O tragedie nesfarsita: Cedarea teritoriilor romanesti in iunie 1940

Marele poet polonez Czeslaw Milosz a spus odata ca definitia cea mai simpla a Europei Centrale ar fi: un spatiu care cuprinde toate tarile care au suferit consecintele Pactului Molotov-Ribbentrop. Intre acestea, neindoios, s-a aflat Romania, o tara care si-a vazut frontierele brutal mutilate prin actiunile de brigandaj international ale celor doi monstri/gemeni totalitari (cand spun gemeni totalitari, reiau o expresie a altui ilustru intelectual polonez, Gustaw Herling-Grudzinski).

Minciuna propagandei staliniste era enorma. Teritoriile rapite prin dictat nu au fost eliberate, ci invadate, ocupate, colonizate, jefuite. Au urmat sovietizarea fortata, stramutarile obligatorii, deportarile in Gulag, executiile in masa, prigonirea preotilor si a intelectualitatii, confiscarea averilor, “deparazitarea” sociala, tentativele de sterilizare a constiintei nationale a romanilor, rusificarea violenta, obliterarea memoriei.

Pe 21 septembrie 2010, ora 17,00, la sediul Arhivelor Nationale ale Romaniei, Bucuresti, Bvd. Regina Elisabeta nr. 49, va avea loc vernisajul expozitiei Cedarea Basarabiei, a nordului Bucovinei si a tinutului Herta (iunie 1940) – Intre neputinta si iresponsabilitate. O perspectiva romaneasca, organizata de Arhivele Nationale ale Romaniei in colaborare cu Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, Serviciul Istoric al Armatei si Arhiva Nationala de Filme. Expozitia este deschisa publicului in perioada 22 septembrie – 21 decembrie 2010, de luni pana vineri, intre orele 8.30-15.30, accesul fiind liber.

 

Introducerea la Catalogul aceste expozitii este scrisa de dr. Dorin Dobrincu, directorul general al Arhivelor Nationale ale Romaniei, membru al Consiliului Stiintific al IICCMER.  Public mai jos un fragment extrem de important din acest text:

“Care au fost consecinţele cedării Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a ţinutului Herţa? Au existat câteva efecte importante, cele mai multe cu impact pe termen mediu şi lung:

 

 

1. Începutul dezmembrării României. Cedarea Basarabiei, a nordului Bucovinei și a ținutului Herța a fost începutul sfârșitului  „României Mari”, a fost semnul că aceasta încetase să existe. A fost deopotrivă un asasinat (sovietic) și o sinucidere (românească).
2. Abandonarea fără luptă a unei şesimi din teritoriul naţional şi a unei cincimi din populaţie (cetățeni români!) în brațele unui sistem totalitar. Faptul că românii nu au luptat în iunie 1940 pentru Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța a contribuit la întărirea în rândul locuitorilor acestor teritorii a sentimentului de dezinteres din partea României, a părăsirii în faţa ameninţării vecinului de la răsărit.
3. Umilirea, demoralizarea țării, a armatei în primul rând, a populației în ansamblu. În iunie 1940 o țară întreagă era derutată, înfricoșată, traumatizată, cu guvernanți incapabili să-și asume răspunderea unor acțiuni demne, nu doar dureroase. Populația României era deja obosită din cauza impozitelor considerabile, a concentrărilor repetate şi lungi ale unui mare număr de soldați în ultimii doi ani, mai ales țărani, a rechizițiilor, și acestea efectuate îndeosebi în mediul rural.
4. Slăbirea prestigiului internațional al statului român.
5. Încurajarea pretențiilor Ungariei și Bulgariei asupra unor părți din teritoriul României, care din iulie 1940 au devenit şi mai insistente. În august-septembrie ele aveau să se concretizeze, Transilvania de Nord-Est fiind cedată Ungariei, iar Cadrilaterul Bulgariei.
6. Slăbirea capacităților militare, economice şi demografice ale României.
7. Înrăutățirea situației politice interne, glisarea și mai mult spre extremism a regimului politic carlist: cooptarea legionarilor în guvernul de la București; numirea unui prim-ministru progerman declarat, Ion Gigurtu; măsuri șovine dure, cum a fost cazul cu legile antisemite, rasiste, din 8 august 1940, inspirate direct din legislația nazistă de la Nürnberg. Cedările teritoriale din iunie 1940, urmate de cele din august-septembrie același an, aveau să ducă și la alte schimbări în planul politicii interne, inclusiv la instituirea unui regim militar, în frunte cu generalul Ion Antonescu, cu accente fasciste, în următorii patru ani, ba chiar cu ingrediente totalitare în timpul „statului național legionar”.
8. Căutarea unor „țapi ispășitori” în interior, pentru dezastrul României, pentru lașitățile din vara anului 1940: democrația interbelică, cu sistemul partidelor politice; minoritățile etnice și religioase, în mod special evreii.
9. Represiunea sovietică împotriva unei părţi importante a populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa: arestări, deportări, execuţii/asasinate, spolierea locuitorilor, schimbarea forţată a sistemului social şi a componenţei etnice etc.”