Am fost rugat de Alexandra Olivotto de la Evenimentul Zilei sa propun cateva titluri de carti ca lecturi de vacanta. Cum mi s-au cerut doua-trei titluri (romanesti ori straine), a trebuit sa aleg dintre carti care toate mi se par exceptionale si chiar cu aceasta selectie dura am ajuns la cinci titluri. Alte carti remarcabile citite in ultimele luni si pe care le recomand cordial sunt Irena Grudzinska Gross, Czeslaw Milosz and Joseph Brodsky: Fellowship of Poets (Yale University Press, 2010); Andrei Plesu, Note, stari, zile. 1968-2009 (Humanitas, 2010); Ioan Stanomir, Apararea libertatii. 1938-1947 (Curtea Veche, 2010); Michael Scammell, Arthur Koestler, The Literary and Political Odyssey of a Twentieth-Century Skeptic (Random House, 2009); David Priestland, The Red Flag: A History of Communism (Grove Press, 2009); Maria Bucur, Heroes and Victims: Remembering War in Twentieth Century Romania (Indiana University Press, 2009). Am scris despre cartea Mariei Bucur ceea ce se cheama un review-essay care va apare in numarul viitor din Slavic Review. Lucrez acum la o recenzie pentru revista Society a cartii lui Steven Rosefielde, Red Holocaust (Routledge, 2010). Despre noua carte a lui Andrei Oisteanu, Narcoticele in cultura romana, aparuta anul acesta la Polirom pot spune ca este fascinanta si ca o recomand impreuna cu excelenta recenzie scrisa de Angelo Mitchievici in revista 22.
http://www.revista22.ro/nocturnele-psihedelice-ale-lui-andrei-oi351teanu-8649.html
Recitesc acum I. D. Sirbu, Jurnalul unui jurnalist fara jurnal. Glosse. Roman politic (doua volume, Scrisul Romanesc, 1996) si Petru Dumitriu, Ne intalnim la Judecata de Apoi (Unvers, 1992). Am citit si numarul cel mai recent din Lettre Internationale, editia romaneasca. Din nou, exceptional.
Iata asadar raspunsurile aparute in EvZ.
Politologul Vladimir Tismăneanu, preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutului pentru Cercetarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, mizează în această vară pe scriitorii români, printre care Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici sau Mircea Cărtărescu.
- Dinu Pillat, “Aşteptând ceasul de apoi”, Humanitas, 2010, cu o prefaţă de Gabriel Liiceanu, este un roman de o mare densitate ideatică, o carte-avertisment despre demonism politic, despre microcosmul radicalismelor utopice în veacul lagarelor de concentrare. Un roman pentru care autorul a plătit cu ani grei de temniţă, o carte care a zăcut vreme de decenii în depozitele cu manuscrise furate şi interzise ale Securităţii. O tentativă de a desluşi cum pot cădea oameni inteligenţi în capcanele ideologiilor salvaţioniste (fascism, comunism).
- Gabriel Liiceanu, “Intâlnire cu un necunoscut”, Humanitas 2010, este deopotrivă o Meditaţie despre libertate, adevăr, curaj etic, dar şi despre problema răului în istorie, cu ale sale încarnări experienţele totalitare. Tonul elegiac, dar şi francheţea judecăţilor fac din acest volum nu doar un prilej de delectare estetică, dar şi o invitaţie la evaluări etice. Este de remarcat că autorul nu se blochează în consideraţiii auto-justificative, menţine mereu deschis orizontul interogaţiei, al dubiului, al unui dialog cu sine şi cu lumea.
- Horia-Roman Patapievici, “Ultimul Culianu”, Humanitas, 2010, este o carte ce propune un întreg univers intelectual în care se întrepătrund istoria religiilor, a ştiinţei, a căutarii nesfârşite a unei sinteze capabile să împace sacrul cu lumea, cu imanenţa. Este ceea ce a încercat Ioan Petru Culianu, gânditor de geniu asasinat în chip monstruos de forţele tenebrelor, ale cărui iluminări sunt readuse aici în discuţie cu înţelepciune, empatie, rafinament şi temeritate conceptuală.
- Mircea Cărtărescu, “Nimic”, Humanitas, 2010, este un volum de poeme dintre care cele mai multe regăsite prin uitate sertare, de o sinceritate totală, în care dispare miraculos distincţia între aerul ameţitor al înălţimilor şi acela copleşitor al abisurilor. Citiţi măcar două poeme: “Te rog” şi “Ieşim la plimbare cu tricouri la fel” (de acesta din urmă sunt îndeosebi legat) şi veţi citi apoi toată cartea.
- Vasili Grossman, “Viaţa şi destin”, Polirom, 2010, este, alături de cărţile lui Soljeniţîn, marele roman al totalitarismului comunist, o frescă tolstoiană despre eroism, iluzii, trădare, teroare, utopii distructive şi marile crime din veacul XX (Gulagul şi Holocaustul). (Vladimir Tismăneanu)
