“Condamnaţi la fericire”, dupa (aproape) douazeci de ani

Uitam repede, ne ferim de vestile proaste, ne place sa credem ca dictatura comunista a fost un cosmar, o fictiune aberanta, nu o realitate tragica. Tocmai de aceea este nevoie de analize istorice, sociologice, economice, politologice,  lingvistice, de muzee memoriale precum cel de la Sighet, precum cel preconizat la Bucuresti ca Muzeu al Dictaturii Comuniste, de filme documentare, de gasirea cailor pentru a impiedica perpetuarea amneziei. Comunismul nu a fost instaurat de fiinte extraterestre, ci de oameni in carne si oase, soldatii unei ideologii care isi propunea sa revolutioneze societatea, economia, natura umana.  A fost, spre a relua titlul unei carti exceptionale de Agnes Heller, Ferenc Feher si Gyorgy Markus, o dictatura asupra nevoilor umane.

Aceasta a fost ideea care m-a inspirat cand, in 1991, am scris scenariul filmului documentar Condamnati la fericire: Experimentul comunist in Romania, in regia lui Dinu Tanase, transmis in seara de 23 august 2010 la TVR1.

Mi-au scris cativa prieteni care mi-au spus ca filmul isi mentine actualitatea, ca nu s-a fanat, ca ramane “aprig, documentat si convingator”.  M-as bucura mult sa fie astfel.  Un istoric la a carui opinie tin in mod deosebit imi scrie: “E cu atat mai bine ca filmul a fost prezentat pe 23 august, intr-o Romanie din pacate profund (?) amnezica, in care nostalgicii comunismului, in particular ai lui Ceausescu, ajung sa detina o majoritate relativa.”

Uitam cat de servili au fost comunistii romani in raport cu “marea prietena si vecina de la Rasarit”, cum s-au inchinat lui Stalin, cum au dat dovada de infinit mimetism in aplicarea retetei fericirii inventata de Lenin, cum au aplaudat sosirea Armatei Rosii la Bucuresti, pe 30 august 1944, ca pe inceputul “noii ere” in care aveau sa impuna un regim anti-national, ilegitim si criminal.

Iata, preluata din Fototeca online, Arhivele Nationale ale Romaniei/IICCMER, Cota 2/1944, #E015, o fotografie care spune mult despre acele momente.  Il recunoastem, in spatele Elenei Ceausescu (pe atunci, inca, muncitoarea textilista Lenuta Petrescu), pe Gh. Apostol.  Liderul UTC-ului, protejatul lui Dej, Nicolae Ceausescu pare sa fi fost ubicuu in acea zi, rostind pretutindeni speech-uri exaltate.  Ma intreb cine este personajul de langa Ceausescu  care surade atit de fericit. La inceput am crezut ca este Andrei Patrascu (Loew), liderul organizatiei Bucuresti a PCR, ulterior arestat sub acuzatia de tradare, torturat, a refuzat sa marturiseasca, a zacut in temnite, a fost reabilitat sub Ceausescu, dupa 1965, a primit o “pensie personala”.  Am facut o cautare, am gasit poze cu Dej, Ana Pauker, Groza, Patrascu, in chip cert nu este el.  Sunt multe personaje in aceste fotografii care isi asteapta identificarea…

Miting în Piaţa Universităţii, organizat cu ocazia intrării trupelor sovietice în Bucureşti. (30.08.1944)

Miting în Piaţa Universităţii, organizat cu ocazia intrării trupelor sovietice în Bucureşti. (30.08.1944)

Revenind la mica odisee a producerii documentarului, imi amintesc filmarile de la Jilava (a trebuit sa intervina dl Victor Babiuc, pe atunci ministru de interne pentru a fi lasati sa filmam), de la Canal, de la Brasov (orasul revoltei muncitoresti anticomuniste din 15 noiembrie 1987). La Brasov am discutat cu Mircea Sevaciuc, lider al miscarii din 15 noiembrie, cu Vasile Gogea, A. I. Brumaru, Leonard Oprea, m-am cunoscut cu Andrei Bodiu, Caius Dobrescu si Alexandru Musina.  Din pacate, n-am putut ajunge atunci in Valea Jiului, locul revoltei anticomuniste a minerilor din august 1977.  Lucram contra cronometru, trebuia sa terminam filmul cat mai repede.

Eram in tara impreuna cu sotia mea, Mary Sladek, care a mers cu noi la toate filmarile.  Nu facusem in viata mea un film, nu stiam sa fiu un narator alert, eram destul de inhibat in fata camerei, frazele pe care le rostesc “liber” le-am repetat de zeci de ori, imi era frica sa nu sar un cuvant.  M-am descurcat cum am putut ajutat de Dinu Tanase si de extraordinara sa echipa.  Filmul s-a dat pe piata in 1993, a avut o premiera la care au participat cateva personalitati marcante, intre care, din cate tin minte, Andrei Plesu (bugetul filmului venea din partea Ministerului Culturii), a rulat maximum doua saptamani, au aparut cateva cronici. Criticul N. Manolescu, pe atunci presedintele Partidului Aliantei Civice (PAC) a scris cateva vibrante randuri de sustinere pentru caietul-program al filmului.  Acestea au fost exceptiile.  Filmul a fost mai degraba inconjurat de o tacere indiferenta.

Nu era acela un timp al memoriei, al asumarii trecutului.  Arhivele erau inchise, documentele cele mai importante total inaccesibile, date disparute. Stim cum a fost boicotat “de sus” serialul Memorialul durerii. Stim cat de dificil a fost fiecare pas spre adevar.

Imi amintesc ca filmul a fost apreciat de Eugenia Voda in in Romania Literara si de Andrei Cornea in revista 22. Altor cronicari li s-a parut cam tezist si monoton. Dar n-a fost chiar comunismul tezist si partizan ? Cum sa-l prezinti fara a contrasta catastrofa reala cu discursul encomiastic al propagandei oficiale? Nu erau discursurile liderilor comunisti probele unui fanatism dezlantuit, ale unei auto-hipnoze sistematice?

Vazusem cateva documentare despre colaborationism si rezistenta in Franta celui de-al II-lea razboi mondial. Asa s-a nascut ideea de a relua modul cum regimul se concepea pe sine, in variile sale retorici, de la Ana Pauker si Dej la Ceausescu. Dar si de a insista asupra rezistentei si represiunii, combatand legenda unei tari supuse, mute si lipsita de o traditie a onoarei.  In timpul anormalitatii comuniste, rezistenta, opozitia, disidenta au simbolizat adevarata normalitate.  In pofida aparentelor, experimentul comunist nu a fost nici simplu, nici fara consecinte. A fost un proiect total si totalizant care a schimbat radical destine, a nimicit statul de drept, a divinizat umanitatea distrugand individul, a fagaduit paradisul terestru.  A fost deopotriva o mare iluzie si o mare inselatorie.

PS: Iata un comentariu recent la film.

About these ads

Comments are closed.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 174 other followers

%d bloggers like this: