Institutul de Studii Populare (ISP) si Konrad Adenauer Stiftung (KAS), maine, 17 iunie 2010, lasediul ISP, Alecu Russo, 13-19, et.1, ap.3, incepand cu ora 11.30.
Autor: Vladimir Tismaneanu
Discussant : Andrei Cornea
Comunismul a reprezentat o formatiune politica, sociala si culturala intemeiata pe suprematia ideologiei, o “partocratie ideocratica” (Martin Malia). In prima faza, viziunea comunista a fost imbratisata cu frenezie de catre intelectuali convinsi ca prin adeziunea la “avangardele” leniniste se situau de partea Ratiunii in Istorie. Una din sursele principale ale ispitei comuniste a fost promisiunea de fraternitate, acompaniata de visul egalitatii sociale. Dupa moartea lui Stalin a urmat dezintegrarea acestei credinte si trezirea spiritului critic (Revolutia Maghiara, revizionismul marxist, Primavarade la Praga). Intelectualii critici au contribuit la dezvaluirea ilegitimitatii intrinseci a sistemelor comuniste. In Romania, mai ales dupa 1965, intelectualitatea a participat la un razboi cultural intre o directie umanist-rationalista si aceea national-Stalinista, direct legata de interesele puterii totalitare. Reverberatiile acelor tensiuni continua sa se faca simtite in dezbaterile politco-culturale contemporane. In varii forme, barocul comunisto-fascist al ideologiei oficiale din perioada 1965-1989 nu a disparut si se manifesta sub diverse masti ca o forta esential anti-pluralista, anti-liberala si anti-occidentala. Miturile autarhice ale comunismului tarziu recidiveaza in retorica primordialista, implicit ori explicit anti-intelectuala.
