Ion Iliescu, cel care l-a expulzat pe Regele Mihai din tara la inceputul anilor 90 ca pe un infractor ordinar, se sufoca azi de indignare. La fel, Razvan Theodorescu, istoricul care, prin declaratiile sale cel putin insensibile pe tema Holocaustului, facute in pozitia oficiala de ministru al culturii, a declansat (pe langa nefericitul interviul al lui Iliescu din “Haaretz”) decizia de a se infiinta Comisia Wiesel. Crin Antonescu fIerbe de revolta monarhista, iar Cristian Tudor Popescu, cunoscutul filosemit si antifacist, candva apologetul negationstului Roger Garaudy (e nevoie sa revenim la subiect, domnule CTP?) ma acuza ca am capotat la testul evreitatii, nu doar la acela al vocatiei mele intelectuale. A uitat de fostul sau coleg de la “Adevarul”, Sergiu Andon, autorul unui abject pamflet intitulat “Hai sictir, Majestate”".
Am fost plecat la Iasi unde am vorbit, la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” despre studiul comparativ al cuturii politice a comunismului. Am conferentiat in aula acelei prestigioase institutii academice, m-am intalnit cu conducerea Universitiatii, cu profesori, cercetatori si studenti. Incepand de ieri (joi) dimineata, am fost asaltat cu telefoane din partea variilor medii de informare care ma solicitau sa ma pronunt in legatura cu interviul presedintelui Traian Basescu de miercuri seara pe B1TV. Nu-l vazusem, am decis ca este mai intelept sa ma documentez inainte de a face declaratii publice. In plus, nu neg ca sunt surprins cum aceleasi ziare si televiziuni care au ignorat prelegerile mele din zilele anterioare au devenit subit interesate, de o maniera adeseori insistenta, privitor la pozitia mea legata de rolul Regelui Mihai si al maresalului Antonescu in timpuil celui de-al II-lea razboi mondial. De fapt, singurul subiect caare ii intereseaza se numeste Traian Basescu.
Stabilisem mai demult o discutie cu jurnalistul Dragos Ghitulete pentru emisiunea sa le la Radio Romania Actualitati pentru joi, la ora 5:30 p.m. pe tema stadiului actual al decomunizarii. Am decis ca nu pot face zeci de declaratii pe aceleasi teme, deci am spus ceea ce cred cu acel prilej. Am fost socat sa observ declansarea unui adevarat tsunami de articole si interventii publice in care istorici, ziaristi, politicieni s-au intrecut unii cu altii sa comenteze cateva fraze dintr-un inteviu televizat al presedintelui, neglijand necesitatea unei examinari adancite a zemnificatiei silei de 22 iunie, deci a faptului ca in urma cu sapte decenii Romania, ca aliat al Germaniei naziste, a participat laa atacul impotriva URSS. Ceea ce era in o revendicare justificata, recuperarea teritoriilor anexate de Uniunea Sovietica prin diktatul din iunie 1940, a fost, in conceptia lui Antonescu, “un razboi sfant impotriva bolsevismului”. O eroare catastrofala nascuta din fanatism nationalist, delir militarist si grandomanie istorica. Dictatura antonesciana a initiat si a practicat genocidul, s-a facut vonovata de abominabile crime impotriva umanitatii comise impotriva evreilor si a populatie Roma. La Iasi s-a declansat, la cateva zile dupa trecerea Prutului, mosntruosul pogrom. Luni se va inaugura in acel oras o expozitie documentara legata de comemorarea cumplitului masacru.
Dincolo de accentele retorice ce pot fi uneori discutabile pe tema rolului monarhiei in perioada aliantei cu Germania nazista ori in aceea de dupa alegerile masluite din noiembrie 1946, cred ca este cazul sa ne mentinem calmul si sa incercam sa deslusim semnificatiile reale ale acelor clipe atat de dureroase.
Pentru o pozitie nuantata si echilibrata privind actualele polemici, recomand articolul istoricului Adrian Cioflanca, fost membru al Comisiei Wiesel, expert al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania si membru al Comisiei Prezidentiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, director de departament ion cadrul IICCMER:
http://adriancioflanca.blogspot.com/
