Se mai intampla minuni chiar si in vremea noastra. Cand, impreuna cu Mihail Neamtu, am pornit campania din Romania pentru eliberarea intelectualului disident chinez Liu Xiabo, initiatorul Cartei 2008 (torpilata pe internet de autoritatile comuniste de la Beijing), arestat si condamnat de aceleasi autoritati pentru pozitiile sale consecvent democratice, nu credeam ca vom ajunge sa traim aceasta clipa.
Stiam insa ca autoritatile chineze urmaresc atent ce se intampla in fiecare tara in planul campaniei globale pentru eliberarea lui Liu.
Initiativa recenta a fondatorilor Cartei 77 (Vaclav Havel. Dana Nemcova si Vaclav Maly) a accelerat lucrurile. Au urmat presiunie comunistilor chinezi asupra Norvegiei, jocuri de culise, reactiile aberante ale unor exilati de un radicalism extrem. Si totusi, Liu Xiaobo a primit acest premiu. Spre furia potentatilor de la Beijing, spre stupoarea celor care nu mai stiu cum sa condamne capitalismul liberal, dar uita programatic sa spuna ceva despre ce inseamna comunismul tradus din utopie in realitate.
Pentru acestia din urma, drepturile omului sunt o ideologie ca oricare alta, o mistificare, o expresie a “falsei constiinte burgheze”. Putin le pasa de soarta celor intemnitati in Birmania ori in Vietnam, in Cuba ori in China. Pe Havel il privesc drept un idealist incorigibil (in cel mai bun caz) ori ca pe un “lacheu al capitalismului” (in cel mai rau). Nu mai vorbesc de instrumentele active inca ale fostei Securitati pentru care acest premiu a venit ca o palma rasunatoare. Nu ma indoiesc ca intr-o buna zi, nu foarte departe de noi, la Beijing se va infiinta o Comisie de analiza a dictaturii comuniste care ii va onora pe disidentii care au indraznit sa se opuna totalitarismului si va spune adevarul despre zecile de milioane de victime ale comunismului chinez. Vor rosi oare atunci maoistii de serviciu, admiratorii “Marii Revolutii Culturale Proletare” si cei care au tacut las la ceasul masacrului din Piata Tienanmen? Isi vor cere scuze? Vor servi la ceva acele scuze?
Este vorba asadar de un eveniment comparabil cu momentul in care Andrei Saharov a primit Nobelul pentru pace. Ori, cu acordarea aceluiasi premiu in 1936, militantului pacifist german Carl von Ossietzky, arestat de Gestapo, detinut in lagarele de concentrare naziste, mort in 1938. Sper din tot sufletul ca autoritatile chineze vor sti sa evite paralela altminteri izbitoare dintre cazul Liu Xiaobo si cel al lui Ossietzky.
Acordarea acestui premiu este o victorie a fortelor democratice din China, a celor care cred in demnitate si libertate ca valori supreme, non-negociabile. “Erst commt das Fressen, danach die Moral” a scris Bertolt Brecht in Opera de trei parale. Intreaga experienta a Europei de Est (aici ma refer si la fosta URSS) spune ca aceasta viziune strict materialista este falsa. Nu traim doar din si pentru paine. Traim si pentru ca sustinem anumite valori, pentru ca nu acceptam sa fim tratati ca rotite ale marii masinarii.
Cordiale multumiri tuturor celor care, sperand cu disperare, sfidand cinismul, apatia, dezgustul si resemnarea, renuntand la orice sectarism ori partizanat exclusivist, au semnat Apelul pentru eliberarea Liu Xiaobo. Lista de semnaturi este deschisa:
