A incetat din viata jurnalistul, eseistul si ganditorul politic Ion Solacolu, figura marcanta a exilului intelectual romanesc. Nu am avut ocazia sa-l intalnesc, insa am citit intotdeauna cu mare interes articolele sale, textele incitante publicate in revista “Dialog” care aparea in Germania. Alaturi de Ion Solacolu, au scris acolo personalitati remarcabile ale exilului democratic, anti-totalitar. In contributiile sale, inclusiv in cartea scrisa impreuna cu Stelian Balanescu despre miturile politice radicale (de dreapta si de stanga), Ion Solacolu a sustinut valorile pluralismului democratic cu argumente solide si persuasive. O antologie din articolele sale si ale altor intelectuali publicate in revista “Dialog” mi s-ar parea extrem de binevenita. Tot asa cum cred ca ar fi necesara o antologie din revista “Agora” publicata in Statele Unite sub conducerea lui Dorin Tudoran si difuzata clandestin in tara. Ma gandesc si la revista “Alergatorul de la Marathon” editata ani de zile de Victor Frunza in Danemarca. Asemenea lucrari ar avea o valoare de recuperare a memoriei si ar preveni (indraznesc sa sper) diversele revizionisme nascute fie din rea-credinta, fie din ignoranta. Nu mai vorbesc de calitatea intelectuala de exceptie a atator scrieri aparute in aceste reviste. Istoria rezistentei anticomuniste include atat samizdatul cat si tamizdatul, actiunile disidente/opozitioniste din interior, dar si critica regimului comunist din exil. Iata mai jos necrologul scris de istoricul Florea Ioncioaia, publicat pe site-ul IICCMER. (VT)
A dispărut din viaţă, pe 24 septembrie, la Dietzenbach (Germania), editorul, publicistul şi militantul exilului românesc, Ion Solacolu (n. la 2 iunie, 1937, Bucureşti). Provenind dintr-o familie prosperă în perioada interbelică, cu origini sud-dunărene, după studii de inginerie chimică la Bucureşti, cercetător, doctor în chimie (1972), a emigrat în Germania în anul 1977.
Este cunoscut mai cu seamă prin rolul său în regenerarea revistei Dialog, pe care o editează aproape de unul singur, începînd din aprilie 1982, la reşedinţa sa din Dietzenbach, sub egida „Cercului democrat al românilor din Germania” (al cărui preşedinte devine din 1985). De-a lungul celor aproape două decenii de existenţă a publicaţiei, vor publica aici numeroşi militanţi ai exilului românesc, îndeosebi cei cu convingeri democratice, ca şi scriitori români din Israel: Ion Raţiu, Radu Câmpeanu, Neagu Djuvara, Dinu Zamfirescu, Mircea Ionniţiu, Ileana Vrancea, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, Virgil Nemoianu, Norman Manea, S. Damian, Mircea Iorgulescu, Leon Volovici etc.
De, asemenea, Ion Solacolu a susţinut editorial semnificativ activitatea unor scriitori şi publicişti marginali ai exilului românesc, printre care Ion Caraion şi Paul Goma. Începînd cu octombrie 1982, a editat un Supliment pentru literatură, cultură şi educaţie, în colaborare cu Ion Caraion, iar între 1988 şi 1992 un Caiet de literatură, redactat de I. Negoiţescu. În a doua parte a anilor optzeci, Solacolu a editat o serie de şase Caiete Caraion, romanele Din calidor şi Patimile după Piteşti de Paul Goma, volumul memorialistic Straja dragonilor de I. Negoiţescu etc.
Ca publicist şi militant, s-a manifestat drept un spirit liberal, în sensul clasic al expresiei, cu o cultură democratică profundă şi cu puternice convingeri morale. În publicistica sa politică, arată o judicioasă ordine de valori, un remarcabil simţ analitic şi o atenţie, destul de rară printre exilaţii angajaţi, faţă de nuanţă şi dialog. La Ion Solacolu, democraţia era un standard etic. Astfel, empatia faţă de adversarul de idei se întîlneşte cu lipsa de concesii faţă de extremism şi violenţă. Fără legături politice partizane în exil, deşi acuzat uneori de « orientare social-democratã, cu o atitudine dubioasã faţã de regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu » sau de republicanism, Ion Solacolu a fost un spirit independent şi măsurat: un membru solitar, dar solidar al exilului românesc.
Pentru bio-bibliografie:
