“Nu sunt zei, sunt maimute”: Uzurparea lui Adam Michnik

Ceea ce prevedeam zilele trecute se intampla sub ochii nostri:  in 1997, Adrian Paunescu il anexa fraudulos pe Adam Michnik propriilor interese, astazi, in Adevarul, dl. Dinu Patriciu face acelasi lucru fara sa ii pese ce ar spune fostul dizident polonez despre aceasta uzurpare simbolica. Michnik a afirmat-o foarte clar: nimeni nu are dreptul sa ierte in numele victimelor, cu exceptia victimelor. “Nu am avem dreptul sa iertam in numele celor ucisi in zori,” a spus-o Michnik in repetate randuri, inclusiv intr-un celebru dialog cu Vaclav Havel pe tema decomunizarii, citandu-l pe Zbigniew Herbert.

Daca dl Patriciu l-ar fi citit pe Herbert ar fi aflat ce gandea acest mare scriitor despre deceniile de teroare comunista si despre slujitorii dictaturii. Ar fi aflat poate cat de dure au fost si raman polemicile din Polonia pe aceste subiecte.  Este adevarat, Michnik se opune pedepselor colective  si unei justitii retroactive cu pretentii de adevar absolut. Dar in paginile Gazetei Wyborcza au fost publicate dosare de delatori, ale unor persoane marcante inclusiv din ierarhia Bisericii Catolice, care au fost informatori ai vechiului regim. Michnik se opune radicalismului nesabuit, vanatorilor de vrajitoare, dar nu s-a opus niciodata adevarului istoric. A-l prezenta in alte culori inseamna a jigni chiar acest adevar.  Turnatorii si ofiterii Securitatii nu au fost fiinte inocente precum presupusele “vrajitoare”. Au fost indivizi concreti cu culpe  individuale. De pilda, calaul Gheorghe Enoiu a fost colonel de Securitate vinovat de torturi infioratoare.  Asasinii parintelui Popieluszko au fost securisti concreti.  Ce crede dl Patriciu: s-ar opune Adam Michnik aducerii in fata instantei a tuturor celor implicati in asasinarea lui Gheorghe Ursu?  Ori poate trebuie sa cadem intr-o stare de mizericordie abulica, sa cultivam amnezia pentru ca acum trebuie stranse randurile in numele altor (reale ori false) urgente? Ar considera dl Patriciu T-shirturi cu Hitler un benign capriciu juvenil asa cum pare sa fie extrem de intelegator cu alte asemenea pasiuni sartoriale?

Nimeni nu a cerut niciodata pedepsirea nediferentiata a celor care au servit vechiul regim (ma refer la discursurile rationale, nu la exploziile de ura venite din varii subterane). A-i atribui lui Gabriel Liiceanu, autorul tulburatoarei carti Despre ura,  inclinatii de intunecat procuror stalinist pentru ca a scris in 1990 un text de o incendescenta sinceritate etica, a-l prezenta drept un Andrei Visinski al postcomunismului romanesc, a spune lucruri simlilare despre Ana Blandiana, Constantin Ticu Dumitrescu, Vasile Paraschiv, Monica Lovinescu si atatia altii care au cerut justitie morala inseamna a jigni adevarul. O spun cat se poate de limpede: nu ma refer aici la Michnik, ci la epigonii sai balcanici.

Absenta claritatii morale se asociaza intotdeauna cu amnezia, vulgaritatea si promiscuitatea. Spunea Monica Lovinescu ca nu putem accepta ca totul este o apa si un pamant, adica noroi. Atunci cand elementele sunt amestecate manipulativ intr-o alchimie vascoasa, cand graul si neghina sunt puse laolalta cu  dubioasa condescendenta, cand un mare ganditor este persiflat de o maniera inacceptabila, inclusiv la nivel onomastic, cata vreme se gasesc justificari pentru toate acrobatiile noilor USLasi, inseamna ca traim sub zodia amoralitatii.

Uzurparile simbolice nu se produc aleatoriu. Priviti cine recurge la ele, intrebati-va de ce si veti afla raspunsul. Ele sunt paravanul, or mai bine spus camuflajul, justificarii aliantelor ignobile in numele unui fals interes national. Iar Michnik este doar un nume intrebuintat pentru operatii propagandistice menite sa impiedice consolidarea statului de drept si decomunizarea. A citit oare dl Patriciu scrisozea lui Michnik trimisa din inchisoare generalui Kiszczak in care ii explica diferenta intre un intelectual critic si un politist comunist?  In “Apelul catre lichele”, Gabriel Liiceanu i-a numit pe activisti si pe securisti lichele. Adam Michnik folosea cuvintele “scoundrels” and “dishonorable swine”, luminand linia despartitoare dintre victime si calai. 

“In the life of every honorable man there comes a difficult moment when the simple statement this is black and that is white requires paying a high price. At such time, a decent man’s concern is not the price he will have to pay but the certainty that white is white and black is black.  One needs a conscience to determine this.”  (“Letter to General Kiszczak”, 1983, in Adam Michnik, Letters from Prison and Other Essays , Berkey, University of California Press, 1985, p. 68).

Nu ma indoiesc ca daca ar cunoaste aceste penibile deturnari ale viziunii sale, ganditorul polonez, autor al unor eseuri nemuritoare despre istoria onoarei in Polonia, ar spune precum Nietzsche: “Luati-i de aici, nu sunt zei, sunt maimute.”

O varianta largita preum si comentariile la acest articol pot fi accesate pe:

www.contributors.ro