Reiau aici un articol publicat pe blogul sau pesonal de poeta si eseista Angela Furtuna. Avem de-a face cu o analiza morala, politica si stilistica a unei retorici insidioase cu efecte perverse in spatiul public, un tip de discurs care amesteca deliberat registrele, desfigureaza fapte precise si construieste tapi ispasitori dupa modele care si-au probat morbida nocivitate. Mineriadele simbolice, demonizarea celor care nu participa la varii linsaje mediatice, ignorarea deliberata a fenomenelor de derapaj antisemit, anti-intelectual, anti-democratic sunt parte a unui sindrom de vadimizare, din pacate definitoriu pentru ceasul actual al culturii politice din Romania. Cel mai intristator este cand observam asemenea abdicari, pe care le-as identifica drept antisemitism camuflat, in zone pe care le consideram imune la atari patologii. Nu consider ca izbucnirile antisemite de tipul celor despre a scris dl Andrei Plesu si care ma vizau pe mine trebuite privite, cum scria Ovidiu Simonca, cu “circumspectie”. Ele trebuie pur si simplu condamnate moral, intelectual si, daca este cazul, pe cale legala. Nu putem accepta insinuarea unui nexus cauzal intre pozitia publica a unui intelectual si abjectele “furtuni” antisemite. Asupra acestui subiect nu cred ca exista vreo divergenta intre mine si membrii Consiliului Consultativ al OC ori doamna Carmen Musat.
Doua precizari: pentru cei care considera ca mi-a fost indiferenta decizia doamnei Angela Furtuna de acum cateva saptamani de a intra in greva foamei , ii incredintez ca actiunea mai putin vizibila poate avea efecte la fel de puternice precum declaratiile publice, fara a minimaliza in vreun fel impactul acestora. Am fost constant in legatura cu doamna Angela Furtuna si am facut ceea ce mi si ni se parea necesar. Apoi, as vrea sa ma fac bine inteles: eu nu polemizez cu dl Ovidiu Simonca si nu ma conformez somatiilor sale. Am notat un simptom alarmant pentru ca era detectabil in editorialul unui saptamnal cultural care are in Consiliul Consultativ personalitati pentru care am un mare respect. Un saptamanal la care, in trecut, am colaborat si eu si unde scriu adeseori intelectuali pe care ii citesc cu interes.
Opiniile personale ale d-lui Simonca, sincer vorbind, imi sunt cel putin indiferente, macar din momentul cand a decis sa-si scrie singurul editorial (daca nu ma insel) la ex-cotidianul nistorescian (unde era redactor sef adjunct) avandu-ma pe mine ca tinta de atac (big surprise!). Titlul era: “De ce tace Tismaneanu?”. Nu a scris atunci un editorial impotriva unui membru al Consiliului Consultativ al OC care, din nou daca nu ma insel, facuse parte din acel juriu care a decis taierea fondurilor pentru revista Memoria. Sarcina primita de la stapanire trebuia indeplinita, atacul trebuia indreptat impotriva “intelectualilor lui Basescu”. Pentru mine, o repet, ce-a scris si mai ales cum si-a argumentat pozitia saptamana trecuta dl Simonca este reprobabil. Daca Observatorul Cultural intelege sa persevereze in aceasta directie, nu pot decat sa regret acest lucru. Astept cu oarecare curiozitate (ca analist al postcomunismului) sa vad modul in care dl Simonca intelege sa justifice nejustificabilul. Evident, in masura in care nu este vorba de un nou editorial al revistei, nu ma preocupa in chip deosebit. Iar daca este editorial, tot nu mai este problema mea. (VT)
Update, 19 august: Am citit ce-a avut de spus Ovidiu Simonca in OC ca raspuns la ce-am scris pe blogul meu. Nici un argument menit sa respinga analiza propusa. In editorialul sau, dl Simonca a implicat fara echivoc o legatura cauzala intre pozitiile mele publice (“semanarea de”vant) si infamiile antisemite (“culesul furtunii”). Nu am cum sa-i explic mai departe lui OS de ce consider ca s-a plasat in spatiul antisemitismului camuflat. Este concluzia mea si o mentin.
