“Am doua maini, stanga si dreapta, si le folosesc dupa cum am nevoie” spunea Juan Domingo Peron, omul care reusit sa ruineze Argentina (si nu o singura data). In decembrie 2007, am participat, impreuna cu Sorin Iliesiu, la o discutie condusa de Dan Tapalaga pe Hotnews. Tema era ce s-a facut si mai ales ce nu s-a facut in directia aplicarii recomandarilor din Raportul Final al Comisiei Prezidentiale de analiza a dictaturii comuniste. Am aratat atunci ca cele mai multe propuneri tineau de Parlament si de guvern. Am spus ca guvernul ar putea actiona in acest sens cu costuri minime, dar ca prefera sa adopte masuri populiste (implicand cheltuieli enorme) pentru a ramane la putere.
Am aflat dupa cateva zile de o scrisoare deschisa din partea lui Marius Oprea, consilier al premierului din acea perioada, Calin Popescu-Tariceanu, si presedintele IICCR (cu rang de secretar de stat in subordinea directa a primului ministru), care imi reprosa, destul de iritat, faptul ca utilizasem conceptul de peronism. Cum iritat a fost, cu alt prilej, fostul premier Adrian Nastase pentru ca am definit strategia sa drept una a mexicanizarii Romaniei. In interventia mea, ma referisem la faptul ca guvernul Tariceanu, pentru a-si mentine majortatea parlamentara in alianta de facto cu PSD, dar si suportul sindicatelor (ori al liderilor acestora) adopta masuri populiste (le-am numit nesabuite) de tip peronist. Justitia sociala este o cauza nobila, dar ea nu poate fi urmarita prin aventurism fiscal si utopii financiare. Tentativa de a anexa masa electorala prin promisiuni ce nu pot fi onorate pe lunga ori chiar medie durata nu probeaza altceva decat politicianism miop. Era vorba in 2007 de cresterea pensiilor in pofida avertismentelor repetate ale presedintelui Traian Basescu (si nu doar ale lui) ca nu exista fonduri care sa faca aceasta masura sustenabila financiar si ca efectul va fi epuizarea bugetului in doar cativa ani.
Iata mai jos un fragment din raspunsul meu aparut in Evenimentul Zilei, 16 ianuarie 2008. Textul lui Marius Oprea fusese difuzat de Mediafax, de unde am si aflat de el (nu mi-l trimisese personal). A fost ulterior reluat in extenso in Observator Cultural. Recomand de asemenea o lucida analiza a originilor actualei situatii in actiunile “artificierilor sefi Geoana, Voiculescu si Tariceanu” pe blogul Adevar si libertate.
http://www.dreapta.net/default.aspx
“Ca politolog specializat in sisteme politice comparate (cu lucrari pe teme latino-americane, inclusiv ideologia si practicile peronismului), examinez diverse tendinte legate de partide, miscari, guverne ori personalitati (in Polonia, Ungaria, Venezuela, Italia, Romania etc.). Asa evaluez eu lucrurile, imi asum afirmatiile facute, fara a angaja pe nimeni altcineva. Peronismul, ca si gaullismul etc., este o categorie politica, nu o invectiva. Actuala presedinta a Argentinei este membra a partidului peronist, asemeni sotului ei, fostul presedinte Nestor Kirchner. Iata ce afirmam textual (in discutia de pe Hotnews):
„V.T.: Adica, daca dam legi de marire a pensiilor, daca facem populism de tip peronist in Romania, daca castigam voturile cum le castigam, fara sa ne pese prea mult cine o sa plateasca acesti bani peste zece ani…
Rep (Dan Tapalaga): Aici vorbiti de guvernul Tariceanu?
V.T.: Aici vorbesc despre cei care au trecut aceasta lege. Inclusiv despre cei care sunt in spate, pentru ca Romania este condusa in momentul de fata de catre o alianta, cititi si dv., o stiti mai bine decat mine. In momentul cand se voteaza ca parlamentarii sa iasa la pensie la 63 de ani, este clar ca suntem intr-o situatie narcisist-financiara, ca sa-i spun astfel.”
Este deci o analiza de situatie politica intemeiata pe expertiza mea, in care utilizez un concept pentru a examina anumite strategii sociale ale guvernului si ale majoritatii parlamentare.
