Sa ucizi o institutie exemplara: Despre pontocratie si ICR

31/07/2012

Nu multi politicieni se pot lauda ca au ucis o superba, exemplara institutie culturala. Prin masurile vizibile si invizibile luate impotriva ICR, neronianul Victor Ponta a realizat, cu maniacala perseverenta, aceasta performanta. Asa va ramane Ponta in istorie: egal cu nefastii Chisinevschi si Rautu, groparii culturii romanesti in anii stalinismului, primitiv, agresiv, distructiv. Sa-i detesti intr-atat pe H.-R. Patapievici, pe Tania Radu si pe Mircea Mihaies incat sa ignori extraordinarele lor realizari, este intr-adevar buimacitor. Atunci cand economia este in plina criza, tu incepi strangerea curelei exact acolo unde cheltuielile sunt minime si beneficiile maxime. O pilda de absenta socanta a rationalitatii economice. Ma intreb sincer ce-l sfatuieste Daniel Daianu, cunoscut intelectual si consilier onorific al premierului plagiator?

N-au contat nici protestele regizorilor, de la Andrei Serban si Cristi Puiu la Corneliu Porumboiu si Cristian Mungiu, nici miscarea papioanelor, nici miile de semnaturi pe cele cateva apeluri ale societatii civile, nici sutele de mesaje catre mega-plagiatorul Ponta semnate de nume de varf ale culturii mondiale. A contat provincialismul bezmetic si pagubos al unui premier obsedat de ce se spune si se scrie despre el. Mai vindicativ decat Adrian Nastase, mai insetat de lauri chiar decat Crin Antonescu, Ponta este intruchiparea mediocritatii perfecte. Idealul sau poetic, o stim, a fost si ramane Adrian Paunescu. Nu mai putin cel politic.

Mega-plagiatorul se comporta ca un taur in arena: doar ca nu culoarea rosu il scoate din minti, ci orice cuvant care-i diminueaza cumva imaginea, ceea ce el ar dori sa fie un etern monument. Monumentul vidului valoric, al neghiobiei si ranchiunei. Intr-o emisiune de televiziune, la inceputul lunii mai, proaspat numitul premier si inca nedemascatul mega-plagiator spunea ca va veni curand randul la taiere de fonduri pentru ICR. Parafrazez spusele sale: “Ei ne injura si noi sa-i platim? Cum vine asta? Vom face ceva sa-i scoatem de sub protectia lui Basescu”. Si-au facut-o. Cu varf si indesat. Acum au taiat bugetul pana la totala anihilare a insitutiei. Au supus-o unei ordonante de urgenta care ii schimba fundamental misiunea. Curtea Constitutionala a decis ca aceasta ordonanta este valida. ICR devine anexa unui senat condus de coalitia uslasa. Misiunea sa este una dictata de un protocronism obscurantist. Horia Patapievici a anuntat demisia conducerii dupa incheierea unor acte de gestionare.

Nu stim ce se va intampla cu numeroasele programe internationale initiate si sprijinite de ICR. Intre acestea, programul de burse ICR-Woodrow Wilson International Center for Scholars. Precizez, cat pot de apasat, ca nu am niciun fel de interes personal in acest program, cum nu are nici istoricul Christian Ostermann, directorul Institutului European de la Wilson Center. Au beneficiat de pe urma acestui program istorici, sociologi, politologi, filosofi, teologi, filologi interesati de dinamicile politice si intelectuale ale ultimei jumatati de veac XX. Selectia s-a facut intotdeauna pe criterii de merit, prin analiza riguroasa a proiectelor de catre un juriu la Bucuresti si altul la Washington. Repet, nu a existat niciun alt criteriu decat meritul profesional. Programul reprezinta o sansa unica pentru tinerii cercetatori romani de a avea acces la formidabilele resurse de la Wilson Center si de la Biblioteca Congresului. Asa cum suna prioritatile dictate de Ponta si mediocrii pe care ii reprezinta, mi-e teama ca ne apropiem vertiginos de lichidarea acestui exceptional program. Ca si al atator altor minunate initiative.

Scriu aceste randuri cu un insuportabil gust de cenusa in gura, revoltat si ingretosat, cu sentimentul ca singura atitudine rezonabila in asemenea timpuri ale rusinii este aceea din “Glossa” eminesciana. Dar cum poti ramane rece in fata acestei nesimtite agresiuni impotriva spiritului? Fii linistit, Victor Ponta, vei ramane pe veci in istoria culturii romanesti: ca unul dintre distrugatorii ei. Caliban a invins. Deocamdata.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12923074-horia-roman-patapievici-isi-demisia-conducerea-icr.htm

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/cultura/sa-ucizi-o-institutie-exemplara-despre-pontocratie-si-icr/

 


Impotriva calomniilor, denigrarilor si mistificarilor: Comunicatul fostei conduceri a IICCMER

30/07/2012
Epurarile useliste au inceput, la 23 mai 2012, cu decapitarea IICCMER. Putem spune , fara urma de exgerare, ca a fost prima actiune din cadrul loviturii de stat uslase. “Eliberarea” mea din functie si “revocarea” lui Ioan Stanomir au fost facute in chip grobian, fara a se aduce vreun argument institutional ori profesional. Nu s-a produs o fuziune cu o alta institutie. Structura IICCMER a ramas, aparent, neschimbata. Trebuiau insa inlaturati rapid cei care deranjau prin pozitiile lor publice neconforme hegemoniei pontocratice. Ori, mai precis, trebuiau urgent satisfacute asteptarile unei anumite clientele. A urmat atacul impotriva ICR, demiterea lui Dorin Dobrincu de la conducerea Arhivelor Nationale, acapararea TVR  si toate celelalte. O cascada de abuzuri derulate dupa retete totalitare clasice. Uniformizarea trebuia operata rapid, nelasand celor vizati timp sa se dezmeticeasca. Pana sa apuce unii sa protesteze, venea randul altora. Ramane o pagina consternanta si sumbra a acestor vremuri ca tocmai autoarea “Memorialului durerii” a ajuns sa compare procesul lui Adrian Nastase cu inscenarile din vremea lui Dej, Ana Pauker si Teohari Georgescu. Conexiunile dintre toate aceste actiuni nu sunt imaginare. Le-a observat Andrei Plesu intr-un text de o remarcabila acuitate publicat pe “Contributors”: “Nu stau ţara, reforma, Europa şi criza mondială în loc din cauză de ICR, IICCMER, TVR şi Arhivele Naţionale. Parcă vorbeai de salarii, pensii, depolitizare, impozite, FMI etc. Dar te-au lăsat nervii: „Ia să arătăm noi stimabililor preopinenţi cine sînt şefii adevăraţi! Ia să le scoatem noi pe nas băsescismul, sau cîte o vorbă rea scăpată contra noastră”. „Sîntem la cîrmă! Am cîştigat! A venit momentul să ne reglăm conturile!””
 
La vremea demiterii conducerii IICCMER, Mircea Mihaies a demonstrat ca, in graba epurarilor, mega-plagiatorul a incalcat unele dispozitii legale. Evident, nimeni n-a considerat necesar sa consulte Consiliul Stiintific. Au trecut saptamani pana cand domnii Andrei Muraru, noul presedinte executiv, si Dinu Zamfirescu, noul presedinte al Consiliului Stiintific, s-au adresat membrilor Consiliului. Nu spre a-i consulta, ci spre a-i anunta ca IICCMER are noi atributii pe linia arheologiei forensice si ca se asteapta  la colaborarea lor pe viitor.
 
Cu trei zile inaintea referendumului, la sediul IICCMER, institutie care ar trebui sa fie apolitica, seniorul liberal Dinu Zamfirescu, numit de Ponta presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER la propunerea lui Crin Antonescu, si Marius Oprea, director de departament, au organizat o conferinta de presa unde s-au dedat la atacuri calomnioase impotriva fostei conduceri, coordonata de mine si de prof. Ioan Stanomir. Nu a fost prezent, surprinzator, dl Andrei Muraru, presedintele executiv al IICCMER.
 
Precizez ca noi ne-am abtinut pana in prezent sa raspundem numeroaselor interventii publice denigratoare venite din partea domnilor Zamfirescu si Oprea. Din punctul nostru de vedere, al celor care au condus IICCMER in perioada martie 2010-mai 2012, a contat mai presus de price mentinerea intacta a cadrului stiintific, fara niciun fel de ingerinte politice, si infaptuirea obiectivelor asumate in momentul cand ni s-a incredintat acel mandat:
 
http://tismaneanu.wordpress.com/2010/03/03/comunicat-de-presa-iiccmer-3-martie-2009/
 
 Se pune intrebarea: Este dl Marius Oprea indrituit sa vorbeasca in numele IICCMER? Daca da, in ce calitate? Recunoaste dl Oprea autoritatea Consiliului Stiintific? Au fost informati membrii Consiliului Stiintific privind aceste actiuni publice impotriva fostei conduceri?
 
Tot astfel, se pune intrebarea: A devenit IICCMER megafonul USL?

Comunicat de presa

Semnatarii am aflat, dintr-o știre difuzată de Agerpres, despre o conferință de presă organizată, în ziua de 26 iulie 2012, la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), de domnii Marius Oprea, director de departament în cadrul institutului, și Dinu Zamfirescu, președintele Consiliului Științific al IICCMER. Cei doi membri ai conducerii instituției au făcut o serie de afirmații false privind cheltuielile și managementul fostei conduceri. Luări de poziție similare apar într-un interviu al Dl. Zamfirescu acordat ziarului on-line „Cotidianul” (18 iulie 2012).

Dorim să facem o serie de precizări pe marginea declarațiilor eronate și defăimătoare ale domnilor Oprea și Zamfirescu privind activitatea echipei de conducere a IICCMER din perioada martie 2010 – mai 2012:

1) În perioada în care am deținut funcții de conducere în cadrul IICCMER am asumat mai multe roluri pentru institut, concentrându-ne asupra cercetării comunismului conform standardelor științifice internaționale și a implicării în politicile memoriei și în efortul de pedagogie publică pentru mai buna înțelegere a perioadei comuniste. Instituția a acționat neutru și ecumenic pentru îndeplinirea obiectivelor formulate în legislația pe baza căreia funcționa (HG 134 / 23 februarie 2010) și nu s-a implicat în acțiuni de factură politică. În același timp, IICCMER a continuat să investigheze crimele regimului comunist, mărturie stând completarea la sesizarea penală în cazul Enoiu, campania de arheologie contemporană din august 2011, cercetările pentru documentarea biografiilor unor torționari (ex. dosarul Nicolschi, decidenți din Securitate și sistemul penitenciar) etc. Am făcut permanent demersuri pe lângă autoritățile abilitate pentru penalizarea crimelor comunismului.

2) În perioada în cauză, IICCMER și-a dovedit permanent atașamentul și respectul față de cauza victimelor comunismului. Victimele au fost în centrul unor activități științifice (conferințe, publicații) și memoriale (expoziții, site-uri tematice precum (http://www.istoriacomunismului.ro/#/home; http://www.memorialulramnicusarat.ro/; http://www.fenomenulpitesti.ro/; http://mineriade.iiccmer.ro/) sau au primit asistență juridică și răspunsuri la petiții. Sondaje realizate (gratuit) de CSOP la cererea IICCMER au relevat percepțiile publice asupra represiunii comuniste. Cel mai important, activitatea reparatorie față de victime este ilustrată de proiectele legislative promovate de IICCMER:

- Legea 198/2011 privind declararea zilei de 23 August ca Zi de Comemorare a Victimelor Fascismului și Comunismului și a zilei de 21 Decembrie ca Ziua Memoriei Victimelor Comunismului din România.

- Sprijinirea Legii nr. 27/2012 pentru modificarea și completarea Codului Penal al României prin care infracțiunea de omor pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție, precum și infracțiunile de genocid, crimele împotriva umanității și de război, indiferent de data comiterii lor, sunt imprescriptibile.

- Proiectul de lege privind reducerea pensiilor responsabililor regimului comunist implicaţi în acte de represiune pe motive politice.

- Proiectul legii recunoștinței faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltelor anticomuniste ale minerilor de la Lupeni din august 1977.

În plus, conducerea IICCMER a formulat un punct de vedere negativ către Guvernul României în legătură cu proiectul de impunere a unui prag pentru cuantumul despăgubirilor acordate victimelor regimului comunist conform Legii 221/2009. Am incriminat public inițiativele de blocare a Legii 221/2009.

3) În cei peste doi ani cât a fost președinte al Consiliului Științific al IICCMER, profesorul Vladimir Tismăneanu a călătorit de două ori în România (9-30 iunie 2010 și 11 iunie – 22 iulie 2011, din care între 30 iunie și 14 iulie a fost la Timișoara pe propria cheltuială). Călătoriile profesorului Tismăneanu au fost direct legate de reuniunile Consiliului Științific, precum și de evaluarea activității în prima jumătate a anului a IICCMER și a definitivării agendei de lucru în a doua jumătate a anului calendaristic respectiv. Aceste lucruri au fost făcute în conformitate cu HG 134/23 februarie 2010 care asigura cadrul legal de funcționare al IICCMER. Reamintim că profesorul Tismăneanu nu a luat salariu pentru activitatea prestată.

În 2010, profesorul Tismăneanu a fost cazat într-o locuință pusă la dispoziție de RA-APPS, loc unde fusese cazat și în perioada elaborării Raportului Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Acolo au locuit, de-a lungul timpului, și alți cercetători angrenați în activitatea Comisiei.

În 2011, profesorul Tismăneanu a locuit în perioada 11-30 iunie la aceeași locuință RA-APPS, fiind apoi cazat, între 14 și 22 iulie, la Hotelul Starlight pentru un tarif de 90 de euro pe noapte (micul dejun inclus). Profesorul Tismăneanu nu a primit niciun fel de diurnă în timpul şederilor sale în ţară, nici în 2010, nici în 2011.

Vladimir Tismăneanu nu a locuit niciodată în perioada desfășurării activității în cadrul IICCMER la „vila lui Ceaușescu de la Snagov”, cum au declarat domnii Zamfirescu și Oprea.

4) În pofida declarațiilor domnilor Oprea și Zamfirescu, Consiliul Științific al IICCMER nu este format din „străini care trăiesc în SUA şi Marea Britanie”.

Membrii Consiliului provin din SUA, Marea Britanie, Franța, Ungaria, Polonia, România, Canada. Aceștia reprezintă instituții prestigioase pe plan național și internațional în domeniul studiului comunismului, printre care:

Institut des Sciences Sociales du Politique / CNRS,

Indiana University at Bloomington,

Harvard University,

University of Maryland at College Park (profesorul Tismăneanu, demisionat în iunie 2012),

Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi,

Universitatea din București,

Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj,

University of Bradford,

University of Massachusetts at Amherst,

Stiftung zur Aufarbeitung der SED-Diktatur,

Institutului pentru Istoria Revoluţiei Maghiare din 1956,

CERI Science-PO,

Institutul Politic al Academiei Poloneze de Ştiinţe,

Membrii Consiliului Științific sunt personalități academice de prim rang a căror expertiză, experiență și legături internaționale și naționale au fost vitale pentru activitatea IICCMER. Nu întâmplător, actuala conducere a institutului dorește să păstreze în mare parte aceeași componență a Consiliului Științific.

Rolul întrunirilor Consiliului Științific, periodicitatea lor şi cvorumul necesar sunt prevăzute explicit în HG 134 / 23 februarie 2010, aceste norme fiind respectate întocmai. Durata ședinței anuale, și implicit costurile, au fost minimizate prin transmiterea în prealabil, via e-mail, a tuturor proiectelor de cercetare/ rapoartelor de activitate. Cu ocazia fiecărei ședințe anuale, membrii acestui organism, inclusiv profesorul Tismăneanu, nu au primit niciodată indemnizații și nici diurnă. S-a organizat un singur prânz și o cină pentru membrii CS, acțiune în perfectă concordanță cu legile in vigoare.

La reuniunile Consiliului Științific din 2010 si 2011 au avut loc discuţii cu cercetătorii din IICCMER care au prezentat proiectele la care lucrează. Membrii CS au aprobat orientarea generala ştiinţifică a IICCMER, proiectele în curs de desfăşurare şi cele anticipate. Suntem surprinşi că, în timp ce domnii Andrei Muraru şi Dinu Zamfirescu trimit invitații membrilor CS să-şi menţină acest statut, dl Zamfirescu găseşte de cuviinţă să pună sub semnul întrebării credibilitatea unui for de înaltă reputaţie naţională şi internaţională.

Ne exprimăm de asemenea mirarea că nici dl Marius Oprea, nici dl Dinu Zamfirescu n-au găsit de cuviinţă să menţioneze publicaţiile ştiinţifice periodice ale IICCMER. Nu este vorba doar de Anuarul IICCMER, ci şi de noua revistă „History of Communism in Europe“ (HCE), tribună internaţională, bazată pe sistemul peer-review, pentru întreaga cercetare ştiinţifică din România pe tema comunismului, direct conectată astfel cu eforturile similare pe plan global. Anuarul şi „HCE“ au fost prezentate la Londra, Paris, Budapesta, Berlin şi la Washington şi s-au bucurat de numeroase cuvinte de preţuire din partea unor reputaţi istorici, între care profesorii Dennis Deletant, Annette Wieviorka şi Michael David-Fox.

În virtutea HG din februarie 2010, IICCMER şi-a extins cercetările şi asupra perioadei post-1989. Din păcate, în declaraţii publice recente, dl Dinu Zamfirescu lasă să se înţeleagă că ar fi fost vorba de acţiuni motivate politic, nu de interesul legitim pentru dezvăluirea, prin analize ştiinţifice riguroase, a abuzurilor comise după 1989 împotriva drepturilor omului de către regimul Iliescu.

5) Contrar afirmațiilor din conferința de presă din 26 iulie, niciuna din cărțile profesorului Tismăneanu nu a fost publicată cu subvenții IICCMER. Volumul Anatomia Resentimentului nu a fost finanțat de Institut.

Colecțiile coordonate de Vladimir Tismăneanu la editurile Humanitas și Curtea Veche au existat de dinainte de preluarea funcției de președinte al Consiliului Științific. Aceste colecții sunt unele dintre cele mai prestigioase pe piața de carte din România, în cadrul lor fiind publicate lucrări fundamentale de istorie, politologie și filozofie politică. Conducerea IICCMER a decis publicarea unor volume ale IICCMER în aceste colecții pentru a asigurara o mai mare vizibilitate cărților respective. Institutul a lucrat cu trei edituri (Curtea Veche, Humanitas și Polirom), publicând volume și în alte colecții decât cele coordonate de profesorul Tismăneanu (de exemplu, Colecția „Istoria timpului prezent”, Curtea Veche, coordonată de Adrian Cioroianu, sau Colecția „Document” a editurii Polirom). Ca dovadă a spiritului ecumenic menționat, este de menționat că printre lucrările publicate în Colecția „Istorie Contemporană“ a Editurii Humanitas, coordonată de Vladimir Tismăneanu și Cristian Vasile, se numără și lucrarea Memorialul Durerii. O istorie care nu se învață la școală (2012), semnată de Lucia Hossu Longin.

Distribuția volumelor pe edituri a fost făcută în funcție de profilul lucrărilor, de ofertele trimise/primite conform legii și de negocierile cu reprezentanții editurilor (nivelul subvenției, interesul de piață, capacitatea de distribuție etc). Cele trei edituri sunt printre cele mai importante din România, având tradiție în publicarea cărților ce țin de analiza comunismului. Contractele s-au făcut prin achiziție directă, respectându-se prevederile legilor în vigoare.

6) Dl. Zamfirescu a afirmat, într-un interviu publicat în „Cotidianul”, că subsemnații nu au fost interesați de studierea exilului românesc. Afirmația este contrazisă atât de remarcabila activitate a membrilor departamentului „Exil și minorități” (conferințe naționale și internaționale, publicații, coordonarea unor proiecte de digitizare, coordonarea programelor de internship în care au fost implicați peste 30 studenți din Romania și Belgia, inițierea unor noi proiecte de cercetare în arhive/de istorie orală, realizarea de materiale pentru o viitoare enciclopedie online a exilului românesc, finalizarea unor teze de doctorat), cât și de proiectele departamentale de natură arhivistică, editoriale sau expoziționale.

Dintre proiectele editoriale menționăm doar colecția Grigore Gafencu realizată împreună cu Institutul Diplomatic Român (trei volume dintre care două bilingve, în ediție bibliofilă, publicate în perioada februarie 2010-mai 2012) și manuscrisul finalizat în 2012 de publicistică de Mihail Fărcășanu (care sperăm că va fi publicat până la sfârșitul anului).

Dintre proiectele expoziționale amintim „Grigore Gafencu – un destin” (București și Iași) și „Voices of Freedom: Radio Free Europe in the Cold War Era (București)”:

http://www.crimelecomunismului.ro/ro/evenimente/expozitii/expozitii_2010/ http://www.crimelecomunismului.ro/ro/evenimente/arhiva_evenimente/arhiva_evenimente_2012/seria_de_evenimente_voices_of_freedom_radio_free_europe_in_the_cold_war_era/.

Dintre proiectele de natură arhivistică amintim:

- parteneriatul cu Stanford University și Hoover Institution Archives pentru digitizarea fondului de arhivă al Radio Europa Liberă (v. Acordul de parteneriat din 11 aprilie 2012, precum și diferitele proiecte pilot derulate în 2010 și 2011 care l-au precedat) http://www.crimelecomunismului.ro/ro/presa/comunicate/comunicate_de_presa_2012/semnarea_acordului_iiccmer_radio_europa_libera_hoover_institution_archives/; http://www.rferl.org/content/romania-us-agreement-audio-archive-digitization/24644798.html

- preluarea, inventarierea și digitizarea integrală a „arhivei exilui românesc” constituite de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca şi donată de Fundaţia Humanitas Aqua Forte către IICCMER (6 septembrie 2011): http://www.crimelecomunismului.ro/ro/arhiva_biblioteca/arhiva_documente/arhiva_privata_lovinescu_ierunca_donata_catre_iiccmer/

- digitizarea arhivelor IICCMER, realizată de membrii departamentului Exil și minorități, şi de Compartimentul bibliotecă şi arhivă, cu sprijinul a peste 30 studenți de la istorie și științe politice. Între ianuarie și octombrie 2011 au fost transpuse în format digital şi puse la dispoziţia cercetătorilor circa 29 000 pagini din mai multe publicaţii şi fonduri arhivistice ale exilului românesc şi 23 de înregistrări video; intre noiembrie 2011 şi aprilie 2012 alte 19 000 pagini şi 41 înregistrări video:

http://www.crimelecomunismului.ro/ro/arhiva_biblioteca/arhiva_documente/digitalizarea_arhivei_exilului_romanesc_2011/

Totodată, în momentul preluării conducerii IICCMER de către subsemnații, o parte semnificativă din arhiva exilului românesc a fostului INMER (cea aflată în spațiul de depozitare al institutului din strada Valeriu Braniște) era neinventariată. Conducerea IICCMER a hotărât la acea vreme inventarierea și realizarea tuturor demersurilor necesare pentru crearea unei arhive a exilului românesc care să corespundă standardelor naționale și internaționale. La începutul anului 2012 s-a încheiat arhivarea tuturor fondurilor cu caracter istorico-documentar existente în cadrul IICCMER, mai puţin fondul Ştefan Gane (care se află într-o stare avansată de degradare). În momentul de față, există inventare integrale disponibile online, o bază de date electronică cuprinzând aproape 50 000 pagini de documente, zeci de înregistrări video, mii de ore de înregistrări audio (cu precădere de la Radio Europa Liberă), precum și condiții excelente de depozitare a arhivei, atât la sediul ICCMER cât și în spațiul de depozitare al institutului din strada Valeriu Braniște.

7) Pentru clarificarea domnului Zamfirescu, prestigiosul politolog și istoric Robert C. Tucker a decedat în iulie 2010. Publicarea volumului Filozofie și mit la Karl Marx în toamna lui 2011 nu a fost realizată pe baza amiciției dintre prof. Tucker și prof. Tismăneanu. Grație relațiilor personale dintre profesorul Tismăneanu și regretatul profesor Irving Louis Horowitz, președintele trustului editorial „Transaction Books” (unde volumul în cauză a fost publicat inițial), costurile de copyright au fost reduse semnificativ. Prin contactarea directă de către profesorul Tismăneanu a deținătorilor de copyright, au fost obținute reduceri pentru drepturile de autor și în cazul altor traduceri apărute sub egida IICCMER (de exemplu: Timothy Snyder, Tărâmuri însângerate, care urmează să apară în noiembrie 2012; Stephen Kotkin, Societatea necivilă; Richard Crossmann, Zeul care a dat greș; Kenneth Jowitt, Noua dezordine mondială, Anne Applebaum, Gulagul, Paul Hollander, capitol din From Gulag to the Killing Fields).

Cei familiarizați cu lumea academică știu că toate aceste volume, inclusiv cartea lui Robert C. Tucker, sunt fundamentale pentru înțelegerea istoriei și genealogiei comunismului ca regim, ideologie și fenomen istoric. Trebuie precizat că alegerea volumelor din planul editorial al IICCMER pe 2010, 2011 şi 2012 a fost decisă de Comitetul Director, avizată de Consiliul Științific și a corespuns scopurilor instituției conform HG 134/ 2010. Cităm din acest document: între misiunile IICCMER se numără „a) administrarea şi analizarea, de o manieră riguroasă şi ştiinţifică, a memoriei regimului comunist din România, precum şi a consecinţelor acestuia […]; b) sprijinirea constituirii unor mecanisme educaţionale şi de informare destinate să promoveze, la nivel public, naţional şi internaţional, memoria perioadei comuniste din istoria României şi de încurajare a dezvoltării unei culturi a libertăţii, democraţiei şi a statului de drept, prin omagierea victimelor dictaturii comuniste din România şi analiza mecanismelor statului totalitar; c) dezvoltarea şi încurajarea cercetării ştiinţifice şi studiul avansat în domeniul istoriei comunismului, prin metode critice şi comparative şi în concordanţă cu standardele internaţionale”.

8 ) Sunt de făcut precizări și în legătură cu comentariile domnilor Oprea și Zamfirescu privind conferințele organizate de IICCMER. Acestea au fost naționale și internaționale, abordând subiecte variate intrând în sfera de activitate a instituției: istoria represiunii comuniste și a PCR, abordări instituționale și culturale ale perioadei 1945-1989, politicile de gen în comunism, istoria minorităților din România în perioada comunistă, activitatea exilului democratic, justiția penală de tranziție, accesul la arhivele comunismului, moștenirea comunismului etc. Pentru fiecare eveniment public al IICCMER au existat invitații, comunicate de presă înainte şi după eveniment, postări de relatări și fotografii pe site-ul instituției, revista presei. Am lucrat în acest sens în mod excepțional cu numai cu compartimentul comunicare, relaţii publice şi secretariat al IICCMER, ci și cu birourile de presa/ PR ale instituțiilor partenere: Serviciul Cultural al Ambasadei Franţei în România, Agenţia Universitară a Francofoniei, Bucureşti; Konrad Adenauer Stiftung; Delegaţia Wallonie – Bruxelles International, Bucureşti; Policy Center for Roma and Minorities, Bucureşti; Europe Direct CENTRAS, Bucureşti; Institutul Polonez din Bucureşti, etc. Au existat parteneriate media constante, dar au fost incheiate și parteneriate media specifice unor anumite evenimente (toate putand fi regasite pe afisele si pliantele fiecarui eveniment in parte).

O parte din ecourile în presă pentru evenimentele IICCMER pot fi găsite pe site-ul oficial al institutului (http://www.crimelecomunismului.ro/ro/presa/ecouri_in_presa) sau în secțiunile speciale create pentru fiecare eveniment în parte la rubrica dedicată conferințelor a site-ului respectiv (http://www.crimelecomunismului.ro/ro/evenimente). Evenimentele științifice organizate de IICCMER s-au bucurat de o mare audiență, contribuind la sporirea prestigiului instituției. O simplă căutare în presa din perioada 2010-2012 demonstrează faptul că afirmațiile dl. Zamfirescu sunt nefondate și făcute cu rea-voință. Pentru evenimentele organizate de IICCMER în colaborare cu Fundația Konrad Adenauer există, de exemplu, liste de prezență semnate de publicul participant.

Este important de menționat faptul că cele mai multe dintre conferințele organizate de IICCMER nu au fost finanțate exclusiv din bugetul IICCMER, ci și grație unor subsidii/finanțări primite de la fundații internaționale și instituții de cercetare științifică.

9) Rostul călătoriilor în străinătate ale domnului Mihail Neamțu, ale altor membri ai Comitetului Director și ale cercetătorilor IICCMER a fost de a dezvolta relațiile internaționale ale institutului, neglijate înainte de 2010, și de a reprezenta instituția în conferințe relevante în lumea academică internațională.

Domnul Mihail Neamțu nu a făcut niciodată o călătorie în America de Sud, așa cum a afirmat dl. Zamfirescu. Călătoriile domnului Mihail Neamțu au fost conform fișei postului de director științific, care prevede „realizarea şi dezvoltarea unor parteneriate şi colaborări cu instituții de profil din ţară şi din străinătate” și faptul că directorul științific „reprezintă, alături de Preşedintele Executiv, Institutul în cadrul activităţilor şi proiectelor internaţionale ale Institutului precum şi în relaţiile cu instituţiile statului”. Deplasările în străinătate s-au desfășurat în cadrul unor proiecte clar definite care au fost date publicității pe site-ul instituției și care au fost incluse ulterior în raportul anual de activitate și în raportarea către Consiliul Științific. Precizăm că implicarea politică a domnului Neamțu a survenit după plecarea sa de la IICCMER.

10) De-a lungul timpului, domnul Marius Oprea a avut numeroase ieșiri publice în care a difuzat informații distorsionate, a recurs la insulte și insinuări inacceptabile în lumea academică Fosta conducere a instituției nu s-a angajat niciodată în polemici cu domnul Oprea și nu a răspuns în același registru. Conducerea instituției în perioada martie 2010-mai 2012 s-a preocupat exclusiv de dezvoltarea activității de cercetare și de creșterea prestigiului academic al institutului. Faptul că IICCMER este astăzi o instituție respectată și bine conectată internațional se datorează și conducerii IICCMER coordonată de profesorii Vladimir Tismăneanu și Ioan Stanomir. Lucrurile se pot schimba însă dramatic dacă institutul, aflat în subordinea Guvernului, este angrenat în scandaluri publice și supus politizării. Există deja semne îngrijorătoare, culminând cu conferința de presă de la sediul IICCMER din 26 iulie, care a fost folosită ca tribună pentru atacuri la persoană și propagandă politică. Rugăm opinia publică să urmărească activitatea IICCMER cu același spirit critic cu care a făcut-o în perioada 2010-2012, pentru a penaliza orice deviere de la misiunea înscrisă în lege.

Membri ai conducerii IICCMER în perioada martie 2010 – mai 2012:

Vladimir Tismăneanu, Președinte al Consiliului Științific

Ioan Stanomir, Președinte Executiv

Mihail Neamțu, Director Științific (martie 2010 – 15 septembrie 2011)

Cristian Vasile, Director Științific (septembrie 2011-mai 2012)

Bogdan C. Iacob, Secretar al Consiliului Științific

Adrian Cioflâncă, Director Departament de cercetare „Societate, economie, instituții” (aprilie 2010-26 martie 2012)

Damiana Oțoiu, Director Departament de cercetare „Exil și minorități”

Angelo Mitchievici, Director Departament de cercetare „Ideologie și cultură”

Marius Stan, Redactor șef „History of Communism in Europe” și Director Departament de cercetare „Societate, economie, instituții” (29 martie 2010-24 iulie 2012)


Rolul prostiei in istorie: Infrangerea clicii Ponta-Antonescu-Voiculescu

30/07/2012

Fiecare pasare pe limba ei piere. In cazul clicii la care ma refer aici, pe limba prostiei. A unei neghiobii ingamfate, guralive, tantose, plina de emfaza, tupeu si dispret, asemeni pasului de defilare al lui Mazare. Daca nu intrau in jocul lui Dan Voiculescu, Victor Ponta si Crin Antonescu ar fi putut savura victoria din locale si s-ar fi putut pregati in liniste pentru alegerile parlamentare. Presiunile au fost insa enorme, nerabdarea puerila la fel, ambitiile erau dezlantuite, era si este in joc soarta unor dosare cat se poate de grele.

Trebuia sugrumata justitia independenta, trebuia emasculata Curtea Constitutionala, trebuiau paralizate DNA si ANI. Costurile pentru Romania au fost imense. La ora cand scriu aceste randuri, referendumul a capotat. Cifrele oferite de BEC il dovedesc invalid. USL clameaza victoria.  Este limpede ca din acest moment planul loviturii de stat a esuat lamentabil. Cifrele probeaza ca cel putin jumatate din romani spun NU statului de nedrept si ingenuncherii justitiei.

Piedica principala in calea pucistilor o reprezenta Traian Basescu. De-aci si personalizarea isterica a campaniei useliste si a variilor antene, “cotidiene” etc. A fost pusa in functiune o propaganda de-a dreptul monstruoasa, nicio minciuna nu a fost socotita prea absurda pentru a nu fi difuzata ca adevar revelat. Traian Basescu este un om cu pasiuni, cu emotii, cu scaderi, cu slabiciuni, dar cu o trasatura pe care nu i-o pot nega nici cei mai indarjiti adversari: o tenacitate extraordinara. Un om politic veritabil, cu viziune si cu valori, nu o marioneta. Pentru Basescu, independenta justitiei este lucru non-negociabil. La fel si siguranta nationala. Cine a crezut este vorba doar de declaratii retorice, sa se gandeasca la soarta unor Adrian Nastase si Sorin Ovidiu Vantu. Suicidar pentru ei, pucistii n-au luat in calcul ca Romania face parte din UE, ca exista mecanisme internationale de sactionare a calcarii in picioare a statului de drept. Au denigrat presa internationala, au apasat pe pedala unui primejdios anti-europenism, au recurs la cele mai compromise arme ale propagandei comuniste pentru a-si calomnia criticii. N-au inteles ca traim in 2012, ca Romania nu mai poate fi intoarsa inapoi, la starea de prostratie si disperare a unor timpuri apuse.

Public mai jos fragmente dintr-un text despre rolul prostiei in istorie, aparut pe “Contributors” cu luni in urma, in noiembrie 2011, inainte ca aceasta ofensiva anti-democratica sa se fi transformat in lovitura de stat.

Cei care prevesteau o inevitabila guvernare Ponta-Antonescu au subestimat un factor care joaca un rol esential in istorie: lipsa inteligentei politice. Ori a inteligentei pur si simplu. Prostia, oricat de abil ar fi mascata, prin masti atent plasmuite si prin vorbe mestesugite, tot prostie ramane. Il putem acuza pe Vadim Tudor de multe lucruri, de la xenofobie deliranta la orgoliu supradimensionat, dar nu de stupiditate. A jucat politic inca de pe vremea lui Ceausescu, a continuat sa o faca in ultimele doua decenii, vulgar, odios, detestabil, dar, repet, nu stupid.

Acum cateva luni, cuplul uslas Ponta-Antonescu parea ca are vantul (si pe Sorin Ovidiu Vantu nu mai putin) in pupa. Unde se afla Vantu acum? In ce directie bate vantul politicii romanesti la acest ceas? Sa-l tratezi pe Ion Iliescu drept o cantitate neglijabila in PSD este o proba de grava, fatala, infantila miopie. Inseamna ca n-ai inteles in ce confrerie ai intrat si atunci iti meriti soarta. In asemenea “societati” tradarile sunt pedepsite nemilos. A citit Victor Ponta vreo istorie a mafiei? Sa uiti ca ai fost inventat de Adrian Nastase, sa te joci cu caizii, este o eroare de dimensiuni galactice daca vrei sa contezi in acel partid. Cat il priveste pe atletul grobianismului steril, Crin Antonescu, el este un factor derivat, un efect secundar, un epifenomen. Efemer, volatil si guraliv, fara greutate in trecut, fara idei in prezent si fara vocatie in viitor, marcat de fatuitate si vacuitate, este cel mai perisabil personaj dintre cei care s-au zbatut sa intre in prim planul politicii romanesti a ultimelor doua decenii. Crin Antonescu, groparul PNL, este un Emil Constantinescu din care s-a extras radacina patrata.

Legile politicului sunt diferite cele ale jocului lego. Victor Ponta poate fi un mare navigator pe masini de curse, insa pe poligonul politicii romanesti de azi imi pare un mare pierzator. Fie si numai pentru ca nu a putut rosti macar o fraza convingatoare in ultimii doi ani, de cand este pseudo-liderul acestei formatiuni. Chiar si niste bloggeri stangisti sunt mai interesanti decat Ponta in cele mai putin nefericite momente ale sale. Nu e de stanga, nu e dreapta, nu este de nicaieri. Este “omul fara insusirri” ajuns pe trambulina puterii de unde incearca disperat sa sara, in sus, in jos, la dreapta sau la stanga, doar-doar l-o lua in seama cineva. Tupeul lui Ponta nu este nici macar unul arogant, doar nabadaios, asemeni nazurilor unui adolescent acneic. Ramane sa notam ca toate aceste lupte intestine din PSD sunt lipsite de orice semnificatie valorica si ideatica. Toti protagonistii sunt de fapt creatiile lui Iliescu, veteranul papusar bolsevic si regizorul unui spectacol cu multe umbre si prea putine personaje reale. Politica uslasa se deruleaza sub semnul vendetelor mediocritatii.

PS Acum, cand cifrele oferite de BEC sunt confirmate, cand este limpede ca Traian Basescu va reveni la Cotroceni, ce intentioneaza sa faca El Crin? Se va tine de cuvant si se va retrage (sa speram ca definitiv) din politica?

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/global-europa/rolul-prostiei-in-istorie-infrangerea-clicii-ponta-antonescu-voiculescu/

 


Noiembrie 1946 redux. Monica Macovei: Opriti frauda la referendum! Mircea Cartarescu: Pucistii au calcat democratia in picioare

29/07/2012

Cand am comparat referendumul pentru demiterea lui Traian Basescu cu alegerile masluite cu nerusinare de guvernul-marioneta Petru Groza nu m-am inselat. Scoliti in lumea de fraude, matrapazlacuri, potlogarii si nemernicii comuniste, discipolii lui Ion Iliescu nu se dau in laturi de la orice ticalosie. Un mic Groza, dar un mega-plagiator,  impostorul Victor Ponta prezideaza, cu al sau ranjet etern, peste aceasta intreprindere a minciunii, a falsificarii si intimidarii. Este in joc viitorul statului de drept, optiunea democratica a Romaniei. Uslamistii, adica puslamistii, detesta tot ce tine de proceduri, norme si transparenta. Romania democratica le poate riposta prin refuzul de a participa la ceea ce se transforma intr-o deplorabila inscenare propagandistica. Organizatorii loviturii de stat incearca acum, folosind orice mijloace, sa dea o lovitura de imagine spre a consfinti atacul impotriva democratiei romanesti. Nu vor reusi! Romanii de azi, care nu mai sunt cei din 1990, vor sustine democratia, nu pontocratia.

Monica Macovei: “Se pregateste o frauda foarte mare, cea mai mare din ultimii 22 de ani in Romania. Nu credeti sms-urile mincinoase care vin in numele lui Basescu sau al PDL. Lumea sa nu mearga la vot pentru a nu legitima lovitura de stat!

Fac un apel catre Politie si Parchet sa actioneze, e in joc statul de drept.

Fac un apel la cetateni sa nu practice votul multiplu, este infractiune si se pedepseste cu inchisoarea. Sa nu isi riste libertatea pentru un milion primit de la USL.

Vom cere social-democratilor si liberalilor europeni excluderea PSD si PNL din randul lor pentru frauda pe care o comit la acest referendum.

Avem filmat pe casete cum se fac fraude in tara, autocare, oameni care baga cate 10, cate 50 de buletine de vot in urna.

Dragi romani, nu credeti sms-urile mincinoase care vin in numele lui Basescu sau al PDL. Vin de la USL si vor sa va cheme la vot interesul suspendarii statului de drept si a scoaterii Romaniei din Europa”.

Mircea Cartarescu:

Mircea Cărtărescu in “Evenimentul Zilei”: “Trebuie să fii naiv să participi la un joc trucat de o putere discreţionară. Când ştii că jocul politic este de două ori trucat de o putere discreţionară, mai întâi printr-un referendum ca parte finală a unui plan de sugrumare a statului de drept şi apoi prin certitudinea fraudării aceluiaşi referendum, trebuie să fii cel puţin naiv să mai accepţi să joci jocul. Absenţa mea de la votul de mâine este un vot împotriva puciştilor din USL care-au călcat luna aceasta statul şi democraţia în picioare”.


Dictatorul din umbra: Romania intre Basescu si Voiculescu (plus o propunere in PS)

28/07/2012

Mircea Cartarescu are dreptate cand scrie, in “Evenimentul Zilei” de vineri, ca Dan Voiculescu este candidatul invizibil de la referendum. Trebuie sa fii cu desavarsire orbit de patimi partizane pentru a nu vedea cine trage sforile in USL, cine este acum dictatorul din umbra al Romaniei. Daca Traian Basescu este invins, Dan Voiculescu isi va putea savura marele triumf. Pentru personaje de acest gen, formate in catacombele amoralitatii securiste, nu este nevoie sa sa detina oficial puterea, sa iasa in prim plan. Ei actioneaza intotdeauna prin interpusi, prin marionete, prin paiate. Va mai amintiti anul 2004 cand isi selectiona candidatul prezidential, mizand pe ambitiile si naivitatea cate unui intelectual (poet, eseist, jurnalist, consultant, fost disident) altminteri onest? Dl Voiculescu nu are valori, ci interese. De ani de zile s-a manifestat ca un critic al UE. Acum este arhitectul noului anti-europenism.

Victor Ponta nu avea niciun interes sa ajunga atat de rapid la un conflict ireconciliabil cu Traian Basescu. Va mai amintiti discursul sau de la instalarea guvernului Ungureanu? Putea, chiar si dupa 27 aprilie, sa parieze pe un fel de “coexistenta pasnica” a la roumaine. Crin Antonescu, personaj vid de idei si de principii, putea astepta linistit alegerile din noimebrie cand, dupa toate datele, USL-ul ar fi ajuns sa detina majoritatea parlamentara. Puciul parlamentar a fost urzit de Felix si de unii dintre baronii vizibili si invizibili din PSD. Carora, desigur, li s-au alaturat diversii Fenechiu, Nicolaescu si alti tribuni penelisti. In atari conditii si sub aceste nefaste auspicii a prins fiinta scenariul loviturii de stat insidioase, cum a numit-o Andrei Plesu. Lucrurile trebuia accelerate, mai ales dupa condamnarea lui Nastase. Mega-plagiatorul Ponta (intre timp demascat si deci furibund) si El Crin, bolnav de orgoliu si lipsit de substanta, s-au pretat cu bucurie, au intrat in joc dovedind ceea ce-am prevazut cand scriam despre rolul prostiei in istorie.

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/nu-subestimati-rolul-prostiei-in-istorie-deriva-cuplului-ponta-antonescu/

Ce este de facut? Ca si Grigore Cartianu, Dan Tapalaga, Radu Moraru, Ion Cristoiu, Dan Turturica, Mircea Marian, Dan Andronic, Vlad Macovei, Cristian Campeanu, Robert Turcescu, in spiritul editorialului revistei “22″, in acord cu oameni pe care ii respect in cel mai inalt grad, de la Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu la Mircea Mihaies, Mircea Cartarescu, Ion Vianu, Monica Macovei, Andrei Cornea, Ioan Stanomir, Cristian Preda, Doina Jela si Dragos Paul Aligica, nu pot decat sa sustin ideea refuzului de a participa la ceea ce poate deveni, prin manopere frauduloase, legitimarea nu doar a loviturii de stat inca avortate, ci si uzurparea definitiva a puterii politice, economice si juridice de catre Dan Voiculescu si mafia transpartinica. Cunosc destui oameni, cu unii sunt prieten apropiat, care nu sunt sub nicio forma sustinatorii lui Traian Basescu. Unii sunt critici duri, n-au ascuns acest lucru in acesti ani. Unii au iesit la manifestatiile din ianuarie 2012. Isi viseaza o Romanie a civilitatii, nu una a faradelegii. Oameni de onoare fiind, acestia noteaza, cu imensa tristete, despre ce este vorba acum si au decis sa nu voteze. Farsa alegerilor din noiembrie 1946 s-a transformat in tragedia dictaturii comuniste din Romania. Un asemenea scenariu nu trebuie lasat sa se repete.

Recomand interviul luat de Alexa Ionescu, in emisiunea “By Alexa” de pe “Nasul TV”, jurnalistului Karl-Peter Schwartz de la “Frankfurter Allgemeine Zeitung”. Remarcabil cunoscator al realitatilor din Europa de Est si Centrala, acesta ofera o analiza de admirabila claritate a actualei situatii din Romania:

“Cred ca aceasta este cea mai grava situatie prin care a trecut aceasta tara cel putin in ultimii 20 de ani de la navalirile minerilor la Bucuresti, nu a mai existat vreo situatie in care aceasta tara sa fie atat de izolata si atat de aspru criticata din strainatate. Aceasta nu vine numai de la UE, ci si de la oameni politici europeni, Cancelarul german, Dl. Baroso, Presedintele Comisiei Europene, si alti oameni politici si-au exprimat indoielile, nu numai din partea aripii crestin democrate, ci si politicieni liberali, chiar si ministrul de externe german, Westerwelle care este de la partidul liberal, FDP, din aceeasi familie politica cu PNL, a criticat sever cele intamplate. Pentru ca este de neconceput, de neinchipuit sa se intample in alta tara europeana ce s-a intamplat in Romania! Cred ca reactia a fost mai intai una de soc. Au fost surprinsi, nu se asteptau, nu-si puteau inchipui ca o tara membra UE din 2007, care e in NATO, care e integrata in structurile euro-atlantice, sa se poarte ca o dictatura sud-americana, sau una africana, fie ea de stanga sau de dreapta. Cred ca adevarata problema in aceasta tara nu este ce partid va guverna, dupa parerea mea, nu este vorba de stanga sau dreapta, nu este vorba de ce fel de politica economica ar fi mai potrivita pentru dezvoltarea tarii, mai multa influenta a Statului, sau mai putina. Toate aceste discutii, ce au loc in toate tarile europene, sunt secundare, in ceea ce priveste Romania, fata de problema centrala a acestei tari: Iar miezul real al acestei probleme este, pur si simplu, faptul ca aici a fost atacat Statul de drept, domnia legii. Daca domnia legii, nu este respectata, puteti uita de toate celelalte! Pentru ca nu veti putea moderniza tara, nu veti putea inviora economia, nu veti putea educa poporul asa cum trebuie, in orice sector al societatii, daca domnia legii nu e respectata, acesta este fundamentul tuturor celorlalte lucruri. Numai dupa aceea putem incepe sa discutam de politica, daca a fost bine sau nu, ca guvernul conservator a facut reduceri atat de dificile in cheltuielile sociale, daca distributia veniturilor este adecvata, toate acestea se pot discuta. Dar repet, ele sunt secundare, fata de problema de baza a acestei tari, care este domnia legii.”

http://inliniedreapta.net/lavedere/karl-peter-schwarz-la-by-alexa-daca-vreti-sa-va-intoarceti-la-vremea-lui-ceausescu-poftiti-ce-e-foarte-regretabil-e-ca-in-ultimii-8-ani-erati-pe-o-cale-excelenta/

Reiau concluzia articolului meu aparut ieri in “Evenimentul Zilei” si pe platforma “Hyde Park”:

Fara mobilizarea extraordinara a Vestului democratic, lucrurile ar fi ajuns probabil intr-o situatie ireversibila. Pucistii nu si-au lasat niciun fel de strategie de iesire (exit strategy), au fost si sunt fortati sa alerge inainte, orbeste si iresponsabil. Referendumul din 29 iulie ar putea fi o lectie aspra pentru cei care au crezut ca vor reusi sa inmormanteze, in cateva zile, realitatea statului de drept din Romania.

http://hydepark.ro/articol/articol/occidentul-democratic-si-angoasele-pucistilor-1001.html

PS Disperarea si insolenta mafiei puciste reies si din ridicola decizie de a declara ziua refererendumului una a “portilor deschise” la vila Dante. Comunistii si fascistii sunt specialisti in provocari, manipulari si diversiuni. In februarie 1945 au pretins ca guvernul “calaului” Radescu ar fi tras in “manifestantii pasnici”. Asa s-a ajuns la impunerea, prin diktat sovietic, a guvernului-marioneta condus de Petru Groza. Groaza de actiunea justitiei independente le-a intunecat complet mintile acestor borfasi, cum corect i-a numit Ion Cristoiu. De ce nu Ziua Usii Deschise in apartamentul de sute de mii de euro al lui Crin Antonescu? De ce nu o vizita la Felix ori, cum sugereaza Vasile Blaga, chiar la mega-plagiator acasa? De ce nu pe strada Moliere, la doi pasi de strazile Turgheniev si Dante Alighieri, spre a-i spune buna ziua lui Ion Iliescu? Demagogia snapanilor uslasi intrece orice imaginatie.

Eu propun vizite absolut pasnice in fata imobilului de milioane de euro al infractorului Adrian Nastase, conducatorul “stiintific” al pseudo-doctoratului impostorului, mega-plagiatorului Ponta, din strada Zambaccian 16. Dupa care recomand vizitarea minunatului Muzeu Zambaccian, ca o forma de purificare in aceste momente sordide. Mai bine Ion Andreescu decat Ecaterina Andronescu.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/usl-pregateste-o-mineriada-la-vila-dante-in-ziua-referendumului-vanghelie-isi-activeaza-c-99.html

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/global-europa/dictatorul-din-umbra-romania-intre-basescu-si-voiculescu/

 

 


Tupeul mega-plagiatorului Ponta: Expertul in tras pe sfoara, falsificator de CV

27/07/2012

Sa nu te temi de ridicol, sa te joci cu comparatiile istorice, sa nu ai nici un fel de mustrari de constiinta pentru ca ai fost dovedit un plagiator de ultima speta, sa rastorni institutii numai pentru a-ti asigura impunitatea, sa batjocoresti ranjind statul de drept, sa ameninti Curtea Constitutionala, sa incerci sa tragi pe sfoara institutiile europene, cam acestea ar fi caracteristicile pontocratiei. Inscenari mediatice ordinare, lovituri sub centura, declaratii aberante precum: “Cu Traian Basescu n-a fost democratie in Romania. El a fost cel mai nedemocratic sef de stat dupa Ceausescu, poate chiar mai rau decat el.” Mai rau decat Ceausescu, domnule Victor Ponta? Mai rau decat Ion Iliescu, uzurpatorul Revolutiei din decembrie 1989, instigatorul mineriadei din 13-15 iunie?

Niciun cuvant despre vila “Lac 2″, fosta resedinta a Licai Gheorghiu, refacuta si mobilata ultra-modern, dupa planurile Danei Nastase, pentru a deveni locuinta de weekend a celor care ar fi fost oaspetii presedintelui prezumtiv al Romaniei dupa alegerile din 2004. O galerie de arta, bar, pisicina, sala de gimnastica, sala de conferinte cu vedere spre lac, tot ce mintea umana isi poate imagina, asa isi inchipuia Adrian Nastase viitorul. N-a fost sa fie, vila a devenit resedinta de protocol. Dar ce-i pasa lui Ponta? Problema sa este Dante (nu Alighieri). Despre care fabuleaza fara oprire.

Cum nu era sigur ca acel nefericit Consiliu de Etica din subordinea Ecaterinei Andronescu va sta de-a pururi sluj, cum a fost scos din minti de verdictul unanim al Comisiei de Etica a Universitatii din Bucuresti, mega-plagiatorul Ponta a aranjat numirea in fruntea acestui Consiliu a fostului sef de sectie de la “Era Socialista”, Paul Dobrescu, profesor la SNSPA. Ponta a poruncit, doamna Andronescu s-a supus. A scris  pe platforma “Contributors” in chip elocvent dl Stefan Vlaston despre semnificatia acestei numiri.

http://www.contributors.ro/fara-categorie/etica-universitara-pe-mana-fostilor-nomenclaturisti/

As dori sa mentionez ca “Era Socialista” nu era “Flacara”, “Romania Literara”, “Arici Pogonici” ori “Contemporanul”, ci avea statut de sectie a CC al PCR, era organul teoretic si politic, principalul megafon ideologic al partidului totalitar. Nu discut aici evolutia post-1989 a d-lui Dobrescu. Stiu insa ca nu a facut public vreo declaratie de penitenta, ca nu a rupt de o maniera transanta cu propriul trecut. Mai stiu ca a votat pentru disculparea lui Ponta de acuzatia de plagiat. Ceea ce, din punctul meu de vedere, il descalifica moral sub specie aeternitatis.

In aceeasi zi cand se anunta ca guvernul Ponta a decis sa re-acorde IICCMER dreptul de a face sesizari in justitie impotriva fostilor tortionari (desi asemenea sesizari s-au facut si pana acum), acelasi guvern, prin doamna Andronescu, inscauneaza in fruntea Consiliului National de Etica un om care a fost un surub important al angrenajului manipularii propagandistice a cetatenilor Romaniei. Inca o proba de tupeu, de lipsa de rusine si de duplicitate. Pe scurt, ca si in cazul lui Ion Iliescu, vorbim despre chutzpah.

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ceea-ce-se-cheama-chutzpah-ion-iliescu-demonstrant-protestatar/

Despre componenta Consiliului National de Etica sub inalta obladuire a doamnei ministru Andronescu, iata un link interesant:

http://lacoltulstrazii.ro/2012/07/26/consiliul-nationale-de-etica-merge-mai-departe-cu-paul-dobrescu-avocatul-mateut-taie-si-chitanta/

Despre perceptia internationala a acestui baron Munchausen din Balcani:

http://theophylepoliteia.wordpress.com/2012/07/27/victor-ponta-mandria-romaniei/

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/cultura/tupeul-mega-plagiatorului-ponta-expertul-in-tras-pe-sfoara/


Pledoarie pentru exceptionala revista “Verso”: Scrisoare domnului rector Ion Aurel Pop

26/07/2012

Stimate domnule Rector,

Ne-am intalnit candva la o conferinta stiintifica aici, in Statele Unite. V-am urmarit activitatea profesionala si va asigur de respectul meu. As dori sa va spun ca doua sint publicatiile din Cluj de care ma simt extrem de atasat si la care colaborez de o maniera consecventa: “Apostrof”, condusa de distinsa poeta, romanciera, eseista si profesoara de istoria filosofiei Marta Petreu si “Verso”, condusa de admirabilul poet Ion Muresan. Va rog sa-mi ingaduiti sa impartasesc cu Dvs si cu cititorii platformei “Contributors” ingrijorarea mea, si nu doar a mea, in legatura cu ceea ce pare a fi o decizie a Rectoratului Universitatii “Babes-Bolyai”. Este vorba de incetarea sustinerii lunarului de cultura “Verso”, o revista care face onoare spiritului critic din Romania, o tribuna veritabila a culturii politice pro-occidentale, libera de orice prejudecati colectiviste, moderna si in acelasi timp atenta la ce inseamna veritabila traditie a umanismului occidental. In paginile revistei “Verso” se intalnesc armonios filosofia, poezia, politologia, istoria artelor si alte discipline umaniste.

Este acesta un timp in care publicatii precum “Verso” rezista cu greu variilor intemperii economice, evaporarii mecenatelor de orice fel, evadarii atator cititori potentiali inspre alte orizonturi mediatice. Este un prilej de mandrie, cred eu, pentru redactorii revistei si pentru Universitatea “Babes-Bolyai” ca aceasta minunata revista nu numai ca a depasit acest gen de obstacole, dar a a reusit sa-si construiasca un public loial, sincer si mereu interesat de dezbaterile de idei de o mare profunzime din paginile ei. Sunt convins, domnule Rector, ca ati avut prilejul sa cititi numarul despre anti-americanism, unic prin intuitii si informatii in ansamblul presei intelectuale romanesti. Le fel, actualul “dosar Virgil Nemoianu” este un autentic tezaur de rationalism critic.

“Verso” nu este o revista partizana in sensul ingust si limitativ al cuvantului. Optiunile sale filosofice sunt limpezi si sunt intotdeauna sustinute cu argumente de perfect profesionalism: umanismul, traditia autentica, neromantizata, luciditatea, refuzul corectitudinilor politice si istorice, al relativismului etic. Ghidata de principii, nu de interese efemere, revista “Verso” sustine ceea ce marele filosof D. D. Rosca definea candva drept valori vesnice.

Spre a cita din memoriul redactat de prietenii de la “Verso”: “UBB este la ora aceasta singura universitate din ţară care susţine o publicaţie culturală deschisă publicului larg (si nu doar cu circuit închis); de aceea Verso a devenit singurul demers din România de apropiere a culturii de mediul universitar si de punere în dialog a culturii non-instituţionale cu mediul intelectual academic”.

Sunt convins ca nu vorbesc doar in numele meu, ci al atator colegi si prieteni, indiferent de optiunile si preferintele politice, atunci cand spun ca socetatea deschisa are in revista “Verso” o voce cat se poate de elocventa si persuasiva. Tocmai din acest motiv am trimis mesajul de mai jos redactiei:

“Stimate domnule Luigi Bambulea [redactor al Verso]:

Sunt întristat, socat si revoltat. Am colaborat impecabil la revista “Verso”. Am constatat în chip statornic deschidere intelectuală, transparenţă, angajament pentru valorile liberalismului civic si pentru un dialog dezinhibat. Respectul pentru lumea ideilor a făcut din “Verso” o revistă de prim rang, cum prea puţine există în România de azi). Nu înţeleg si resping ideea opririi apariţiei acestei tribune a libertăţii intelectuale. Luptele politice nu au de ce si nu trebuie să influenţeze lumea spiritului. Poate sunt utopic, dar asa văd eu lucrurile. Mă solidarizez în termeni lipsiţi de orice echivoc cu demersul intelectual al revistei.

 Nu am simţit niciodată, sub nicio forma, vreo orientare partizană. Dimpotrivă, revista “Verso”, desi susţinută public, spre meritul său, de profesorul Andrei Marga (cu care sunt prieten de decenii, dar de care mă despart acum numeroase poziţii), a publicat un număr întreg despre resentiment, coordonat de Vlad Muresan si de mine. Pe baza acestui număr a apărut volumul “Anatomia resentimentului” la Editura Curtea Veche. Vă asigur de solidaritatea mea si vă rog să transmiteţi colegilor deplina mea preţuire. În caz că doriţi, puteţi publica acest mesaj după cum veţi crede de cuviinţă. Cu cele mai bune gânduri, Vladimir Tismăneanu”.

Va rog, asadar, stimate domnule Rector, sa reconsiderati decizia si sa sustineti continuarea publicarii revistei “Verso”. Veti binemerita din partea tuturor celor care credem in libertate si adevar. Va multumesc si va asigur de gandurile mele cele mai bune.

http://www.revistaverso.ro/

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/cultura/pledoarie-pentru-exceptionala-revista-verso-scrisoare-domnului-rector-ion-aurel-pop/


Horia Patapievici despre “Manifestul Partidului Comunist”, revolutii si utopii

25/07/2012

Radicalismul de stanga continua sa se manifeste impenitent si impetuos. Nu este vorba de vechiul “spirit revolutionar”, ci de un nou avatar al resentimentului anticapitalist si antiliberal. Se nasc sub ochii nostri aliante  dintre cele mai stranii in numele acesui sindrom al adversitatii ireconciliabile in raport cu idea insasi a demnitatii individului ca veritabila fiinta civica, deci nu ca obiect de experimente colectiviste. Observam ca vechile coliziuni intre dreapta primordialista si stanga internationalista se estompeaza azi in favoarea unei coeziuni a refuzului societatii deschise.

A fost un moment extrem de emotionant sa particip, alaturi de H.-R. Patapievici, la lansarea de la Bucuresti, la sfarsitul lunii iunie, la exceptionala librarie “Anthony Frost” (felicitari pentru Vlad Niculescu si colegii sai!), a noii editii a “Manifestului Partidului Comunist” in seria despre traditia teoriei politice occidentale de la Yale University Press.

http://yalepress.yale.edu/book.asp?isbn=9780300123029

Coordonat de profesorul Jeffrey Isaac de la Universitatea Indiana din Bloomington, care a scris si introducerea, acest volum include textul “Manifestului”, succesivele prefete si cateva studii de exegeza critica. Am scris un eseu despre destinul marxismului in Europa de Est (inclusiv in fosta URSS).  Marx nu a fost, cum simplifica unii, filosoful Gulagului, dar nu putem vorbi despre Gulag fata a vorbi despre ideile lui Marx. Leszek Kolakowski avea dreptate: radacinile stalinismului se gasesc, via Lenin, in Marx. Multe din tezele ganditorului german se pretau la bastardizarile care au urmat.

Cuvantul rostit de H.-R. Patapievici exploreaza iluziile inteligentsiei de stanga din Vest pentru care Marx ar fi fost un filosof al democratiei, un ganditor esential diferit de ceea ce aveau sa invoce urmasii sai totalitari. Analiza critica si cri de coeur, discursul intelectualului roman atinge subiecte de mare si urgenta actualitate. Multumiri lui Cristi Patrasconiu care a filmat acea lansare/dezbatere.

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=6fHMINfkoWU#!

 


Nu votati Soarele! Ion Iliescu, boicotul si democratia

24/07/2012

Tupeul propagandistic nu cunoaste limite. Presedintele de onoare al PSD, spiritus rector al actiunilor sistematice de subminare a democratiei in anii 90, Ion Iliescu, considera boicotarea unui referendum tot mai evident pre-fraudat, drept non-democratica. Stie el ce stie. Partidele cu instincte autoritare au abuzat, nu o data, de paravanul unul electoralism apocrif. Ion Iliescu s-a calit, ca june militant comunist, in pseudo-alegerile din noiembrie 1946. Alaturi de alti comunisti, a participat la cea mai mare farsa electorala din istoria Romaniei. Discipolii lui Iliescu vor acum sa o repete. Alexandru Athanasiu, omul care a daruit titlul de “social-democrat” unui partid mafiotic direct legat de gangsterii comunisti, recurge chiar, tot gangstereste, la amenintari de loc voalate:

“Dacă va continua (Traian Băsescu – n.r.) să se agaţe, sub masca unor forme juridice, de putere, va avea parte de un sfârşit tragic”, a avertizat fostul ministru şi senator PSD, luni seara, la emisiunea lui Mihai Gâdea de la Antena 3″.

Cand Iuliu Maniu, Dinu Bratianu si Constantin Titel Petrescu au acuzat enormele fraude, comunistii au tipat ca din gura de sarpe: primii doi era fascisti, cel de-al treilea renegat si “social-tradator”. Impilasera poporul, spoliasera tara, erau gata sa o vanda negrei strainati. In paginile “Scanteii” urlau Silviu Brucan si Sorin Toma, Miron Constantinescu si Ana Pauker, Chisinevschi si Dej.

Precizez, pentru cititori, ca nu ma aventurez in speculatii partizane. Sunt autorul unei carti care se numeste “Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc” (University of California Press, 2003, trad. rom. de Cristina Petrescu si Dragos Petrescu, Polirom, 2005). Am studiat ani de zile istoria PCR, metodele utilizate pentru acapararea si conservarea puterii de catre o formatiune, de fapt o secta, marcata de un cronic si insurmontabil deficit de legitimitate. Am studiat experientele similare din alte state sovietizate, transformate in “democratii populare”. Conform unei glume din epoca, diferenta dintre o democratie pur si simplu si o “democratie populara” (idealul lui Iliescu, Nastase si al plagiatorului Munchausen-Ponta), este ca si aceea dintre o camasa si o camasa de forta. Ori dintre un scaun si un scaun electric.

Am cunoscut personal veterani ai PCR care povesteau de cate ori au votat si cum aruncau la gunoi buletinele favorabile opozitiei. Cand liderii partidelor democratice au luat in seama posibilitatea boicotarii alegerilor, comunistii si mercenarii lor (nu doar Petru Groza si Guta Tatarascu, dar si unii intelectuali gata sa sustina cu entuziasm noua dictatura, inclusiv, vai, G. Calinescu si Mihail Sadoveanu, ca sa nu mai vorbesc de Parhon si Ralea) au strigat ca e vorba de distrugerea democratiei, ca Maniu se teme ca va pierde alegerile. Stim ce s-a intamplat de fapt. Cuvintele ce suna din coada nu pot ascunde lipsa de rusine si apetitul vorace pentru monopolizarea puterii de catre coalitia uslasa. Graieste asadar Ion Iliescu:

„E total nefiresc. De unde Băsescu făcea susţinerea ideii de referendum, acum se teme de rezultatul referendumului şi a schimbat tonalitatea. Referendumul este o formă democratică şi constituţională de consultare a poporului. Pledoaria împotriva lui (n.r. – referendumului) vorbeşte despre mentalitatea şi înţelegerea unei idei democratice. Să boicotezi este antidemocratic şi în contradicţie cu ceea ce susţinea preşedintele Băsescu“

Ion Iliescu nu este nici naiv, nici sentimental. Este un militant cu vointa de otel pentru care lumea este divizata in amici si inamici. Ion Iliescu gandeste doar in termeni bolsevici, manicheisti, de care pe care. Nu stiu daca astazi Ion Iliescu este creierul puciului in curs de desfasurare. Banuiesc ca omul care si-a inceput cariera politica sub semnul mincinos al lozincii “Votati Soarele!”, adica bezna, este istovit. A adormit langa plagiatorul Ponta in timp ce acesta se avanta in aprigi diatribe impotriva lui Traian Basescu. Nu mai este nevoie de “aportul” batranului stalinist. Au aparut lupii tineri, indrumati de conspiratorul en titre, semilunarul, crescentul Felix. Dar pentru Iliescu referendumul este esential, politic si psihologic. Din acest motiv isi marturiseste adanca frustrare ca s-ar putea sa nu-i iasa pasienta. A vota la referendum este echivalentul tristei clipe cand comunistii au cerut, adica au impus sa se voteze “Soarele”. O regresiune, o abdicare si o cautionare a unei planuite transgresiuni a statului de drept.

For the record: Ion Iliescu nu este in principiu impotriva boicotarii unui referendum. Cand ii convine, acest boicot este suprema expresie a democratiei. Cititi asadar:

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Politica/76089/Iliescu-indeamna-la-boicot.html

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/nu-votati-soarele-ion-iliescu-boicotul-si-democratia/


In Memoriam Oswaldo Paya: Disident si luptator pentru democratie in Cuba

23/07/2012

A murit, intr-un straniu accident de circulatie, Oswaldo Paya, unul dintre cei mai activi critici ai regimului totalitar din Cuba. Fiica sa crede ca este aproape cert ca a fost asasinat. Intreaga comunitate globala a celor care cred in drepturile omului, in demnitate si in pluralism este indoliata. Numele sau apartine definitiv panteonului onoarei.

Exilio cubano consternado por la muerte de Payá. Creen que fue “atentado de régimen”

Miami (EE.UU.), 23 jul (EFE).- Varias organizaciones del exilio cubano de Miami expresaron hoy su profundo pesar por la muerte del líder disidente Oswaldo Payá y la sospecha de que el accidente de tráfico en el que perdió la vida fue un “atentado” orquestado por el régimen de la isla.

Estoy casi convencido de que fue un atentado por parte del Gobierno cubano, porque ellos habían informado por teléfono a la hija de Payá, Rosa María, de que estaban siendo asediados por un vehículo que intentaba sacarlos de la carretera”, dijo hoy a Efe Ramón Saúl Sánchez, presidente del Movimiento Democracia.

Payá, de 60 años, líder del Movimiento Cristiano Liberación y Premio Sájarov a los Derechos Humanos y Libertad de Pensamiento, murió en un accidente de tráfico cuando el vehículo en el que viajaba cerca de Bayamo (al este de la isla) con otras tres personas perdió el control y se estrelló contra un árbol, según fuentes oficiales cubanas.

Pero, para Saúl Sánchez, “no es la primera vez que Payá es amenazado y se le indica que podría ser víctima de algún tipo de atentado de esta índole”, de hecho, aseguró el activista del exilio, el impulsor del “Proyecto Varela”, una iniciativa para promover la transición democrática en la isla, “ya había sido objeto de aparentes intentos de ocasionarle un accidente”.

Él (Payá) les decía a sus amigos: “Estoy en manos de Dios”, resaltó Saúl Sánchez.

Destacó la “sensibilidad humana y valentía” de Payá, un hombre “cabal” cuya “bandera no era política ni ideología”, sino la “bandera de la dignidad humana”.

En el accidente del domingo murió también el cubano Harold Cepero.

Se mostró “muy preocupado” por los “testigos”, el español Ángel Carromero, un dirigente local de Nuevas Generaciones del Partido Popular de Madrid, y el sueco Jens Aron Modig, que aún están vivos, hospitalizados en estado grave, ya que, apuntó, el “régimen luego puede decir que fallecieron para que no puedan dar testimonio”.

Por ello, prosiguió, el Gobierno español debe recabar datos e investigar los hechos y “ocuparse de los heridos”, porque, dijo, “su vida podría estar en peligro para que no rindan ningún tipo de testimonio de lo que sucedió en ese supuesto accidente”.

Parecida consideración aporto Ángel Desfana, director del grupo del exilio Plantados, quien calificó de “gran pérdida” la muerte de Payá, al que calificó de “gran luchador, un idealista y una persona decente”.

Se trata de una enorme “pérdida para la lucha por la libertad en Cuba”, aseguró Desfana, quien, al igual que Saúl Sánchez, expresó su “convencimiento” de que “ha sido un atentado” perpetrado por el Gobierno cubano. “Puede que hayan intentado amedrentarlo”, algo que “ha sucedido ya en otras ocasiones en que han intentado amedrentar así a otros disidentes”.

Es una gran pérdida para la democracia cubana”, dijo desolado Desfana.

Para Tomás Rodríguez, de Agenda Cuba, Payá era una persona de grandes cualidades humanas: “Era un guía y amigo de los miembros del Movimiento Cristiano de Liberación”, precisó.

“Lo que más me conmovió siempre de Payá -puso de relieve Rodríguez- fue su gran preocupación por los presos políticos, atravesaba la isla de punta a punta para encontrar ayuda para los familiares” de estos y “denunciar la situación” que vivían.

En ese sentido, Paya deja un “legado de humildad y de un trabajo social muy grande”.

Respecto de las sospechas de que se haya tratado de un atentado orquestados por el régimen cubano, Rodríguez apuntó que “hace quince días Oswaldo Payá había sufrido un accidente”, lo que resulta una “fuerte coincidencia“. “Es demasiada coincidencia”, resaltó.

http://www.noticias24.com/internacionales/noticia/41111/exilio-cubano-consternado-por-la-muerte-de-paya-creen-que-fue-atentado-de-regimen/

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 167 other followers