POLITICĂ, VACANŢE ŞI STELE GALBENE
Înscenările aduse de vânt…
De la bun început, titlul articolului semnat de Ovidiu Şimonca în Observator Cultural, (mergând pe urmele celui apărut în Asymetria, despre antisemitismul așa-zis imaginar semnat de Dan Culcer), fixează nivelul discuţiei de faţă: o mică diversiune politică de vară, în cheie antonpanniană şi o ediţie de buzunar a ghidului revoluţionarului român de profesie. La tandemul O.C. – Asymetria deja pomenit trebuie asociată şi recenta scrisoare deschisă a lui Ioan Roşca adresată lui Sorin Ilieşiu (alt fenomen tipic de dublare a unei iniţiative cu scopul de a o submina).
Aşadar, ştim cine sunt actorii acestei înscenări, vedem că acţiunile sunt concertate, aliem cum se cuvine faptele de faţă cu calendarul electoral şi propaganda partidelor ce se zbat azi în lesă în aşteptarea încleştării sângeroase ce va veni, ştim deci ce se vrea şi dincotro bate vântul care ar fi trebuit să aducă furtună, dar care nu aduce decât o aversă, şi aceea fără mulţi beneficiari, pentru că lumea face baie în mare la ora asta. Vacanţa e în toi.
De ce nu Cine sapă groapa altuia cade el în loc?
De ce Cine seamănă vânt culege furtună? (Era bună o furtună adevărată, totuşi, pe canicula asta)…Nimeni nu ştie.
De ce nu Cine sapă groapa altuia cade el în loc? Ar fi mers la fel de bine…
Sau de ce nu Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti?
Deşi ar fi mers, în această lună de vacanţă toridă (cam lipsită de evenimente de presă, când trebuia, vezi bine, să se recurgă la o găselniţă, pentru a întreţine spiritul ipocrit polemic ce maschează eterna ratare românească a marilor teme), ar fi mers, aşadar, şi un titlu ca Unde nu faci foc nu iese fum…
La criza de subiecte – tipică lunii august – observăm (cultural) că merge orice proverb. (Apropo, aş recomanda tuturor celor ce mai vor să între în politichia românească proverbele şi atitudinile zen, unde înţelepciunea şi morala au altă decodificare, şi poate că pe o astfel de cale am avea ceva şanse să descoperim şi nişte actori politici care să readucă speranţe reale în sufletul românilor).
Aşadar, nu era nevoie să bată neapărat vântul prin aceste articole, aşa încât publicul să constate inflaţia de furtuni într-un pahar cu apă.
Retorică de tribună, politicianism zoomorfic, gastronomic şi pontos, în loc de adevăr…
Dar, în plus, anecdotica de serviciu a editorialelor recente din Asymetria (15 august) şi din Observatorul Cultural (12 august) conţine şi ingredientele compulsiv-maladive ale teoriilor conspiraţioniste, naţionalist-ceauşiste, neostaliniste, reunite într-un melanj aproape comic dacă nu ar fi stupid şi livrate în vrac, caricatural-metaforic (dar dacă s-ar fi putut să fie şi vagi urme de ştiinţă şi nu au fost, ce mai contează?). Această anecdotică de serviciu rămâne la stadiul de atlas zoologic, stilistic literar şi geografic-culinar dar se vrea, totuşi, simultan, manifest și think-tank, folosind pentru demonstraţie (şi chemare la luptă) idei şi concepte politicianiste ce ţin deja de retorica de tribună, cum ar fi: câini de pază dresaţi versus porci mistreţi, dalmaţieni albaştri versus papagali de Piaţa Universităţii, Băsescum Diabolicum versus Împăratul Jormaniei cu Crini, antisemitism soft cu baterii versus antisemitism hard cu telecomandă, justiţiarism provincial nevertebrat versus terorism de famiglie prin clonare, legitimitate cu maidanezi de cartier versus impostură cu maidanezi de partid şi stat, Tismăneanu versus Omul Nou cu cheiţă şi Gaz(prom), românism lacrimogen cu bonus eutanasie versus românofascism cu lentile de contact, ţărişoara din cuşcă versus Ţara Nimănui din buzunar, Mihăieş versus Sfântul Petru şi Orwell, Patapievici versus Armaghedoanele culturnice şi… atâtea altele de pe aceeaşi listă ce conţine strategiile Opoziţiei prin care aceasta a dat un gust inconfundabil, psihotic şi prolix noilor sale campanii electorale. La grămadă, delirant, adică aşa cum au scris domnii Şimonca, Roşca şi Culcer!
Textul complet poate fi accesat la:
http://angela2008furtuna.wordpress.com/2010/08/18/politica-vacante-si-stele-galbene/
