Nascut prin mistificari, conspiratii, uzurpari, provocari si intrigi, regimul fesenist, intrat in istorie sub numele de regimul Iliescu, a suferit ab intitio de o insurmontabila criza de legitimitate. A recurs la provocari, manipulari si chiar acte criminale (situate in afara si impotriva legii) pentru a-si asigura puterea nelimitata. A respins spiritul si practicile societatii deschise, ale pluralismului politic si economic. A acceptat à contrecoeur alternanta democratica. Ulterior, fortat de ceea ce se cheama efectul de difuziune democratica, Iliescu a trebuit sa-si recompuna personajul public, sa respecte, cu cunoscutele rezerve, regulile jocului democratic. Dar pretul platit pentru primii sase ani de refuz al pluralismului a fost si ramane inca imens. Sa ne amintim ca marea revendicare a grevistilor foamei din Piata Universitatii in iunie 1990 era infiintarea unei televiziuni independente. Un lucru cat se poate de normal pe care Iliescu si Roman, altminteri dornici de interviuri in Vest, il socoteau anormal. Incepand din decembrie 1989, Piata Universitatii a fost un loc cu o incarcatura simbolica formidabila. Era numele refuzului multor cetateni ai Romaniei de a pactiza cu neo-comunismul (sa ne reamintim ca pentru Iliescu, in prima faza, perestroika gorbaciovista era un model demn de emulat). Piata trebuia “asanata”–aceasta era consecinta formei mentale de tip bolsevic a noilor lideri instalati la putere dupa caderea regimului Ceausescu (o dictatura neo-caligulara dispretuita atat in Vest cat si in Est). Nimic nu a detesat Iliescu in acei ani mai mult decat spontaneitatea societatii civile si ceea ce el denunta drept radicalismul lui Corneliu Coposu. Presa fesenista abunda de articole impotriva “ghedesistilor” si a celor “vanduti Vestului”, “oamenii lui Ratiu si Coposu”. Dolari, droguri, prostitutie, nimic nu lipsea din arsenalul fesenist al minciunii si urii. Nu mai vorbesc despre infamiile proferate la adresa Regelui Mihai.
Am scris pe larg, de-a lungul anilor despre barbaria mineriadei din 13-15 iunie 1990. In iunie anul acesta, la Targul Bookfest s-a lansat, in colectia “Istorie Contemporana” de la Humanitas (coordonata de Cristian Vasile, cercetator la Institutul “N. Iorga” si de subsemnatul), cartea despre acel moment cumplit, revelator pentru natura “democratiei originale” a regimului Iliescu, semnata de Mihnea Berindei, Ariadna Combes si Anne Planche. Iata cateva clipuri de la lansare. Acest volum, extrem de important pentru intelegerea rolului violentei organizate statal in acele momente de consolidare a ceea ce dl Corneliu Coposu a numit regimul cripto-comunist, a aparut cu sprijinul IICCMER. Acest subiect este abordat cu argumente solide in cuvantul rostit de filosoful politic Catalin Avramescu.
http://www.youtube.com/watch?v=XfNSZO0psRM
http://www.youtube.com/watch?v=SYeATvccmLw
http://www.youtube.com/watch?v=xqJy8OnEc6s
http://www.youtube.com/watch?v=fRvEdzC6dZs
Tot in ln luna iunie, la Bucuresti, a fost organizata in pasajul din Piata Universitatii expozitia “Constatare la fata locului”, un proiect al IICCMER desfasurat cu sprijinul Fundatiei “Konrad Adenauer”. A fost vazuta de mii si mii de bucuresteni. Dupa cateva zile, Primaria Capitalei (sa ne miram oare cand Primarul general se numeste Sorin Oprescu?) a decis sa se scoata toate declaratiile scrise si alte texte care explicau ce s-a petrecut in urma cu douazeci de ani in acel loc al memoriei pe care Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu si Virgil Magureanu (spre a-i numi doar pe ei) l-au dorit sa devina unul al uitarii. Practic, aceasta decizie a urmarit sa distruga marturiile despre ororile comise de acei mineri coordonati si manipulati de securistii regimului fesenist. Iata ca acum expozitia a fost deschisa in forma ei completa, neadulterata, necenzurata, la Muzeul de Arta din Timisoara.
