Victor Ponta, Comisia de Etica si umbrele lui Malraux, Koltsov si Paustovski

23/06/2012

Har Domnului, Universitatea din Bucuresti a decis ceea ce este normal ca o asemenea institutie sa faca. Comisia de Etica va analiza avalansa de acuzatii la adresa tezei doctorale a premierului Ponta si va propune masurile de rigoare in cazul ca fraudele vor fi dovedite. Este o chestiune de autorespect si de aparare a legii, a valorilor stiintifice, a integritatii academice si a propriei imagini. Daca dl Ponta pare sa desconsidere imaginea Guvernului Romaniei si semnificatia titlului de doctor invocat in CV-ul primului ministru (adica al sau, asumat pe proprie raspundere), ma indoiesc ca acelasi lucru se poate spune despre venerabila institutie bucuresteana care este Universitatea. La fel, cred ca ideea formarii, de catre Facultatea de Drept, unde a fost sustinuta, in 2003, teza scrisa sub indrumarea profesorului Adrian Nastase, a unei comisii compusa din experti internationali, este binevenita. Important, in egala masura, este sa nu se tergiverseze acest proces. Sper ca Universitatea din Bucuresti sa actioneze cu maxima celeritate spre a evita situatii jenante in raport cu personalitati internationale care detin doctorate onorifice si care, neindoios, citesc in presa informatii despre acest scandal.

Tin sa spun ca am si o miza personala in toata aceasta poveste. Nu, nu cum crede probabil Victor Ponta, pentru ca as participa la o imaginara actiune “furibunda” impotriva Guvernului (ca si cum el ar fi guvernul!) urzita de tot mai demonizatul Traian Basescu. Detin titlul de doctor de la aceasta universitate, obtinut in urma unei sustineri publice, in 1980, a tezei “Revolutie si Ratiune Critica. Teoria politica a Scolii de la Frankfurt si radicalismul de stanga contemporan”. Un subiect, la vremea aceea, heterodox. Ceea ce numim “marxismul occidental” era departe de a fi pe placul ideologilor oficiali. Sunt mandru de munca mea, dincolo de faptul ca multe lucruri le vad acum diferit. Stiu precis ca n-am furat ideile si textele nimanui. Am citat din Adorno, Hannah Arendt, Benjamin, Fromm, Gramsci, Horkheimer, Kolakowski, Korsch, Lukacs, Marcuse, Marx, Sorel. Cu trimiteri la surse si la paginile din surse. Cum o fi fost profesorul Ovidiu Trasnea, coordonatorul stiintific al tezei, dar nici in ruptul capului n-ar fi acceptat o teza doctorala fara note de subsol, fara ghilimele necesare, fara trimiteri la pagina citata si cu o “bibliografie selectiva” in final. Verificabilitatea citatelor dintr-o asemenea disertatie doctorala este o conditie sine qua non a onorabilitatii ei, o premisa metodologica non-negociabila a scientificitatii ei.

Nu pot crede ca profesoarele Alina Mungiu-Pippidi, Zoe Petre si Ecaterina Andronescu ori profesorii Andrei Marga, Stelian Tanase si Vlad Nistor ar putea pune la indoiala acest principiu sacronsanct in lumea academica. Insusi faptul ca am ajuns sa-l discutam ma lasa perplex. Sunt consternat ca profesorul Andrei Marga, pana recent rector al Universitatii “Babes-Bolyai”, o fortareata a spiritului academic din Romania, care i-a acordat in 2010 doamnei Angela Merkel titlul de Doctor Honoris Causa poate sa faca aceasta afirmatie: “Presa este concentrată pe o acuzaţie care nu are niciun fundament”. Chiar niciun fundament? Halucinam cu totii? Halucineaza “Frankfurter Allgemeine Zeitung”? Halucineaza revista “Nature” pe care, sunt convins, fiziciana Angela Merkel, cancelar al Germaniei, o cunoaste foarte bine? Oare acesta va fi raspunsul profesorului Marga daca doamna Merkel il va intreba ce se petrece in Romania?

http://news.ubbcluj.ro/doctor-honoris-causa/cancelarul-germaniei-dr-angela-merkel-doctor-honoris-causa-al-universitatii-babes-bolyai-din-cluj-napoca/

Am stat de vorba in aceste zile cu numerosi universitari din Occident, specialisti in tranzitiile post-comuniste, in politica comparata si in drept, cu jurnalisti interesati de tot mai alarmantele stiri despre degradarea procesului democratic din Romania. Cuvantul care revine mereu este “epurari”. Alaturi de acesta, “plagiat”. Vrem ca Romania sa fie privita drept un stat de nedrept (Unrechtsstaat)? Ar fi absurd si extrem de inadecvat, mai ales acum, cand justitia isi spune, cu verticalitate, cinste si curaj, cuvantul in cazuri precum Nastase si Vantu.

Premierul Ponta trebuie sa renunte la atitudinea de eschiva bascalioasa si sa spuna cat poate de limpede: “Daca acuzatiile de plagiat sunt confirmate si mi se retrage titlul de doctor, imi voi da demisia”. Apetitul de putere nu are voie sa umbreasca demnitatea insasi a imaginii tarii. Nu mai putin important este faptul ca acest scandal se produce in plina perioada de bacalaureat. Cititi articolul profesoarei Maria Bucur de la Universitatea Indiana si veti intelege care pot fi consecintele pentru atatia studenti originari din Romania ale unei imagini grav compromisa de acuzatiile, extrem de serioase, aduse premierului Victor Ponta si, nu mai putin semnificativ, de ciudata, stupefianta sa nonsalanta.

Scandalul presupuselor plagiate comise de premierul Ponta imi aminteste, si nu doar mie, de una din celebrele polemici ale perioadei Ceausescu. Prozatorul Eugen Barbu a fost acuzat, in primul rand de Fanus Neagu, de furt, in romanul sau “Incognito”, din operele unor Andre Malraux (romanul “Speranta”), Mihail Koltsov (“Jurnalul” din Spania) si Konstantin Paustovski (amintirile marelui scriitor rus). Brigada de soc din jurul revistei “Saptamana” a pornit la atac, Barbu, inspaimantat de riscul deconspirarii fraudei si al compromiterii sale publice, s-a plans isteric ca este victima unei cabale urzita de cei de la “Europa Libera” (Monica Lovinescu si Virgil Ierunca) si “oamenii lor”.

O comisie condusa, din cat tine minte, de respectatul profesor si istoric literar clujean Mircea Zaciu, a cercetat cazul si a ajuns la concluza ca, intr-adevar, Barbu comisese un plagiat incontestabil si absolut scandalos. A urmat un comunicat al Uniunii Scriitorilor, discutii cu Ceausescu, tentative ale politrucilor de a amuti vocile criticilor “patronului”, cum i se spunea lui Barbu. La vremea aceea, Malraux si Paustovski erau decedati. Mort era si jurnalistul Mihail Koltsov, prietenul lui Hemingway (il recunoasteti ca personaj in “Pentru cine bat clopotele”), fusese executat sub acuzatia de spionaj in 1940 (dupa alte surse in 1942). A fost reabilitat in 1956, dupa “Raportul Secret” al lui Hruciov.

Citesc acum o relatare despre pozitia intiala a Comisiei de Etica. Sa fie vorba de Comisia de la Universitate ori de Consiliul National de Etica “restructurat” acum doua saptamani de ministrul interimar Pop? Ideea ca plagiatul poate fi analizat doar daca exista sesizarea unei parti presupus vatamata este aiuritoare. Cum spuneam, har Domnului ca rectorul Universitatii a decis sa actioneze in regim de urgenta.

Premierul Victor Ponta a transmis Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica (ANCS) o adresa prin care solicita sa ii fie analizata teza de doctorat sustinuta in 2003, in contextul acuzatiilor lansate in ultimele zile in spatiul public. Comisia de Etica a spus ca nu poate analiza o “autosesizare” si ca, pina acum nu s-a primit nicio sesizare. Mai mult, Comisia a afirmat ca doar cei care au fost plagiati pot face sesizari. In plus, Comisia a invocat faptul ca este extrem de ocupata, are alte prioritati.

http://www.revista22.ro/-plagiatul-lui-ponta-comisia-de-etica-a-universitatii-bucuresti-verifica-acuzatia-de-plagiat-ponta-e-foarte-bine-15847.html

PS Aflu ca dl Mang, ministru desemnat de trista amintire, fortat sa se retraga “spre binele partidului”, nu a plecat sa se reculeaga, cum poate ar fi fost normal dupa furtuna din jurul plagiatelor personale, ci se agita in continuare, ba chiar ameninta. Deci, departe de a se cai, de a ispasi moral pentru faptele frauduloase, este cel care rosteste fraze vindicative la adresa lui Daniel Funeriu. Daca dl Mang pare sa nu aiba vocatie de savant, iata ca are in schimb porniri de epurator:

Ioan Mang, acuzat la randul sau de catre cercetatori straini de multiple plagiate, a afirmat ca Daniel Funeriu reprezinta “o unealta stalinista care poate sa faca orice oricand pe placul lui Traian Basescu” si ca PSD va avea timp “sa se ocupe” de actualul consilier prezidential: “Eu sunt convins ca, inclusiv in cazul meu, totul a plecat de la Cotroceni, executantul fiind Daniel Funeriu. Daniel Funeriu da ‘interviuri’ la National Journal (cred ca a vrut sa spuna “Nature Journal”–VT). O sa discutam si despre subiectul asta, cand va veni vremea, despre Daniel Funeriu. O sa avem timp sa ne ocupam si de Daniel Funeriu, nu este un personaj atat de important in acest moment. S-a facut o jucarie, o lege, care poate opera in timp, nu conteaza de cand pana cand, de catre niste indivizi care nu au niciun subiect comun cu subiectul, nici cu autorul originalului si au facut o unealta care poate sa faca orice oricand pe placul lui Traian Basescu”, a declarat Mang, pentru Ziare.com.

O rostire bolovanoasa, sacadata, abrupta si brutala, precum masurile adoptate in cascada de guvernul Ponta-Antonescu-Voiculescu, Guvernul Marii Epurari Nationale.

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/cultura/victor-ponta-comisia-de-etica-si-umbrele-lui-malraux-koltsov-si-paustovski/


Presupusul plagiat al d-lui Ponta si tentatia orientalizarii: Un scurt raspuns profesoarei Alina Mungiu-Pippidi

21/06/2012

Update, 23 iunie 2012: Am primit prin e-mail un comunicat din partea Aliantei pentru o Romanie Curata din care reiese, daca inteleg bine, ca afirmatiile profesoarei Alina Mungiu-Pippidi din “Adevarul”, citate de mine si de alti autori, sunt formulari atribuite ei. In spiritul onestitatii si al obiectivitatii, am actualizat articolul pe “Contributors”, am reprodus comunicatul si am publicat linkurile la textele semnate de profesoara Mungiu-Pippidi pe teme legate de problema plagiatului academic.

http://www.contributors.ro/cultura/presupusul-plagiat-al-d-lui-ponta-si-onoarea-mediului-academic-romanesc-un-scurt-raspuns-profesoarei-alina-mungiu-pippidi/

Revenind la tema presupusului (inca) plagiat al lui Victor Ponta, citesc cu uimire o afirmatie a unei specialiste in stiinte politice care aluneca intr-o generalizare ce-mi pare nu doar pripita, dar si potential jignitoare pentru miile de doctori reali, nu plagiatori din Romania. Intelectuali absolut onorabili care nu merita sa fie suspectati de matrapazlacuri, escrocherii, furtisaguri si sarlatanii. Spre deosebire de colega mea, care preda in Germania, eu nu cred ca putem sterge cu buretele un presupus plagiat comis de seful executivului din Romania numai pentru ca, fara o baza empirica verificabila, consideram ca toate doctoratele din aceasta tara sunt indoielnice. Este o linie de aparare a d-lui Ponta care nu are cum sa-l avantajeze, fiind in chip vizibil tendentioasa, partizana si falsa.

Nu voi da foarte multe nume, desi as putea, voi spune doar ca nu am nici cel mai mic motiv sa pun sub semnul creditele academice din Romania ale unor Alexandru-Florin Platon, Iulia Motoc, Mircea Dumitru, Andrei Cornea, Mihai Razvan Ungureanu, Raluca Alexandrescu, Bogdan Murgescu, Mirela-Luminita Murgescu, Andrei Oisteanu, Romulus Brancoveanu, Gabriel Badescu, Mihail Radu Solcan, Costea Munteanu, Cristian Vasile, Andrei Bodiu, Liliana Popescu, Lucian Nastasa-Kovacs, Caius Dobrescu, Levente Salat, Ioan Stanomir, Mircea Cartarescu, Daniel Barbu, Carmen Musat, Vasile Boari, Adrian Miroiu, Mihaela Miroiu, Marian Zulean, Tereza-Brindusa Palade, Stelian Tanase, Dan Pavel, Catalin Avramescu, Liviu Papadima, Andrei Miroiu, Sorin Lavric, Horia Terpe, Adriana Babeti, Ovidiu Pecican, Liviu Antonesei, Gabriel Andreescu, Ruxandra Cesereanu, Catalin Cioaba, Corin Braga, Ion Bogdan Lefter, Marta Petreu, Valentina Iancu, George Ardeleanu, Dan Lazea, Angelo Mitchievici, Laurentiu Stefan Scalat, Oana Suciu, Virgiliu Tarau, Vlad Muresan, Andi Mihalache, George Maior, Marius Oprea, Andrei Muraru, Marius Stan, Luciana (Mia) Jinga, Dan Catanus, Ana-Maria Catanus, Mircea Stanescu, Caterina Preda, Cristian Pirvulescu, Vintila Mihailescu, Germina Nagat, Marian Preda, Cristian Tudor Popescu, Liviu Tarau, Radu Tudorancea, Dorin Dobrincu, Armand Gosu, Stejarel Olaru, Radu Carp, Gabriel Catalan, Laurentiu Vlad, Vlad Nistor, Octavian Roske, Ioana Boca, Calin Cotoi, Lucian Jora, Iulian Fota, Radu F. Alexandru, Smaranda Vultur, Alexandru Florian, George Voicu, Vasile Docea, Viorel Marineasa, Marcel Tolcea, Victor Neumann, Lidia Vianu, Daniel Vighi, Irina Culic, Ovidiu Buruiana, Florea Ioncioaia, Ioana Bot, Ion Manolescu, Mircea Mihaies, Sorin Ionita, Paul Cernat, Clara Mares, Stefan Bosomitu, Cosmin Budeanca, Alin Muresan, Silviu Moldovan, Sebastian Lazaroiu, Nicoleta Ionescu-Gura, Florin Abraham, Alexandru Gabor, Valeriu Antonovici, Florian Banu, Flori Balanescu, Cristina Anisescu, Sanda Cordos, Marius Ghica etc

In cateva cazuri, am facut parte din comisiile de doctorat. Pot compara tezele (ori cartile rezultate din aceste teze) cu cele din Statele Unite, unde sunt conducator stiintific la universitatea la care predau si fac adeseori parte din comisii la alte universitati.Acesti oameni au agonizat muncind pentru tezele lor, nu au recurs la hotie. Nu cred ca aceste lucrari doctorale se fac vinovate de plagiat si ca pot fi coborate automat, condescendent, nemotivat si ofensator la nivelul celei a d-lui Ponta. Eu unul nu am motive sa o fac. Daca distinsa mea colega, ea insasi detinatoarea unui doctorat din Romania, crede acest lucru, ar fi corect sa-l probeze cu exemple concrete. Altfel, pornim in directia prezumtiei de vinovatie colectiva si a unei regretabile orientalizari.

Toate lucrarile de doctorat din mediul academic romanesc sunt la nivelul celei semnate de Victor Ponta. Adica sunt niste compilatii fara valoare care nu corespund nici pe departe standardelor academice internationale” (Alina Mungiu-Pippdi, citata in “Adevarul”, sublinierea mea).

http://www.adevarul.ro/actualitate/Cazul_Ponta-prin_ochii_elitelor_0_722328121.html#

Nu neg ca exista faimoasele “fabrici de doctorate”, ca exista persoane care si-au obtinut titlul in chip fraudulos. Dar pledez pentru analiza fiecarui caz in parte si evitarea absolutizarilor ce pot duce la o nefericita si nedreapta prezumtie de vinovatie. Inteleg ca doamna Mungiu-Pipppidi tine sa-l exonereze pe “impecabil”. Dar sa-i lase in pace pe cei care si-au facut si isi fac treaba cinstit. Doamna Mungiu-Pippidi a predat ani de zile la SNSPA, acesta a fost, daca nu ma insel, drumul sau spre politologie. Ar fi acceptat o teza doctorala bazata pe plagiat? Ar accepta o asemenea teza la Hertie School of Government din Berlin? Ma indoiesc. Cititorii vor nota ca numele mentionate nu sunt selectate sub nicio forma in chip partizan. N-am oferit decat exemple din zona stiintelor umane, lista ar fi, desigur, mult mai lunga daca as mentiona nume, cat se poate de onorabile, din zona stiintelor exacte. Cazul Ponta, unde nu este vorba de compilatie, ci, cat se poate de probabil, de furt intelectual, mi se pare clar. Sper ca si colegei mele.

PS Tin sa-i precizez profesoarei Mungiu-Pippidi ca este absolut irelevant daca, in junetea mea, am fost marxist, budist Zen, confucianist, liber-schimbist sau mormon. Conteaza cine sunt acum, ce cursuri predau si la ce universitate, ce carti si articole scriu, unde public, ce rezultate au doctoranzii mei etc Altminteri, iesim din spatiul dialogului academic si intram intr-unul numit al atacului la persoana.

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/cultura/presupusul-plagiat-al-d-lui-ponta-si-onoarea-mediului-academic-romanesc-un-scurt-raspuns-profesoarei-alina-mungiu-pippidi/


Hybris si nerusine: Doktorvater Nastase, la inchisoare, “doctor” Ponta, demisia!

20/06/2012

Decizia Curtii Supreme reprezinta o victorie intr-adevar istorica a statului de drept impotriva coruptiei, abuzurilor si faradelegii. Este o premiera in lumea post-comunista din fostul Bloc Sovietic (nu ma refer la fosta URSS). Obsedat de imaginea sa istorica, Adrian Nastase a fost victima voracitatii sale proverbiale, a unei incotrolabile arghirofilii si a unui apetit nepereche pentru putere. Guvernul Nastase si-a propus mexicanizarea Romaniei. Guvernul Ponta, urmasul sau, urmareste acum sa transforme tara in Belarus. Tel maitre, tel valet. Crin Antonescu nu-si ascunde furia. Justitia ar fi fost indpendenta, ne asigura liderul USL/PNL, doar daca il achita pe Nastase. Halal intelegere a mecanismelor statului de drept.

Lider al PSD, fost candidat prezidential, fost prim ministru al tarii, fost ministru de externe, dl Nastase putea intra onorabil in istoria post-comunismului romanesc. N-a facut-o, ostatec fiind al unui auto-distructiv, devorant si debordant hybris. Client consecvent al lui Ion Iliescu, dl Nastase l-a servit pe acesta in toate actiunile menite sa submineze pluralismul. Pacat. Ca si Iliescu, a ajuns sa creada in propria-i infailibilitate. O eroare care, iata, a ajuns sa-l coste enorm.

Adrian Nastase se pretinde socialist, ca si disciplul doctoral si ideologic, Victor Ponta. In realitate, il lasa rece doctrina socialista. Ideile sunt pentru el, ca si pentru Victor Ponta, un simplu paravan pentru atingerea telurilor politice. Inteligent, oricum mult mai inteligent decat amintitul doctorand cu doctorat dubios, n-a stiut sa se fereasca de atractia luxului si a parvenitismului exhibitionist.

Personaj paradoxal, ca si ciudata tranzitie pe care a ajuns sa o simbolizeze, Adrian Nastase a ajuns sa se confunde, spre nenorocirea sa, dar si a atator romani, cu sistemul ticalosit. Nu, nu este victima “dictatorului”. Profesor de drept, dl Nastase stie ca justitia independenta nu poate fi calcata in picioare. Va avea acum ragazul necesar sa mediteze la marile sale erori. A crezut ca inlaturarea guvernului Ungureanu il va salva, a sperat ca fostul sau doctorand, uns premier de el, de Iliescu, de Antonescu si de Voiculescu, va manevra cumva lucrurile, a lucrat intens pentru cumpararea de voturi parlamentare. S-a inselat. Intre timp, cu un Doktorvater trimis dupa gratii, a sosit din plin momentul ca micul Groza, vorba lui Cristian Preda, doctorul Ponta sa-si pregateasca succesiunea la guvern.

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/global-europa/o-capcana-numita-hybris-doktor-vater-nastase-la-inchisoare-doctor-ponta-demisia/


Che Mangleala: Perseverenta doctorului Ponta si precedentul Adrian Severin

19/06/2012

Victor Ponta zambeste sfidator, face bancuri, recurge la insinuari, mai si ameninta. Un rictus chinuit si incrancenat. Mai precis, un ranjet. Anunta “haios” ca nu se sinchiseste daca nu va mai avea doctoratul. “Noi muncim, noi nu gandim”. Pare sa ignore ca doctoratul este consfintirea unei munci reale, nu incoronarea unei escrocherii. Urgenta acestui moment este formarea unei Comisii independente care sa examineze datele existente. Victor Ponta nu se poate fofila la nesfarsit recurgand la bancuri rasuflate si aluzii cinice (“Voi raspunde in fata Adunarii Nationale”). Aceste gen de smecherii retorice nu-i fac catusi de putin cinste si nu-l pot in niciun fel exonera. Ca sa ma exprim in stilul sau, “nu tin”.

La ora actuala, exista destule informatii care sa ne faca sa credem ca doctoratul lui Victor Ponta este la fel de legitim precum cele “Humoris Causa” ale lui Nicolae Ceausescu ori ale Cabinetului Doi. Doar ca Romania nu mai este un stat totalitar in care un dictator neo-caligular si sotia sa, o Messalina cu pretentii de Newton, sa-si poate face de cap in voie, batjocorind un intreg popor. Ma rog, aceste lucruri s-ar putea sa-i scape premierului care pare sa traiasca in ceea ce se cheama starea de denial, de negare a realitatii.

Perseverenta (inca) doctorului Ponta este stingheritoare nu doar pentru el, ci pentru intreg guvernul in numele caruia vorbeste. Obsesia Basescu nu are cum sa-l ajute, chiar dimpotriva. Ar trebui sa inteleaga ca nu Traian Basescu este banuit de furt intelectual, ci el, doctorul Ponta, procurorul Ponta. Victor Ponta reactioneaza precum prozatorul Eugen Barbu in clipa cand a fost acuzat de plagiat. Mai intai minimalizarea temei, apoi scrisori penibile catre Ceausescu, implorandu-l sa-l apere, precum si calomnierea scabroasa a celor care au descoperit plagiatul. Hotul care striga “Prindeti hotul”.

Un om matur se caracterizeaza prin discernamant si responsabilitate. Din pacate, Victor Ponta nu se comporta ca un om politic, ci mai degraba ca un adolescent nevrotic prins cu ocaua mica. Numai ca in cazul presupusului sau plagiat ocaua este imensa. Nu doar pentru el, ci pentru prestigiul tarii. Cum scriam ieri, vor vui agentiile de presa. Iata ca stirea a ajuns de notorietate globala. Orice cred Victor Ponta si mentorul sau Adrian Nastase, plagiatul este plagiat, in drept, in medicina, in agronomie, in arheologie, in fizica nucleara, in biologie, in jurnalism ori in filosofie. Semnele citarii indica a cui este proprietatea citatului. Cand Adrian Severin a fost demascat pentru contracte oneroase, Victor Ponta a actionat rapid si si-a cladit imaginea de justitiar. Dar, cum scrie Dan Tapalaga, procurorul Ponta este (atat cat este) procuror doar pentru altii. Intransigenta sa este una de fatada si de parada. Cand este vorba de el insusi, uita ce inseamna justitia. Modelul sau, Ernesto Che Guevara (“masina de ucis”) a avut multe pacate. Dar, in niciun caz, pe acela al furtului intelectual. Ideile sale, nocive dupa parerea mea, erau ale sale. Scrierile sale, furibunde diatribe anti-democratice si chemari la violenta armata, erau ale sale. Iata ca ajungem, se pare, sa vorbim despre Che Mangleala.

Daca USL doreste sa aiba o minima credibilitate etica, ar trebui sa actioneze in cazul Ponta exact cum a actionat Victor Ponta in cazul Severin: rapid, transant, fara reticente. Lui Victor Ponta trebuie sa i se puna in vedere ca posibilul sau plagiat, devenit un fierbinte subiect international, arunca o lumina mai mult decat jenanta asupra institutiilor statului roman. La vremea respectiva, Victor Ponta astepta ca dl Severin sa-si dea demisia de onoare. Cum stim, n-a facut-o. La propunerea si la insistentele lui Victor Ponta, Adrian Severin a fost exclus din PSD.

Ce-ar fi daca Victor Ponta ar demonstra acum ca n-a uitat acele momente si, cu un gest intr-adevar demn, ar spune ca se retrage din fruntea guvernului Romaniei pana cand se clarifica lucrurile. Cu alte cuvinte, si-a da demisia de onoare. Adrian Severin continua sa fie europarlamentar, dar, exclus fiind din grupul socialist, sta alaturi de Vadim Tudor si Gigi Becali. Poate ca aceasta va fi compania lui Victor Ponta intr-un viitor nu prea indepartat.

In fine, o intrebare pentru dl Ponta: Cand vorbeste de “sistemul securist al lui Basescu” se refera si la directorul SRI, membru PSD, dl George Maior?

Iata linkurile la doua articole care lumineaza, cred, subiectul:

http://www.revista22.ro/doctorul-ponta-si-plagiatul-15788.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/ion-cristoiu-victor-ponta-n-avea-timp-nici-sa-plagieze-987646.html

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/global-europa/perseverenta-doctorului-ponta-si-precedentul-adrian-severin/


Guvernul plagiatorilor? Expertul in demiteri si demisia de onoare

18/06/2012

Un intelept proverb ne invata de unde incepe sa duhneasca pestele. M-am intrebat aici, pe Contributors, de ce era nevoie ca Victor Ponta, prin intermediul unui ministru interimar, sa demita intregul Consiliu National pentru Etica? De ce graba cu care s-a actionat? Miza Mang mi se parea penibila, oricum era o piesa compromisa, nu mai conta daca va fi sau nu declarat plagiator. Opinia publica si comunitatea academica stiu ce este un plagiator, probele aduse sunt irefutabile. Si totusi, dl Ponta a riscat o discutie publica de o mare intensitate, reprosuri si acuzatii, impunand in Consiliul care judeca posibilele cazuri de plagiat oameni de incredere ai PSD, deci ai sai, inclusiv un fost ideolog platit al PCR. Iata ca acum, se pare, lucrurile incep sa se clarifice. Jocul mi se parea extrem de personal. Se pare ca nu m-am inselat. Plagiatul este proba unui dispret suveran pentru dreptul la proprietate, in acest caz la proprietatea intelectuala. Plagiatorul este un hot si un sarlatan.

O revista de mare prestigiu in lumea stiintifica (“Nature”) deschide o discutie internationala privind credibilitatea academica a tezei de doctorat a premierului Romaniei. Tema a explodat in “Frankfurter Allgemeine Zeitung”. In cateva zile va vui presa internationala. Nu mai este un subiect de polemica locala, ci unul care poate afecta grav imaginea si interesele tarii.

Plagiatul este o forma grava de coruptie, o enorma frauda. Un premier care ar fi dovedit plagiator este inacceptabil in lumea civilizata. Ce valoare poate avea semnatura sa pe acorduri internationale? Nu fac niciun fel de supozitii, se vor pronunta expertii. Dar se cunosc cazurile din Germania si din Ungaria, soldate cu demisii.

Acum cativa ani, mi s-a cerut sa particip la confruntarea unei teze de doctorat sustinuta la Paris a unei cercetatoare din Romania cu manuscrisul unui volum la care autoarea lucrase impreuna cu o distinsa profesoara de sociologie din Statele Unite. Am facut-o si, impreuna cu alti colegi din universitati americane si europene, am ajuns la concluzia ca era un masiv si indubitabil plagiat. Doctoratul a fost anulat. Sunt convins ca profesorii Anca Oroveanu, Andrei Marga, Stelian Tanase si Lazar Vlasceanu isi amintesc cazul. Oricum, exista o scrisoare deschisa pe acest subiect publicata in revista “East European Politics and Societies”. Intre semnatari profesoara Katherine Verdery, profesoara Nancy Leys Stepan, profesorul Alfred Stepan si subsemnatul. Am asadar o oarecare experienta in domeniu…

Pana cand lucrurile se vor lamuri, poate ca ar fi util ca dl Ponta, specializat in demiteri, sa inceapa sa se gandeasca la propria demisie de onoare. Deocamdata, titlul acestui articol se termina cu un semn de intrebare. Este de sperat ca nu vom ajunge sa-l eliminam…

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-12557504-breaking-news-revista-nature-premierul-roman-victor-ponta-acuzat-plagiat.htm

http://www.nature.com/news/romanian-prime-minister-accused-of-plagiarism-1.10845

 

Pentru textul integral si comentarii:

http://www.contributors.ro/cultura/guvernul-plagiatorilor/


Cenuşă şi diamant: Aceasta insatiabila sete de libertate…

17/06/2012
Nu ştiu de ce, ori poate ştiu, dar mi-au revenit în minte, în aceste zile de asalt împotriva libertăţii, demnităţii şi civilităţii, versurile marelui poet polonez Cyprian Norwid, alese drept motto al romanului lui Jerzy Andrzejewski, “Cenuşă şi diamant”. O carte care mi-a marcat adolescenţa, ca şi filmul cu Zbygniew Cybulski. Este un ceas istoric în care forţele obscurantiste din Romania încearcă să distrugă ceea ce s-a obţinut în spatiul statului de drept, al condamnării dictaturii comuniste, ilegitimă şi criminală, al competenţei în educatie, al dialogului public neîngradit de considerente meschine şi de orgolii provinciale.

Obsedaţi de revanşa, însetaţi de putere, liderii USL-ul par că detin un plan de atac de mult timp pregătit. Este tactica gramsciana a războiului de poziţie, de instaurare a unei hegemonii care să nu mai poată fi zdruncinată. Dacă lucrurile merg în continuare în această directie, România va arăta tot mai mult ca Belarus sub Lukasenko ori ca Venezuela sub Chavez.

Sunt reluate poncifele penibile ale naţional-stalinismului, se predică un naţionalism pe cât de desuet, pe atât de apocrif. Să le luam pe rand: mai întâi decapitarea IICCMER. În timp ce premierul Emil Boc a lăsat să functioneze echipele Marius Oprea şi Dinu Zamfirescu vreme de aproape 14 luni, fără nicio ingerinţă, Victor Ponta demite conducerea Institutului fără nicio explicatie, la două săptămâni de la investirea sa ca premier.

Se intensifică scandalurile din educaţie, sunt retraşi (cu mare greutate) doi miniştri desemnaţi, datorită indignării publice legate de falsuri in CV si de posibile plagiate. “Cel mai cinstit guvern” apare tot mai jenant drept unul al plagiatorilor, ori al protectorilor lor. În politica externă, ministrul Andrei Marga face declaraţii stupefiante în care îşi afirmă preţuirea pentru competenţa de lider a lui Vladimir Putin. Acelaşi filosof Andrei Marga care îl compara pe Traian Băsescu cu Benito Mussolini (ba chiar şi mai rău). Fostul bursier al Forumului International pentru Studii Democratice pare să ignore asfixierea democraţiei in Rusia.

Este înlocuit în totalitate Consiliul National de Etica, măsură preventivă legată de evaluarea unor plagiate notorii şi, poate, a altora mai puţin ştiute. Se contestă dreptul constituţional al Preşedintelui României de a reprezenta ţara la reuniunea Consiliului European de la Bruxelles. Premierul Ponta face afirmaţii dure la adresa Curţii Constituţionale şi lasă de înţeles că urmează modificari de statut în acest domeniu. Se acţioneaza fără jenă pentru a împiedica derularea normală a procesului Năstase.
Andi Lazescu este demis, fiind înlocuit în fruntea TVR de un cunoscut jurnalist ale cărui luări de poziţie din ultima vreme au fost necondiţionat admirative in direcţia actualului premier, văzut nu ca un militant de sorginte iliesciană şi guevaristă, ci ca un fel de manager bon chic, bon genre. Urmează atacul aberant, printr-o jdanovista Ordonanta de Urgenţă, împotriva uneia dintre cele mai respectate si eficiente institutii din Romania: ICR. Se prefigurează demiterea echipei Horia Patapievici-Mircea Mihaies-Tania Radu. Nu se oferă niciun argument credibil, este limpede că se actionează pe baza logicii distructive a vendetei. Spre surpriza lui Ponta şi a celor care trag sforile în spatele său, se produce o mobilizare a societăţii civile. Reiese că nu totul se poate, că românii nu sunt anesteziaţi moral.

În acelaşi timp, ministrul de interne Ioan Rus îl demite pe respectatul istoric Dorin Dobrincu din funcţia de director al Arhivelor Nationale ale României. Autor de lucrari esentiale, recunoscute international, Dobrincu este membru in Consiliul Stiintific al IICCMER. A jucat un rol decisiv în democratizarea Arhivelor. În locul sau, se pare, va veni un prieten apropiat al d-lui Rus. Să amintesc că Dorin Dobrincu este co-editor al “Raportului Final” al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Aşadar, Vladimir Tismaneanu şi Dorin Dobrincu demişi, Cristian Vasile demisionar din functia de director ştiintific al IICCMER. Cei trei editori ai acestui text refondator erau evident pe lista neagră a regimului pontocratic.

Nu sunt dintre cei care abandonează lupta. Nu cred că echipa Ponta-Antonescu-Voiculescu va reuşi să distugă voinţa de libertate a cetăţenilor acestei ţări.
Citez din memorie versurile lui Norwid, îmi cer scuze pentru eventuale erori şi pentru că nu am la îndemână numele traducatorului. O spun cu deplină responsabilitate, diamantul libertăţii nu poate fi sfărâmat…

“Scântei şi flăcări, o, torţă aprinsă/Arzi intre zari necontenit/Dar cine ştie, libertate nestinsă/Câştigi sau pierzi ce-ai cucerit?/Cenuşa doar, pierdută în neant/Îţi va fi urma, sau va mai rămâne/ Să ardă-n spuză viu un diamant/ Stea vestitoare-a zorilor de mâine”.

PS: Mineriada politica urzita de guvernul Ponta-Antonescu-Voiculescu a ajuns, cum era de asteptat si cum este perfect normal, in atentia presei internationale:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/presa-din-germania-averizeaza-asupra-epurarilor-de-la-bucuresti-acelasi-ton-si-in-afp-si-98.html

Pentru comentarii:

http://hydepark.ro/articol/articol/cenusa-si-diamant-924.html

 

Nu stiam traducerea in engleza a epigrafului din Norwid. Mi-a trimis-o, pe forumul “Hyde Park”, un cititor care semneaza “Hannibal Lecter, MD”. Ii multumesc:

From you, as burning chips of resin,
Fiery fragments circle far and near:
Ablaze, you don’t know if you are to be free,
Or if all is yours will disappear.

Will only ashes and confusion remain,
Leading into the abyss?—or will there be
In the depths of the ash a star-like diamond,
The dawning of eternal victory!

Epigraph to “Ashes and Diamonds”,  from Cyprian Norwid, “Prolog,” –Tragedia fantastyczna


Impotriva noii glaciatiuni: Semnati petitia pentru transparenta Arhivelor Nationale ale Romaniei!

16/06/2012

Demiterea intempestiva si lipsita de orice explicatii a respectatului istoric Dorin Dobrincu din functia de director al Arhivelor Nationale ale Romaniei indica, daca mai era nevoie, liniile de forta ale restauratiei. Argumentele falacioase ca Horia Patapievici, Ioan Stanomir ori subsemnatul am fi “pacatuit” cumva prin scrierile noastre si ca acum “platim” pentru cuvintele dure rostite la adresa liderilor USL, devin flagrant caduce in cazul lui Dorin Dobrincu.

Este limpede ca se produce o uniformizare de tip totalitar. Este de notat ca Horia Patapievici, Dorin Dobrincu, Ioan Stanomir, Cristian Vasile si cu mine am fost implicati direct in scrierea Raportului Final al Comisisie Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Ion Iliescu ne-a numit “un grup de scribalai” care se ocupa cu “falsificarea istoriei”. Nu cred ca aceste revocari din functii si atacuri dirijate sistematic de la “centru” sunt intamplatoare. Este vorba de efortul de a reimpune monopolul ideologic al stalinismului national asupra istoriei contemporane a Romaniei. Este o actiune revansarda careia trebuie sa i se raspunda fara urma de timiditate. Suntem martorii unui asalt impotriva istoriei netrucate a regimului ilegitim si criminal.

Victor Ponta pedepseste si rasplateste in functie de comenzile patronatului si clientelei. In cazul Dobrincu, se pare, ministrul Ioan Rus a inlaturat un exceptional istoric si un admirabil manager pentru a face loc unui apropiat al sau. Voi urmari ce se intampla si voi scrie. Pentru moment, ii indemn pe cititori sa-si ridice vocea impotriva samavolniciei si sa lupte, fie doar si prin semnatura, impotriva noii glaciatiuni. Semnand petitia, semnam in favoarea propriei libertati. Semnam imptriva restauratiei. Semnam impotriva amneziei.

Profesoara Katherine Verdery are dreptate: “Dobrincu a introdus un stil de conducere demn de cele mai de calitate arhive europene. Plecarea lui fortata este un dezastru pentru orice speranta in pastrarea adevarului istoric in Romania”.

 http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_in_sprijinul_unei_conduceri_transparente_la_arhivele_nationale-p20479051.html

Mineriada urzita si condusa de guvernul Ponta-Antonescu-Voiculescu atrage de-acum atentia presei internationale:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/presa-din-germania-averizeaza-asupra-epurarilor-de-la-bucuresti-acelasi-ton-si-in-afp-si-98.html


Inapoi la epoca de piatra: Pontocronism si protocronism

16/06/2012

Este halucinanta perseverenta intru Rau a acestui guvern. Iata ca a aparut “Ordonanta de urgenta”. Aflam, in fine, de ce este atat de presanta eliminarea lui H.-R. Patapievici si a echipei sale de la ICR. E vorba, pasamite, de salvarea fiintei nationale. Cu vorbe scremute si facand din non-sens argument juridic, Ordonanta (cu un titlu care aminteste cea mai sinistra perioada stalinista, suna parca a fost tradusa din ruseste, “despre unele masuri in domeniul culturii”) ii reproseaza unuia dintre cei straluciti si demni intelectuali ai Romaniei ca prezenta sa in fruntea ICR ar periclita „sentimentul de apartenență la națiunea română a celor stabiliți vremelnic în alte state”. Nu se exemplifica, se proclama apodictic.

Se manipuleaza cinic o fantasma identitara inspirata, parca, din imaginatia tracomanului ceausist Iosif Constantin Dragan. La care se adauga metoda satarului de inspiratie chisinevschiana. Fiindca tot traim sub zodia Gadea (Suzanica reincarnata in Mihai). In ce hal a putut sa decada PNL-ul daca a ajuns sa gireze adoptarea intr-o hotarare de guvern a fetidelor calomnii vadimiste! Ce vor fi simtit ministrii Andrei Marga si Eduard Helwig cand au citit aceste randuri siderante?

De fapt, despre profesorul Marga stim, intrucat aflu acum ca a contrasemnat Ordonanta. Deci specialistul in Habermas si in pragmatism, promotorul unificarii europene, contrasemneaza, deci legitimeaza, deci devine complice activ cu unul dintre cele mai rusinoase acte anti-culturale din istoria Romaniei, comparabil cu odiosul pamflet al politrucului Sorin Toma (“Poezia puterfactiei sau putrefactia poeziei”) impotriva lui Tudor Arghezi si cu Tezele din iulie 1971 ale lui Ceausescu. Sustine distrugerea unei institutii respectata si admirata pe plan global. Fara o analiza, fara o evaluare, prin ukaz jdanovist. Nu cred ca mai este ceva de comentat pe acest subiect.

Toti cei care credem in valorile adevaratului liberalism, in pluralism, in societatea deschisa, avem datoria morala sa nu tacem. Tot asa cum intelectualii romani onorabili au rezistat si s-au opus protocronismului, este acum momentul sa tinem piept reincarnarii sale in ipostaza istorica pe care o putem numi pontocronism. Prima data tragedie, a doua oara farsa, scria Marx. In cazul de fata este vorba de o farsa cu efecte tragice.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12532815-patapievici-revocat-maximum-15-zile-toata-conducerea-dupa-guvernul-schimbat-legea-icr.htm

Textul Ordonantei (habar n-am cine a putut concepe aceasta insailare de vorbe fara noima, reluare penibila a tuturor poncifelor de care abuzau trambitasii gen Dumitru Popescu-Dumnezeu, Adrian Paunescu, Eugen Florescu si Mihai Dulea) este un monument al protocronismului in forma sa cea mai virulenta. O revenire la epoca de piatra a neo-stalinismului ceausist. Daca in aceasta directie obscurantista, atavista si fundamental anti-moderna vrea guvernul Ponta sa impinga diplomatia culturala romaneasca si, de fapt, intreaga cultura romana, este vai si-amar. Nu e vorba aici de patriotism, ci de desfigurarea politicianista a acestui legitim sentiment. Nu cred ca semnificatia distructiva (as fi spus absurda, dar absurdul nu are sens) acestui moment poate fi exprimata mai limpede decat o face regizorul “Mortii domnului Lazarescu” si al “Aurorei”, Cristi Puiu:

Această Ordonanţă nu este altceva decât una din expresiile provincialismului nostru multifaţetat. Institutul Cultural Român este cu adevărat singura instituţie a statului român care a reuşit performanţa de a ne restitui bruma de demnitate atât de necesară însănătoşirii noastre că naţie. Dacă noi am început să fim asociaţi şi cu altceva decît Ceauşescu, Dracula sau copiii străzii, acest lucru i se datorează în mare măsură echipei conduse de Horia-Roman Patapievici, care a muncit vreme de opt ani de zile la resuscitarea identităţii noastre culturale. Nu grija pentru bunul mers al Institutului Cultural Român i-a îndemnat pe iniţiatorii acestei Ordonanţe să purceadă la mazilirea conducerii ICR, ci doar banala, păcătoasa şi lipsită de glorie INVIDIE. Iar invidia, din păcate, pare a fi consubstanţială spiritului politicienilor noştri, care, iată, nu au reuşit să depăşească momentul Mioriţa.

Mai grav este că, fiind atât de prezentă în viaţa şi relaţiile noastre şi aflându-se la originea celor mai multe gesturi (politice sau nu!), această invidie mioritică a reuşit să se adapteze şi să-şi modifice atât de bine structura, încât cu greu mai poate fi identificată ca atare – şi, deci, eradicată. E o chestiune care ţine de o diagnosticare greşită: politicienii au denumit-o „interes national” şi o tratează, deci, cu surle, trâmbiţe, coroane de flori şi monumente… Poate şi mai grav e faptul că cei mai mulţi dintre noi nu ne dăm seama…

Sigur, nu doar invidia a reuşit să-şi piardă urma, ci şi setea de putere, care, în mod bizar, tot „interes national” se cheamă în jargonul politicienilor noştri.

Revin: nu interesul naţional şi grija pentru bunul mers al Institutului Cultural Român i-a determinat pe iniţiatorii ordonanţei să recurgă la această sinistră execuţie cu iz de fratricid, ci invidia.

http://www.filmreporter.ro/15-06-2012-regizorii-se-coalizeaza-apararea-icr-ului-este-intolerabil-ce-se-intampla/

Ii indemn pe cititorii acestui articol sa semneze protestul lansat de Alianta pentru o Romanie Curata:

http://www.romaniacurata.ro/

Pentru cei care vor sa inteleaga ce a fost protocronismul, recomand excelenta carte a Alexandrei Tomita care, iata, devine de o acuta actualitate:

http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/o-istorie-glorioasa–dosarul-protocronismului-romanes-48/

Atacul impotriva Arhivelor Nationale prin demiterea istoricului Dorin Dobrincu face parte din aceeasi campanie de revenire la un neo-stalinism desantat care urmareste deprofesionalizarea educatiei si a cercetarii stiintifice, impunerea clientelismului, a lautarismului si a plagiatului ca norma academica in defavoarea transparentei, a competentei si a onoarei:

http://adriancioflanca.blogspot.ro/2012/06/nu-va-atingeti-de-arhive.html

Update: Cred ca esenta a ceea ce se petrece in Romania la ora actuala este surprinsa de distinsa jurnalista si critic de teatru Florica Ichim care scrie pe site-ul “petitie online”:

Daca aceasta petitie nu va fi luata in seama, dovedeste ca guvernul si parlamentul ignora glasul intelectualilor si ca libertatea in Romania n-a fost castigata inca. Cand spun “intelectuali”,nu ma refer la veleitarii jalnici, oportunisti , nevertebrati, demolatori de valori , ci la cei care pot construi pentru cultura romana , la cei din stirpea lui Horia Roman Patapievici. Cand il inlaturi pe Tismaneanu din fruntea unui organism care cerceteaza crimele comunismului, cand il inlaturi pe Dorin Dobrincu de la conducerea Arhivelor Nationale, adica omul care a deschis ahivele P.C.R. si C.C. si a facut enorm pentru cunoasterea adevarului istoric, cand vrei sa transformi -vezi tex tul ordonantei- un organism, ca I.C.R. condus de Patapievici, care promoveaza coerent cultura romana in lume intr-o institutie destinata doar comunitatilor romanesti de peste hotare “in scopul pastrarii si perpetuarii identitatii nationale” ( ofensiva abea a inceput), dovedeste ca nu este vorba despre un conflict Basescu-Ponta, ci de un plan bine coordonat, structurat , de un atac conjugat al comunismului activ , iesit victorios la vedere.

http://www.petitieonline.ro/petitie/contestarea_oug_cu_privire_la_functionarea_institutului_cultural_roman-p28379058.html

Recomand textul de o maxima claritate al Monicai Macovei, o analiza cat se poate de exacta a naturii distructiv-vindicative a regimului Ponta-Antonescu-Voiculescu:

http://www.monica-macovei.ro/blog/

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/cultura/inapoi-la-epoca-de-piatra-pontocronism-si-protocronism/


Intre Groza, Guevara si Putin: Mineriada lui Ponta continua sau nebunia cu metoda

15/06/2012

Pare nebunie, dar, vai, exista metoda in ea, spre a relua un rand celebru. Victor Ponta si patronii sai fac tot pot spre a readuce Romania la ceasul democratiei totalitare. Este ceea ce avea in vedere marele ganditor politic Jacob Talmon cand vorbea despre dictaturi intemeiate pe entuziasm de masa. Un entuziasm efemer, bazat pe populism cras si dispret pentru statul de drept, dar util pentru manipulari cinice. Nu trece zi de bunul Dumnezeu in care premierul si oamenii sai sa nu mai adauge o fila la noua antologie a rusinii. Cea mai recenta : ministrul de interne, Ioan Rus, l-a demis, fara explicatii, pe istoricul Dorin Dobrincu, directorul general al Arhivelor Nationale ale Romaniei. Tehnic este vorba de incetarea unei detasari, practic este o demitere. Semnificatia este limpede: are loc un asalt sistematic impotriva adevarului, competentei, memoriei si a istoriei. Cristian Preda nu greseste: Victor Ponta nu este “micul Titulescu”, ci micul Petru Groza.

Ministrul Corlatean proclama ritos ca presedintele tarii nu este seful statului. Doctorul in drept Victor Ponta cheama la revizuirea statutului Curtii Constitutionale. Cred ca se petrece o putinizare fatisa si lipsita de orice urma de rusine. Ceea ce-a inceput odata cu decapitarea conducerii IICCMER continua cu o viteza si cu o inversunare ametitoare. Se urmareste, ca si in Rusia, deturnarea si obliterarea memoriei, etatizarea discursului istoric, reinchiderea arhivelor, revenirea la sistemul in care un numar de favoriti ai puterii aveau acces nelimitat, cata vreme cercetatorii si cetatenii interesati erau tratati ca intrusi indezirabili.

Cine spune ca actul de condamnare a dictaturii comuniste a fost unul “doar” simbolic, fara efecte palpabile, se inseala. Democratizarea Arhivelor Nationale a fost una dintre consecintele cele mai importante ale acelui act. Mi-e teama ca vom asista la o reinchidere a arhivelor si la radicalizarea revansei celor care nutresc nostalgii comuniste. Oare ce are de spus istoricul Crin Antonescu, semnatar al Declaratiei de la Praga? Dorin Dobrincu este membru al Consiliului Stiintific al IICCMER. Ce au de spus colegii sai?

Nu este de ajuns sa fii consternat, perplex, revoltat. Aceste justificate sentimente trebuie traduse in protest public, intern si international. Au mai existat tentative de demitere a lui Dorin Dobrincu, comunitatea stiintifica globala raspuns cu deplina solidaritate pentru istoricul roman. Dorin Dobrincu este un cercetator de un remarcabil echilibru al rezistentei anticomuniste si al colectivizarii din Romania, studiile sale sunt recunoscute pe plan international, este un spirit onest, un democrat sincer si un excelent organizator. A editat, impreuna cu Cristian Vasile si cu mine, “Raportul Final” al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania (Humanitas, 2007) si a editat, impreuna cu Mihnea Berindei si cu Armand Gosu, doua volume de documente utilizate de comisie (primul a aparut la Humanitas in 2009, al doilea la Polirom in 2012). Inlaturarea lui Dorin Dobrincu din fruntea Arhivelor Nationale ale Romaniei este o sfidare a eforturilor de asumare cinstita, in spiritul Declaratiei de la Praga, a unui trecut traumatic. O spun cu deplina raspundere profesionala, este o palma data tinerei generatii de istorici romani, celor care nu accepta diktatul politic in lumea spiritului si refuza complicitatile sordide cu diverse interese conjuncturale.

PS Inteleg ca in weekend premierul Victor Ponta se va afla in Polonia unde va asista la un meci de fotbal si va vizita complexul memorial Auschwitz-Birkenau. Il indemn sa-i ceara prietenului sau Crin Antonescu textul Declaratiei de la Praga privind necesitatea condamnarii crimelor celor doua totalitarisme gemene (comunismul si fascismul) si a ideologiilor care le-au motivat si inspirat. Poate ca va intelege ca orice lovitura data Arhivelor Nationale este o lovitura data istoriei nationale. O istorie necosmetizata si nefalsificata, emancipata de mituri si utopii auto-glorificatoare, de viziuni conspirationiste, in care stiinta si constiinta sunt fundamentul unor abordari riguroase si oneste.

http://declaratiadelapraga.ro/

Update: Este halucinanta perseverenta intru Rau a acesui guvern. Iata ca a aparut “Ordonanta de urgenta”. Aflam si de este atat de presanta eliminarea lui H.-R. Patapievici si a echipei sale de la ICR. Cu vorbe scremute si facand din non-sens argument juridic, Ordonanta ii reproseaza unuia dintre cei straluciti si demni intelectuali ai Romaniei ca prezenta sa in fruntea ICR ar periclita „sentimentul de apartenență la națiunea română a celor stabiliți vremelnic în alte state”. In ce hal a putut sa decada PNL-ul daca a ajuns sa gireze adoptarea intr-o hotarare de guvern a fetidelor calomnii vadimiste! Ce vor fi simtit ministrii Marga si Helwig cand au citit aceste randuri siderante? Toti cei care credem in valorile adevaratului liberalism, in pluralism, in societatea deschisa, avem datoria morala sa nu tacem.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12532815-patapievici-revocat-maximum-15-zile-toata-conducerea-dupa-guvernul-schimbat-legea-icr.htm

Ii indemn pe cititorii acestui articol sa semneze protestul lansat de Alianta pentru o Romanie Curata:

http://www.romaniacurata.ro/

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/cultura/intre-groza-guevara-si-putin-mineriada-lui-ponta-continua/


Despre viitorul ICR: Victor Ponta, tactica salamului si traditia lui Matyas Rakosi

14/06/2012

M-am inselat, m-am lasat sedus de aparente, am pacatuit prin omisiune. Victor Ponta nu este doar discipolul lui Che Guevara. El este, mai ales, discipolul lui Matyas Rakosi, micul Stalin al Ungariei, cunoscut nu doar pentru rolul sau decisiv in intemeierea unui regim terorist de o cruzime nemarginita, dar si pentru marea sa gaselnita conceptuala, din anii acapararii puterii: tactica salamului. Rakosi a fost cel care a explicat, iar Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Boleslaw Bierut, Klement Gottwald, Walter Ulbricht etc cei care au aplicat, cum poate fi vidat de continut un sistem pluralist, cum se poate institui monopolul puterii fara ca lumea sa realizeze ce se petrece. Ori, cand realizeaza, sa fie prea tarziu. Se taie felie dupa felie, pana cand nu mai ramane nimic.

Casa Terorii de la Budapesta ofera date inspaimantatoare despre regimul Rakosi. Cand spun ca dl Ponta este inspirat de invatamintele rakosiste, preluate, probabil, pe linia Iliescu, am in vedere actiunile de distrugere a unui organism politic democratic prin ocuparea succesiva si accelerata de pozitii in acest corp, utilizand argumente formal-legale si eliminand in forta pe oricine ar putea rezista noii hegemonii. Nu mai ramane loc pentru niciun fel alternanta.

Ceea ce s-a petrecut in ultimele saptamani culmineaza acum cu atacul, formal-legal, impotriva unei institutii care ar trebui sa fie sprijinita de orice cetatean al Romaniei caruia ii pasa de valorile culturii romanesti. Regimul pontocratic nu este interesat catusi de putin de filosofia, performantele, eficienta si recunoasterea internationala ale ICR. Este vorba, mai presus de orice, de platirea unor polite politice si de ocuparea unor functii. Pentru Victor Ponta, Crin Antonescu si servitorii lor, transparenta si continuitatea institutionala nu inseamna nimic. In loc sa evalueze si, eventual, sa aprecieze aceste lucruri, Victor Ponta recurge al ukazuri si la ordonante de urgenta. Un premier care a numit in fruntea educatiei nationale personaje dubioase, inclusiv un senator PSD ale carui “contributii stiintifice” par sa tina de zoona celui mai socant plagiat, porneste ofensiva pentru distrugerea unei institutii condusa de unul dintre cei mai respectati intelectuali romani ai zilelor noastre.

Cititi cine va judeca activitatile ICR daca ordonanta intra in vigoare si autonomia institutionala, garantia a ce s-a realizat incepand din 2005, este abolita. Intre acestia, la loc de frunte, Dan Voiculescu, vicepresedinte al Senatului Romaniei, regizorul experimentului psihosocial al Antenelor, catastrofal pentru calitatea democratiei romanesti, marele castigator din acesti ani pe care, reluind cuvintele poetului W. H. Audent, ii putem numi low and dishonest. Sa mai amintesc ca Antenele, ca si “Jurnalul National” au facut din subiectul ICR, mai precis spus denigrarea ICR, o obsesie?

Este absolut fals ca ICR ar fi urmat o linie politica in actiunile sale. Banuiesc ca acest lucru poate fi confirmat de Carmen Musat, Vasile Ernu, Alina Mungiu-Pippidi, Stelian Tanase, Gabriela Adamesteanu, Mircea Dinescu, Caius Dobrescu si atatia altii, autori departe de a se afla in tabara desemnata drept a “intelectualilor lui Basescu”. Echipa de la conducerea ICR, impreuna cu directorii de institute din mari capitale si alte orase din strainatate, a avut un scop precis: incurajarea unui dialog  international, a profesionalismului si sincronismului cultural. Nu cunosc vreo actiune a ICR in acesti ani care sa poate fi suspectata de partizanat politic.

Atacul impotriva ICR este deghizat juridic si are doua scopuri: eliminarea unei echipe de conducere care a facut lucruri exceptionale si aducerea in frntea ICR a unei clientele previzibil mediocra si in mod cert resentimentara. Ceea ce se petrece acum, incercarea de eliminare a lui Horia Patapievici si a colegilor sau Tania Radu si Mircea Mihaies, este si un test pentru curajul intelectualilor din Romania de a nu ingenunchea si de demonstra ca, si in limba romana, cuvantul solidaritate inseamna ceva.

Un admirabil articol pe acest subiect semneaza Andrei Cornea in revista “22″. Subscriu la concluzia sa:

Aș dori să-i văd pe scriitorii și artiștii care au beneficiat de programele ICR în ultimii ani (așa cum am făcut-o și eu) și care nu au fost niciodată aleși pe simpatii politice, depunînd mărturie aici, sau oriunde în altă parte, în favoarea actualului ICR și a conducerii sale (H.R. Patapievici, Mircea Mihaeș, Tania Radu) Așa, ca să știe publicul și cel de azi, și de mîine… Pentru istoria literară.

http://www.revista22.ro/despre-icr-537i-dreptatea-lui-ponta–15662.html

Pe tema Rakosi si rakosismul, sugerez citirea clasicei carti a lui Zbigniew Brzezinski, “The Soviet Bloc: Unity and Conflict”, Revised and Enlarged Edition, Harvard University Press, 1967. Se poate consulta, de asemenea, cartea mea “Reinventarea politicului. Europa Rasariteana de la Stalin la Havel”, Editia a II-a revazuta, traducere din engleza de Alexandru Vlad, studiu introductiv de Dan Pavel, Polirom, 2007. Scriu acolo: “In Ungaria, comunistii s-au lansat intr-o cursa pentru pozitii, ocupand unul dupa altul toate centrele vitale ale guvernului. Liderul comunist Matyas Rakosi se referea cu cinism la aceasta ‘tocare” a partenerilor necomunisti din coalitia guvernamentala ca la ‘tactica salamului’”. (p. 51)

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/cultura/despre-viitorul-icr-victor-ponta-tactica-salamului-si-traditia-lui-matyas-rakosi/


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 165 other followers