Myth, Identity, and Conflict: A Comparative Analysis of Romanian and Serbian Textbooks

30/11/2011

Razboiul hartilor si mitologiile competitive au facut si inca mai fac ravagii in Europa de Rasarit si nu doar acolo. A aparut la Lexington Books din cadrul editurii Rowman & Littlefield cartea semnata de Anamaria Dutceac Segesten pe tema atat de actuala a relatiei dintre mit politic, identitate si conflict in lumea post-comunista, cu privire speciala asupra manualelor de istorie din Romania si Serbia.

Absolventa a Facultatii de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti, Anamaria sustinut un remacabil doctorat la Universitatea Maryland (am fost conducatorul stiintific al tezei), a predat la Universitatea din Lund si este in prezent postdoctoral fellow la Centrul de Studii Moderne Europene al Universitatii din Copenhaga. Este vorba de o lucrare curajoasa, lucida, incitanta si splendid documentata, bazata pe o solida cercetare empirica si pe analize de continut, menita sa lumineze raporturile dintre mit politic, identitati colective, educatie  si conflict. Se propune o perspectiva originala asupra optiunilor valorice, sedimentate in discursuri educationale, dintr-o regiune a Europei in care atatea rani ale trecutului raman inca deschise. Autoarea exploreaza persistenta miturilor auto-glorificatoare, redemptive si salvationiste dar si si eforturile de a oferi naratiuni istoriografice oneste, concordante cu adevarurile factuale. Este o carte necesara care demonstreaza ca trecutul nu este o alta tara.

https://rowman.com/ISBN/9780739148655
 
“Myth, Identity, and Conflict: A Comparative Analysis of Romanian and Serbian Textbooks”, by Anamaria Dutceac Segesten, is an examination of how history and politics became entangled in Romania and Serbia. In it, Segesten asks questions like: Is myth present in the history textbooks of Romania and Serbia? If so, are there differences in the ways these myths define the in-group and the relationship with the Other between a country that experienced interethnic conflict (Serbia) and a country that did not (Romania)? Do textbooks affect the odds that conflict will occur? Segesten’s findings confirm the presence of mythologized versions of the past in the history textbooks of both countries over the entire fifteen-year period studied (1992–2007), despite claims for professionalization of textbook-making. Myths of noble origins, of heroism and victimhood, appear in both cases. Segesten finds the language to be ideological and in favor of the ethnic majority, even if over time there is a slow tendency towards moderation (especially in Romania), probably due to the influence of the European Union. Ultimately, “Myth, Identity, and Conflict”, by Anamaria Dutceac Segesten, questions the alleged power of history textbooks to make a difference in ethnically divided societies prone to conflicts.

Nenorocirea de a fi fiica lui Stalin: A incetat din viata Svetlana Allilueva (Lana Peters)

29/11/2011

Nu a avut parte de noroc. O mama nevrotica, chinuita, care s-a sinucis cand Svetlana avea doar sase ani, in noiembrie 1932. Un tata despre care avea sa scrie peste ani ca a fost un monstru (care insa a iubit-o in felul sau posesiv, brutal si tiranic), un frate alcoolic si depravat. O familie devastata de efectele catastrofice ale Marii Terori. Casatorii condamnate de parintele sau. In familia lui Djugasvili nu era loc pentru evrei. A crescut intr-un univers dominat de tacere si spaima. Voia sa studieze literatura, Stalin a obligat-o sa urmeze cursuri la Facultatea de Istorie. Multi dintre cei mai buni prieteni au fost deportati, unii au disparut in Gulag. Doi unchi ucisi: Stanislav Redens si Aliosa Svanidze. In copilarie, era atasata de Nikolai Buharin, era ca o sora cu fiica acestuia, numita tot Svetlana. Buharin a fost executat in martie 1938, Stalin a tinut pana la moarte in sertarul biroului sau scrisorile celui numit de Lenin “copilul preferat al Partidului”. Din casatoria efemera (a doua) cu Iuri Jdanov, fiul despotului ideologic, s-a nascut o fiica. Iubea poezia rusa, a fost o imensa ironie sa devina nora (chiar postuma) a celui care a atacat-o infam, in 1946,pe Anna Ahmatova. Ekaterina Jdanova traieste, se pare, in peninsula Kamceatka. Doctorul Iosif Morozov, fiul din casatoria cu Grigori Morozov, a murit acum cativa ani.

 

Dupa moartea tiranului in martie 1953, a devenit persona non grata, doar Anastas Mikoian si Nikita Hrusciov isi mai aminteau ca exista. Avea amici in intelighentia rusa, intre cei numiti de istoricul Vladislav Zubok “Copiii lui Jivago”. Printre acestia, disidentul Andrei Siniavski. A fugit in Vest in 1967, a publicat “Douazeci de scrisori catre un prieten”, s-a casatorit cu asistentul celebrului arhitect Frank Lloyd Wright, au avut o fiica, a divortat. S-a intors in URSS, a denuntat Vestul dupe ce stigmatizase coruptia si crimele comuniste. A revenit in Statele Unite, se spune ca nu rezista sa stea locului mai mult decat doi ani. A trecut prin crize religioase, a ajuns in final in statul Wisconsin, traind in solitudine ultimii ani. A murit uitata de lume si de istorie, s-a stins asemeni frunzelor vestede de toamna de la Cimitirul Novodevicie unde este inmormantata mama sa.

Pentru textul complet si comentarii:

http://www.contributors.ro/global-europa/nenorocirea-de-a-fi-fiica-lui-stalin-a-incetat-din-viata-svetlana-allilueva-lana-peters/

 


Poetul si dictatorul: Osip Mandelstam despre Stalin

28/11/2011

Poet de geniu, varf al literaturii ruse alaturi de Anna Ahmatova, Marina Tvetaieva si Boris Pasternak, Osip Mandelstam (1891-1938) a murit in Gulag pentru ca a scris, in noiembrie 1933, o epigrama despre Stalin (de fapt una dintre cele mai importante poezii politice compuse vreodata).  Desi poemul nu era menit sa circule, fiind  invatat pe dinafara de Nadejda, sotia lui Mandelstam, si de prietena familiei si a Annei Ahmatova, Emma Gerstein, Osip nu s-a putut retine si l-a recitat in mai multe locuri. A fost o imprudenta fatala.

Osip Mandelstam in 1914

Delatiunea nu a intarziat. In anii urmatori, pana la deportarea finala, Stalin s-a jucat cu Mandelstam precum pisica cu soarecele (a se citi rascolitoarele memorii ale vaduvei poetului aparute la Polirom in traducerea lui Nicolae Iliescu). Nici macar o penibila “Oda lui Stalin” nu mai avea cum sa rascumpere “culpa” de a-l fi sfidat pe tiran.

Aureolat de toti ditirambii imaginabili, temut de acolitii sai, dictatorul sociopat stia ca de fapt adevarul despre el fusese rostit de poet. In ultimii ani de viata a dezvoltat o suspiciune paranoica in raport cu doctorii Kremlinlui, excrescenta a antisemitismului sau obsesiv. Cand a suferit hemoragia cerebrala la inceputul lunii martie 1953, valetii din Biroul Politic, diversii Beria, Malenkov, Kaganovici, Hrusciov, Bulganin, Molotov si Mikoian, terorizati de ideea aducerii unor doctori (“asasini in halate albe”) l-au lasat sa zaca vreme de 12 ore intr-o balta de urina. Au chemat in fine doctorii, era de-acum prea tarziu. Asa a sfarsit genialissimul generalissim. Are dreptate istoricul Simon Sebag Montefiore in articolul aparut in “New York Times”din 27 octombrie 2011 intitulat “Dictators Get The Deaths They Deserve”: “He was not murdered, like Colonel Qaddafi, he was the author of his own destruction”. Iata, in traducerea lui Emil Iordache, cel numit de Radu Vancu un fel de Mircea Ivănescu al traducerilor din rusă, poemul incendiar al lui Mandelstam, un text care avea sa-l coste viata:

Vieţuim, dar sub noi ţara tace mormânt.
Când vorbim, nu se-aude măcar un cuvânt.
Iar când vorbele par să se-nchege puţin,
Pomenesc de plăieşul urcat în Kremlin.
Are degete groase şi grele,
Sunt cuvintele lui de ghiulele.
Râd gândacii mustăţilor strâmbe
Şi-i lucesc a năpastă carâmbii.

Are-o turmă de sfetnici cu gâturi subţiri -
Semioameni slujindu-l umili -
Care şuieră, miaună, latră câineşte,
Numai el, fulgerând, hăcuieşte.
Potcovar de ucazuri, forjează porunci:
Glonţ în ochi, glonţ în frunte şi glonţ în rărunchi.
Orice moarte-i desfată deplin
Pieptu-i larg de cumplit osetin.

http://ocarteofraza.unspe.com/2009/07/poemul-de-sambata-asta-13.html

Мы живем, под собою не чуя страны,
Наши речи за десять шагов не слышны,
А где хватит на полразговорца,
Там припомнят кремлевского горца.
Его толстые пальцы, как черви, жирны,
И слова, как пудовые гири, верны,
Тараканьи смеются глазища
И сияют его голенища.

А вокруг него сброд тонкошеих вождей,
Он играет услугами полулюдей.
Кто свистит, кто мяучит, кто хнычет,
Он один лишь бабачит и тычет.
Как подкову, дарит за указом указ –
Кому в пах, кому в лоб, кому в бровь, кому в глаз.
Что ни казнь у него – то малина
И широкая грудь осетина.

Ноябрь 1933

Pentru textul complet si comentarii:

http://www.contributors.ro/cultura/poetul-si-dictatorul-osip-mandelstam-despre-stalin/

 


O carte-monument: “Gulagul. O istorie” de Anne Applebaum

26/11/2011

Lagarele de concentrare, scria un cunoscut istoric, au fost rusinea suprema a secolului XX.  Auschwitz si Kolyma, Dachau si Karaganda au fost expresiile palpabile ale prezentei Diavolului in Istorie. Am citit in aceste zile amintirile Emmei Gerstein, istorica literara specializata in Lermontov, prietena lui Osip Mandelstam, a Nadejdei Mandelstam, a Annei Ahmatova si a lui Lev Gumiliov, filosof si etnolog, fiul acesteia si al poetului asasinat in timpul lui Lenin, Nikolai Gumiliov.  Amintiri cutremuratoare, de o franchete ce-ti taie respiratia,  din anii 40, dar si din perioada 1946-1953. Acesti oameni au trait, ca atatea milioane de cetateni ai URSS, in umbra Gulagului. Poet de geniu, varf al literaturii ruse alaturi de Anna Ahmatova, Marina Tvetaieva si Boris Pasternak, Mandelstam a murit in Gulag pentru ca a scris o epigrama despre Stalin (de fapt una dintre cele mai importante poezii politice scrise vreodata). Gumiliov a fost deportat in doua randuri. Speranta de viata in Gulag nu o depasea pe aceea din lagarele naziste. Se murea de foamete, de frig, de mizerie, de epuizare fizica si nervoasa. In Gulag, ca si in sistemul concentrationar nazist, individul era superfluu.

În cei 60 de ani de existenţă ai Gulagului – un complex de lagăre de muncă patronate, la modul propriu, de poliţia politică sovietică – 30 de milioane de oameni au trecut prin experienţa de zek (deţinut politic). Adesea, ca să devii un zek, adică mână de lucru ieftină, trebuia să fii doar inocent. Ca să supravieţuieşti, trebuia să-ţi pierzi orice fărâmă de inocenţă. Mulţi, foarte mulţi dintre cei care au populat Gulagul, nu s-au mai întors niciodată acasă, dar şi cei care au avut şansa de a părăsi absurdul arhipelag au purtat până târziu stigmatul moral, politic şi civil de duşmani ai poporului.

Nici măcar Soljeniţîn, care a descris în detaliu viaţa de lagăr, nu a reuşit întru totul să-i convingă pe occidentali şi chiar pe sovieticii „liberi“ de existenţa acestei absurde şi diabolice trăsături a culturii sovietice: munca forţată. Anne Applebaum acţionează însă ca un anchetator conştiincios şi corect care se luptă nu doar cu dificultăţile administrării unei cantităţi imense de probe, adeseori contradictorii şi inexacte, ci şi cu inapetenţa paradoxală a victimelor pentru dreptate, cu tăcerea criminală a foştilor călăi şi cu indiferenţa societăţii. De aceea cartea sa va fi imposibil de ignorat în orice istorie a secolului al XX-lea.

„Anne Applebaum este nu numai o jurnalistă de mare talent, dar şi un istoric al fenomenului comunist în deplina sa complexitate, ca incarnare a unui demonism utopic, ori, altfel spus, a unei utopii demonice. Superb documentată, scrisă cu compasiune şi rigoare, cartea aceasta este comparabilă cu lucrările clasice din domeniu, inclusiv Arhipelagul Gulag al lui Soljeniţîn. Se constituie ea însăşi într-un monument pentru milioanele de victime ale totalitarismului comunist, pentru toţi cei care au fost supuşi unui experiment maniacal de distrugere a fiinţei morale şi a individului în genere. Recomand acest volum tuturor celor care vor să înţeleagă tragicele lecţii ale unui veac mai sângeros decât oricare altul.“ (Vladimir TISMĂNEANU)  (fragment preluat de pe www.humanitas.ro/humanitas/gulagul-o-istorie).

Luni, 28 noiembrie, ora 18.00, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului  şi Memoria Exilului Românesc  organizeaza Conferinţa Gulagul. Ce ştim acum, susţinută de Anne Applebaum, Horia-Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu. În cadrul evenimentului va avea loc lansarea volumului Gulagul. O istorie, de Anne Applebaum,  apărut la Editura Humanitas cu sprijinul IICCMER.  Proiectul publicarii acestei carti si al vizitei lui Anne Applebaum in Romania a demarat in perioada cand directorul stiintific al IICCMER era Mihail Neamtu, caruia ii multumesc din inima pentru entuziasmul si competenta probate in perioada cat a lucrat in cadrul Institutului.  Ii multumesc, de asemenea, lui Cristian Vasile, actualul director stiintific, care s-a implicat cu pasiune in acest demers extrem de important din perspectiva stiintifica si etica.

Evenimentul are loc la sediul Institutului Cultural Român din strada Aleea Alexandru, nr. 38.

Organizatori: IICCMER, Fundaţia Konrad Adenauer, Editura Humanitas, Institutul Polonez, Institutul Cultural Român.


Care pe care? Piaza rea Iliescu si obraznicul Geoana

25/11/2011

Conflictul fratricid din PSD este in fond amuzant. Cu ce i-o fi gresit totusi Mircea Geoana lui Ion Iliescu spre a se trezi taxat fara mila drept un impertinent, un loser, un nefericit fara urma de pondere politica, nimerit accidental in fruntea PSD-ului, specialist in infrangeri umilitoare? Cu ce i-o fi gresit Ion Iliescu lui Mircea Geoana spre a se vedea tratat drept un balast penibil, o “piaza rea”, o relicva bolsevica al carui loc ar fi pe catafalcul rusinii totalitare? Ii tin minte infratiti, salutandu-se cordial, aparandu-se reciproc, uniti intru animozitate in raport cu proiectul intaririi statului de drept si al despartirii de trecutul comunist. Alianta dintre cei doi tinea de refuzul lui Geoana de a actiona radical cand avea franele partidului in mana (dar le avea oare?) pentru ceea ce numesc de-nomenklaturizarea acestei formatiuni. A anuntat reforme interne pe care nu a fost in stare sa le traduca in realitate. A facut pactul cu Iliescu in decembrie 2006, a primit sprijinul acestuia la Congresul PSD. I-a oferit in schimb sustinerea in lupta impotriva lui Traian Basescu, mai ales pe linia respingerii condamnarii dictaturii comuniste. Mircea Geoana s-a visat un Tony Blair, dar nu a avut nici viziunea, nici tenacitatea acestuia in luptele cu sclerozatii baroni pesedisti. N-a stiut sa-l transforme pe Adrian Nastase intr-un aliat real, a ignorat complicitatile secrete dintre oamenii uniti de atatea jocuri sordide din trecut. Iliescu greseste, Mircea Geoana nu este un “obraznic” fara pereche (aceste complimente le-ar putea adresa, mult mai adecvat, lui Ponta). Este in fond un orgolios naiv, un personaj labil, lipsit de atasamente ideologice precise, care, poate, in 2005-2006, ar fi putut sa schimbe echilibrul de forte din PSD. N-a facut-o, nici macar n-a incercat, iar acum plateste pretul.

Geoana este un diplomat talentat care a renuntat la o cariera in domeniul expertizei sale spre a deveni militant inversunat pentru o cauza de care nu stiu cat de atasat este. In timpul suspendarii lui Traian Basescu, in 2007, l-a numit pe presedintele Romaniei “un deseu toxic care trebuie incinerat”. Acum este el insusi eliminat de camarazii sai ca un deseu toxic.

S-a convertit pe rand la varii optiuni in functie de interesele sale de moment. Comparat insa cu Victor Ponta, Geoana este un om politic real. Are contacte serioase in Vest, in special la Washington. Excluderea sa din PSD s-a operat in numele unor pseudo-argumente rizibile. Tradat, abandonat, izolat, insultat, Mircea Geoana va intelege poate, la acest ceas tarziu, ca Ion Iliescu nu a creat PSD-ul pentru a-l da pe tava variilor veleitari. Leninist definitiv, Iliescu nu poate gandi decat in termeni de “care pe care”. Pana va iesi definitiv din scena, Iliescu va lupta cu disperare, utilizand orice mijloace, pentru a nu i se lua mult indragita sa jucarie politica. O lectie dura pentru Mircea Geoana, un avertisment pentru Victor Ponta.


Premiul National Monica Lovinescu si Virgil Ierunca: Cordiale multumiri

22/11/2011

La Suceava si Falticeni s-au desfășurat între 17 și 19 noiembrie „Zilele Monica Lovinescu”, sub genericul „Elite şi democraţie”. Evenimentul celebrează activitatea si personalitatea celei care, de la microfon Europei Libere a fost un model cultural, etic şi civic. Marele Premiu Naţional Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, ce se decernează anual a fost acordat profesorului Vladimir Tismaneanu de la Universitatea Maryland din Statele Unite. Premiul pentru „Speranţa in democraţie” i-a fost atribuit lui Bogdan Baciu de 18 ani din Fălticieni, care va studia in Statele Unite şi care a reprezentat Romania la o intilnire a tinerilor organizată de ONU în luna octombrie. Anul trecut premiul a fost acordat postuluide radio Europa Libera „pentru jurnalism democrat şi pentru merite constante dovedite timp de 60 de ani în lupta împotriva totalitarismului în Europa de Est.” In urma cu doi ani, premiul a fost acordat distinsului critic literar Gheorghe Grigurcu.

Pentru amanunte vezi si blogul Angelei Furtuna

Multumesc pe aceasta cale poetei si eseistei Angela Furtuna si salut neostenitele sale eforturi legate de pastrarea vie a mostenirii morale si intelectuale a Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca. Multumesc juriului international care mi-a acordat acest prestigios premiu, profesorilor Basarab Nicolescu si Dennis Deletant, pe care ii incredintez de gratiutudinea si pretuirea mea.  Il felicit pe Bogdan Baciu pentru premiul “Speranta in democratie”  si il asigur de sprijinul meu in anii ce vin.

Iata linkul la primul articol din serialul “De ce conteaza Monica Lovinescu?” aparut in 2008 in “Evenimentul Zilei”:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-de-ce-conteaza-monica-lovinescu-i-800786.html


Mostenirea lui Robert C. Tucker: Marxism, sovietologie, politologie

21/11/2011

Duminica s-a incheiat la Washington conventia Asociatiei Americane de Studii Slave, Est Europene si Eurasiatice. In cadrul acestei reuniuni stiintifice de varf s-a desfasurat, vineri 18 noiembrie, o dezbatere consacrata mostenirii unui gigant al sovietologiei ca si al marxologiei ultimilor 50 de ani, profesorul Robert C.Tucker. Imi face o deosebita placere sa anunt aici aparitia la editura Curtea Veche, in colectia „Constelatii”, cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, a lucrarii clasice a regretatului ganditor, trecut in nefiinta in 2010, „Filosofie si mit la Karl Marx”. Remarcabil tradusa de Emanuel-Nicolae Dobrei, cartea lui Tucker ramane la cinci decenii de la publicarea ei un reper fundamental pentru toti cei care vor sa inteleaga esenta filosofiei lui Karl Marx, problematica alienarii in lumea de azi si a relatiei dintre mit, utopie si revolutie in doctrina marxista.

Robert C. Tucker - Filosofie şi mit la Karl Marx

http://www.curteaveche.ro/Filosofie_si_mit_la_Karl_Marx-3-1328

Am avut sansa ca, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, sa fiu prezent la aceasta discutie si sa-i pot oferi personal Evgheniei Tucker, vaduva marelui profesor, exemplarul acestei editii in limba romana. Am mai avut ocazia sa scriu, pe Contributors, pe blogul meu si in revista „22” despre opera lui Robert C. Tucker. Voi incepe aceste notatii referindu-ma la interventiile din dezbateri. Robert English, ginerele lui Tucker, profesor la University of Southern California, mi-a spus ca din punctul sau de vedere prezentarea traducerii in limba romana este la fel de importanta precum sesiunea dedicata autorului. Dezbaterea a fost condusa de prof. Stephen Cohen (New York University), biograful lui Nikolai Buharin si principalul discipol al autorului lui „Soviet Political Mind”. Pentru Cohen, care a predat alaturi de Tucker vreme de 30 de ani, acesta a fost „cel mai important specialist occidental in probleme ruse al timpurilor noastre”. Prof. Cohen a adresat un indemn tinerilor cercetatori ori studenti de a nu uita ca proiectele lor actuale sunt cladite pe opera predecesorilor lor. „Robert Tucker a fost, mai presus de orice, un intelectual”, a afirmat Cohen. A inceput ca doctorand in filosofie la Harvard si a folosit pregatirea sa filosofica pentru a evita capcanele ideologizante. Atunci cand a demarat sisificul sau proiect al biografiei in trei volume a lui Stalin, Tucker nu explica doar o personalitate si un sistem, ci isi re-evalua propria sa exprienta precum si pe aceea a Evgheniei in timpurile staliniste.

Profesorul Tucker a fost apropiat de candidatul democrat Adlai Stevenson la alegerile prezidentiale din 1956, l-a consiliat si l-a insotit in timpul vizitei la Moscova. A participat la intalnirea dintre Stevenson si Hrusciov. Mentionez acest detaliu semnificativ intrucat exista unii care considera ca politologii n-ar avea dreptul de a stabili un asemenea gen de relatii cu personalitatile politice. Stephen Cohen a mai amintit modul in care Tucker stia sa integreze evenimentele decisive din viata politica sovietica in propriile sale cursuri. In octombrie 1961, profesorul a renuntat la structura anuntata a programei analitice a cursului sau si si-a consacrat prelegerile in exclusivitate analizei documentelor Congresului al XXII-lea al PCUS, un eveniment care a declansat cel de-al doilea val al destalinizarii hruscioviste.

William Taubman, profesor la Amherst College si autorul monumentalei biografii a lui Nikita Hrusciov, l-a descris pe Tucker drept unul dintre cei mai importanti reprezentati ai directiei prosopografice in interpretarea fenomenelor politice: „Biografia lui Stalin este de fapt o istorie completa a Uniunii Sovietice si a bolsevismului”. Taubman a accentuat importanta dimensiunii psihologice in analiza personalitatilor politice. A insistat asupra relevaantei si fertilitatii abordarii psiho-biografice. „Robert Tucker a restituit conceptul de dictator interpretarii moderne a totalitarismului” a spus Taubman, observand ca definitia dominanta din anii Razboiului Rece subestima aceasta componenta.

Michael Kraus, profesor la Middlebury College si fost doctorand al lui Tucker, a relatat lucruri fascinante despre prietenia dintre Tucker si patriarhul studiilor ruse din SUA, faimosul diplomat si carturar George F. Kennan. In 1946, Kennan era numarul doi al Ambasadei americane la Moscova, iar Tucker era atasat diplomatic. L-a ajutat pe Kennan in redactarea „Lungii Telegrame”, trimisa catre Departamentul de Stat si devenita in 1947 articolul faimos semnat „Mr. X” in revista „Foreign Affairs”, fundamentul doctrinei „containment”-ului in politica externa a SUA. Tucker si Kennan au ramas apropiati prieteni pe parursul urmatorelor decenii (locuiau amandoi In orasul universitar Princeton). Amintesc aici aparitia recenta a biografiei lui George Kennan datorata lui John Lewis Gaddis, recenzata acum doua saptamani drept cover story in „New York Times Book Review” de catre Henry Kissinger. Kraus l-a definit pe Tucker drept „adeptul unei metodologii polimorfe” si a insistat asupra faptului ca in viziunea acestui distins sovietolog personalitatea liderului era cheia pentru interpretarea totalitarismului. Mai mult decat atat, Kraus a afirmat ca stalinismului in politica externa sovietica era echivalentul Razboiului rece.

La seminariile lui Tucker de la Princeton, studentii trebuiau sa citeasca lucrari de istorie, sociologie, politologie, filosofie, antropologie si psihologie, esentiale in opinia profesorului pentru a deslusi semnificatiile conceptului de cultura politica. Celebrul articol despre dictatori si totalitarism al lui Tucker a fost prezentat drept prelegere inaugurala la Conferinta Nationala a Asociatiei Americane de Psihologie, caz unic in care un non-psiholog a fost invitat sa rosteasca un asemenea discurs.

In interventia mea, am accentuat mostenirea comparatista a operei lui Tucker pentru studiile legate de Europa de Est, mentionand corespondenta pe care am purtat-o cu acest ilustru ganditor si faptul ca mi-a oferita un calduros text de sustinere care a aparut pe coperta a patra a cartii mele ”Stalinism for All Seasons. A Political History of Romanian Communism” (University of California Press, 2003). Am accentuat faptul ca „Filosofie si mit”, cartea publicata in 1961, era in mare masura o lucrare inrudita cu directiile principale ale marxologiei critice din acei ani, deci a revizionismului marxist din blocul sovietic (Kolakowski, Kosik, Scoala de la Budapesta, Grupul Praxis) un caz impresionant de sincronism filosofic dinspre Vest catre Est. Antologia Marx-Engels a lui Tucker, aparuta la editura Norton, ramane pana azi nedepasita ca structura, continut si note explicative.

Inchei spunand ca volumul meu „The Devil in History. Communism, Fascism, and Some Lessons of the 20th Century” (in curs de aparitie in 2012 la University of California Press) este dedicat memoriei lui Leszek Kolakowski, Tony Judt, Robert C. Tucker, trei ganditori care au dat masura responsabilitatii intelectuale in veacul trecut.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 175 other followers