Despre totalitarism, memorie si luciditate

Valeriu Stoica este un ganditor al politicului care nu mai are nevoie de vreo prezentare. Intr-o clasa politica anemica din punct de vedere al curiozitatii pentru idei, traind intr-o empirie pe care se amageste sa o numeasca pragmatism, profesorul Stoica face figura singulara. Ideile sale formulate in lucrari teoretico-strategice si in dialoguri sunt intotdeauna sobre, impecabil articulate si incitante. Discursul sau, deoptriva elegant si ferm, moderat si riguros, se constituie ca un model de civism consecvent.  Stau marturie cartile scrise impreuna cu Dragos Paul Aligica precum si volumul de dialoguri cu Robert Turcescu aparut la Humanitas in 2009 (Istorie recenta 100%).  Valeriu Stoica detine cele trei virtuti esentiale pentru autenticul om politic: vocatie, viziune si vointa.

Public mai jos un fragment din textul acestui distins ganditor care deschide un supliment recent al revistei 22 din seria consacrata reperelor intelectuale ale dreptei din Romania (un proiect al Institutuluide Studii Populare si al revistei 22 realizat cu sprijinul Fundatiei Hans Seidel).  Au aparut pana acum asemenea suplimente consacrate unor personalitati precum Virgil Nemoianu, Gabriel Liiceanu si N. Manolescu.  Dinamul acestor micro-antologii este neobositul Cristian Patrasconiu.  Ii sunt indatorat profesorului Stoica pentru cuvintele generoase despre propriile mele contributii. Le sunt de asemenea indatorat lui H.-R. Patapievici, Cristian Patrasconiu, Vlad Muresan si Dorian Branea pentru cuvintele calde scrise despre eforturile mele de a a sustine proiectul societatii deschise.  Un proiect negat de variile totalitarisme, detestat de cei care tanjesc dupa solutii magice la probleme economice si sociale cat se poate de concrete. Atunci cand multi se grabesc sa clameze “criza terminala” a civilizatiei burgheze, Valeriu Stoica, un spirit intr-adevar weberian, prefera sa gandeasca atent si sa insiste asupra sanselor de redresare ale unor structuri ce s-au dovedit infinit mai rezistente decat alternativele utopice lansate de diversii profeti radicali. Conservatorismul schimbarii este unul ce recuza cliseele vetuste si ne invita la o gandire critica mereu treaza, mereu constienta ca modernitatea este o constructie intemeiata pe risc, initiativa si rationalitate.

Numai cine a trăit în regimul comunist poate înţelege cu adevărat absurditatea acestui tip de totalitarism. Dar cum poate fi convertită această experienţă personală într-un avertisment credibil pentru cei care au avut şansa istorică să nu o cunoască pe propria piele? Deşi au trecut numai două decenii de la demantelarea sistemelor comuniste din Europa de Răsărit, au început deja să capete curaj cei care reiau sloganul bine cunoscut al intelectualităţii de stânga, conform căruia nu marxismul este vinovat de cea mai mare tragedie a secolului XX, ci modul în care acesta ar fi fost deformat de cei care l-au pus în practică. Iată de ce forţa mesajului anticomunist nu se poate întemeia doar pe descrierea şi inventarierea suferinţelor generate de punerea în operă a ideilor marxiste. Desigur, acest efort este necesar, iar memoria colectivă trebuie să păstreze, pentru totdeauna, în depozitele sale, amintirea zecilor de milioane de victime ale experimentului marxist. Este însă nevoie de mai mult decât atât.

Este nevoie de luciditate pentru a rezista iluziilor pe care încă le mai stârneşte în diferite medii intelectuale utopia marxistă. Luciditatea este singurul instrument eficient pentru a trece dincolo de experienţa istorică şi pentru a pune în lumină mecanismele ascunse ale sistemului comunist ca întruchipare a răului.