Aici e Radio Europa Libera: informatie, adevar, speranta

(Updated, 15 octombrie 2010)  Am ascultat Europa Libera de la 14 ani, deci de prin 1965. Sugestiile de lectura pe care le desluseam in emisiunile Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca mi-au orientat in mare masura cautarile intelectuale. Ca si atatia dintre prietenii mei, am admirat profesionalismul editorialelor lui Noel Bernard.  In 1968, ascultam cu pasiune analizele legate de miscarile studentesti din Polonia si Franta, de Primavara de la Praga.  Imi amintesc perfect emisiunile care au urmat invaziei Cehoslovaciei de catre trupele celor cinci state din Pactul de la Varsovia.  Imi amintesc cum ascultam cu insatiabil interes scrisorile primite de la ascultatori, informatiile despre Miscarea Goma, despre SLOMR, despre greva anticomunista a minerilor din Valea Jiului.  La Europa Libera (Radio Free Europe-RFE) am auzit prima oara numele unor Kuron, Modzelewski, Michnik, Havel, Kolakowski, Kohout, Svitak, Djilas, Bukovski, Pliusci, Saharov.  Acolo am ascultat ingrozit serialul lui Virgil Ierunca despre ororile de la Pitesti.  La Europa Libera am auzit textul complet al declaratiei de infiintare a Cartei 77 si tot acolo am ascultat reportajele de la Gdansk din august 1980, cand guvernul comunist polonez a recunoscut sindicatul liber si autoguvernat Solidaritatea.  Nu voi uita niciodata transmisiunile legate de vizita Papei Iona Paul al II-lea in Polonia.  Gratie acestui ziar vorbit stiam ce se intampla in celelalte state din Europa de Rasarit si Centrala, eram  sincroni, la nivelul informatiei, daca nu si la acela al actiunii, cu vecinii nostri.  Un text disident transmis la Europa Libera devenea rapid subiect de discutii in varii cercuri si grupuri.  Protestele unor Paul Goma, Vasile Paraschiv, Ionel Cana, Gh. Brasoveanu, Carl Gibson, Victor Frunza, Dorin Tudoran, Doina Cornea, Dan Desliu, Mihai Botez, Mariana Celac, Ion Puiu, Vlad Georgescu, Radu Filipescu, Gh. Calciu-Dumitreasa, Nicu Stancescu, Gabriel Andreescu, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Carmen Popescu, Geza Szocs, Ion Vianu, Ion Negoitescu, Mircea Dinescu, grupul de actiune Banat, deveneau bun public, erau auzite de milioane de oameni.  Din nefericire, alte texte disidente au fost confiscate de Securitate inainte de a ajunge in strainatate si de a fi difuzate de Europa Libera (ma refer de pilda la Apelul catre Europa, din 1980, al poetului Viorel Padina, document remarcabil prin claritate morala si analitica). Acum cativa ani a aparut la Polirom volumul Fragmente salvate de Vasile Gogea, scriitorul disident din Brasov care a contribuit decisiv la aducerea la cunostinta opiniei publice internationale a miscarii anticomuniste de la Brasov din noimebrie 1987.  Radio Europa Libera a fost vocea unei societati doar aparent amutita. 

Trebuie relevat aici ca RFE si RL (Radio Liberty)aveau sectii de cercetare in care lucrau analisti competenti (Michael Shafir, Vladimir Socor, Dan Ionescu, Anneli Gabany, Mihai Sturdza, spre a-i numi pe unii dintre cei care au studiat chestiunile romanesti).  Jocurile de culise ale nomenklaturii erau interpretate cu subtilitate, se analizau in profunzime semnalele de adancire a crizei politice, sociale, morale.  Nu subestimez rolul altor posturi de radio occidentale, dar adevarul este ca prin natura emisiunilor, prin timpul alocat, prin originalitatea si autonomia contributiilor, prin contactele directe cu aceste societati supuse experimentului totalitar de tip bolsevic, dar si prin fascinatia negativa pe care o exercita asupra birocratiilor dominante, Europa Libera a jucat un rol unic.  Cosmarul lui Nicolae Ceausescu a avut un nume: Radio Europa Libera.

Pentru politrucii regimului, transmisiunile Europei Libere nu erau doar o concurenţa imbatabila, ci si o perpetua sursa de anxietate (si chiar de umilire).  Nu stiau ce pot opune si nici nu aveau ce opune adevarului, se zbateau nevolnic sa gaseasca argumente pentru ceea ce nu putea fi nicicum demonstrat, se slujeau de diversii veleitari, trepadusi si lachei dispusi sa scrie ce li se poruncea.  In toate tarile Blocului Sovietic, emisiunile posturilor de radio Europa Libera si Libertatea au contat imens in informarea onesta a cetatenilor, in rostirea adevarului despre trecut si prezent, in mentinerea vie a sperantei.

Am colaborat frecvent (vreme de cativa ani saptamanal) la emisiunile romanesti ale acestui post de radio. Sunt si azi colaborator al sectiei Moldova.  Am transmis primul meu text (era de fapt un serial) in februarie 1983. Tema era “Nicu Ceausescu si socialismul dinastic din Romania”.  In noiembrie 1982, ma intalnisem, gratie regretatului Liviu Floda (pseudonimul sau radiofonic al acestui respectat ziarist de orientare social democrata era Andrei Brandus), cu profesorul Vlad Georgescu la New York.  Directorul departamentului romanesc m-a invitat sa incep o colaborare constanta pe teme legate de ideologia si practicile comunismului (sovietic, romanesc, mondial), de polemicile intelectuale occidentale, de criza marxismului.  Unul dintre primele sfaturi pe care le-am primit (cu gratitudine) de la Vlad Georgescu privitor la stilul textelor mele suna astfel: “In lumea anglo-saxona nimic nu convinge mai mult decat dubiul”. Deci, cat mai putine adjective, o renuntare la discursul apodictic, la formulari de tip rechizitoriu, la imprecatii patetice.  Totalitarismul, o stim de la Hannah Arendt, se caracterizeaza prin dispretul pentru factualitate.  Raspunsul nostru trebuie sa fie tocmai respectul pentru fapte. 

Nu mi s-a impus niciodata vreo tema, nu mi s-a schimbat vreun cuvant in texte, am scris absolut liber.  Mi-am ales subiectele in functie temele mele de cercetare si de ceea ce cred ca a fost si este aria mea de competenta profesionala, analiza miscarilor si ideologiilor totalitare.   Am comentat tensiunile dintre liberali si neoconservatori in Statele Unite, am scris despre resurectia religiei in viata publica americana,  despre reviste precum Commentary, Public Interest, Encounter, Partisan Review, New York Review of Books si Survey, despre Hannah Arendt si Isaiah Berlin, despre Irving Krist, Daniel Bell, Norman Podhoretz, Whittaker Chambers si Sidney Hook, despre Robert Conquest si despre Walter Laqueur, despre Jean-Francois Revel, Aleksandr Zinoviev, George Konrad, Agnes Heller, Milovan Djilas si Raymond Aron.  Am comentat agonia filosofiei din Romania si degradarea disciplinei sociologice sub asaltul noilor dogmatici.  Am polemizat cu ideologii regimului, dintre care nu putini au renascut dupa 1990 in spatiul  fesenist.  Am accentual rolul intelectualilor critici in eroziunea ideologiei oficiale.  Tot atunci, la sediul din New York al RFE, l-am cunoscut pe Cornel Dumitrescu, jurnalistul din exil de care avea sa ma lege o calda prietenie, cel care avea sa fie, alaturi de Dan Costescu si Liviu Cangeopol, sufletul saptamanalului new yorkez Lumea Libera Romaneasca.   Textele le trimiteam prin posta, eram inaintea internetului, iar faxul era inca destul de greu accesibil.  Cele mai multe din eseurile mele au fost citite de Ioana Magura-Bernard.  Dupa ani de zile, am fost onorat sa scriu postfata cartii de amintiri a Ioanei, aparuta la editura Curtea Veche.  In 1984 am primit prima amenintare cu moartea. Aveau sa vina altele si povestea nu s-a oprit (am primit o asemenea amenintare acum cateva luni pe adresa mea de Universitatea Maryland). Imitatii penibile ale retorici extremiste de dreapta, aceste amenintari erau de fapt compuse in laboratoarele de dezinformare ale Securitatii,  o aplicare creatoare romaneasca a metodelor kaghebiste.  Ma intreb cine le-o fabricand astazi?

Radio Europa Libera a fost o obsesie, o fobie  a aparatelor represive si propagandistice comuniste. Popularitatea la nivelul publicului larg era dublata de atentia pe care i-o acordau membrii elitelor comuniste.  Tablei de pseudo-valori impuse de regimul comunist (din Romania, Polonia, Bulgaria, Cehoslovacia etc) i se contrapunea o tabla alternativa de reale valori democratice.  Acest lucru reiese cat se poate de limpede din volumul care  lansat, joi 14 octombrie 2010, la Woodrow Wilson International Center for Scholars.  Coordonat de A. Ross Johnson si R. Eugene Parta (ambii au avut functii de conducere in cadrul RFE/RL), cu o prefata datorata istoricului britanic Timothy Garton Ash, volumul se intituleaza Cold War Broadcasting: Impact on the Soviet Union and Eastern Europe si a aparut anul acesta la Central European University Press. Au vorbit cei doi editori si cu mine.  S-a scos in evidenta impactul transmisiunilor vestice deopotriva la nivel societal, contributia lor la spargerea monopolului informational al ideocratiilor comuniste. Au fost discutatea sondajele de opinie organizate de sectia specializata a RFE/RL printre vizitatorii ori emigrantii din statele comuniste ajunsi in Occident (metodologie, relevanta, implicatii).  Au fost examinate reactiile conducerilor comuniste la transmisiunile Europei Libere, planurile de intensificare a actiunilor propagandistice anti-occidentale, lectiile acelei perioade.  In interventia mea am insistat asupra necesitatii publicarii neintarziate a tuturor documentelor legate de actiunile Securitatii interne si externe privitoare la ceea ce a fost un adevarat razboi impotriva Europei Libere.

http://wilsoncenter.org/index.cfm?fuseaction=events.event_summary&event_id=632853

Am accentuat fixatia nevrotica a regimului comunist din  Romania asupra Europei Libere ca “focar subversiv”, precum si rolul acestui post de radio in incurajarea reformelor interne, a miscarilor disidente, a actiunilor de protest non-violent si de sustinere a a drepturilor omului in statele Europei de Est, deci si in Romania.  Transmiterea la RFE, in urma deciziei din 1987 a lui Vlad Georgescu, a amintirilor generalului Ion Mihai Pacepa (cartea Orizonturi rosii) a dat o lovitura teribila mitologiei national-staliniste, a exacerbat acutul deficit de credibilitate al regimului Ceausescu. Imparatul s-a dovedit cu desavarsire t gol, pretentiile sale de om providential au fost iremediabil spulberate.  Volumul include studii analitice dense  si riguroase (cel despre Departamentul Romanesc este scris de dl Nestor Ratesh, fost director al acestui serviciu) preum si documente extrem de interesante despre reactiile regimurilor comuniste in diverse momente ale Razboiului Rece in raport cu activitatea acestor radiouri, de fapt tribunele zilnice ale libertatii.  Intre aceste documnte, mi se pare fascinanta stenograma intalnirii din 24 aprilie 1981 dintre reprezentantii ministerelor de interne din Cehoslovacia si Ungaria in legatura cu grupul terorist al lui Carlos “Sacalul” si tacurile cu bombe impotriva sediului Europei Libere. Documentul mentioneaza cat se poate de clar ca ” organizatia terorista ‘Mainile revolutiei mondiale’ primeste din partea Romaniei arme, explozive, pasapoarte pentru statele Pactului de la Varsovia si antrenament. Ca recompensa pentru aceste favoruri, Carlos a promis sa organizeze atacuri teroriste impotriva emigrantilor romani care traiesc in Europa”. (p. 463).  Citind aceste randuri, se mai poate indoi cineva ca regimul comunist era unul ilegitim, criminal, amoral, duplicitar si cinic?