In articolul anterior am oferit ratiuni pentru a-l compara pe Crin Antonescu cu Stefan Voitec. Pe blogul “In linie dreapta” (o platforma pe care unii o denigreaza drept ”fundamentalista” si pe care eu unul, si nu doar eu, o socotesc inteligenta, informata si ne-ipocrita, avand asadar curajul asumarii oneste a propriilor optiuni), Rasvan Lalu ofera o analiza incisiva a celui pe care il deconspira drept un Oblomov monarhist. O demistificare impecabila, o logica fara fisura.
Greu de ghicit care-i vor fi fost motivele, gag PR sau iritare resentimentară, dl. Antonescu dă oricum un bun exemplu retoric tinerilor liberali, exersându-se în specialitatea polemică românească a lui “tu vorbeşti, care nici n-ai bască !?”.
Uitate să fie exasperanta lipsă de conţinut a politicianului Antonescu, sterilitatea, oportunismul, compromisurile putrede, letargia, amatorismul, imaturitatea şi inconsistenţa politicii sale: important este că Tismăneanu şi Pleşu au fost membri de partid, iar el, Antonescu, nu.
Ce mai contează că politica recentă a d-lui Antonescu a distrus şi ce mai rămăsese dintr-un liberalism românesc oricum infiltrat de 21 de ani de securişti şi oferit acum cu pene cu tot, ambiţiilor oligarhice de model răsăritean şi establishmentului securist autohton !? Nu asta contează, ci faptul că dl. Pleşu a fost ministru în ’90 iar dl. Tismăneanu nu l-a înjurat vârtos pe Iliescu, când acesta tocmai o cârmise totuşi, spre occident. Nu politica actuală, scelerată şi iresponsabilă, a d-lui Antonescu este problema, ci detaliile biografice ale unor personalităţi care nu au făcut niciodată, sub nici o formă, nici a mia parte din răul politic cauzat de dl. Antonescu.
Nu poţi încheia lectura discursului către tineret al d-lui Antonescu, fără a observa cum stilul oratoric îi joacă din nou o festă, trădându-i fondul, mai precis lipsa acestuia. Politicianul liberal îşi strucurează avântul retoric într-o înşiruire de comparaţii între activităţile celor duşmăniţi de el şi non- activitatea sa: nu eu am fost …, nu eu am adresat …, nu eu am fost…, nu eu am pus …, nu eu am fost … , nu eu am scris … , nu eu am făcut … Nimic mai adevărat: dacă ar fi să se facă un concurs mondial de oblomovism, comparând ce au făcut alţii cu ce n-a făcut dl. Antonescu, acesta ar câştiga eternii lauri olimpici.
Pentru textul complet:



























