [...]