Cezarismul tiranic: Libertatea jignita, palmuita si ranita

Reiau aici un text de o admirabila claritate etica, un indemn de a intelege unde se afla Romania in aceste clipe. Autorul este Daniel Francesco si articolul a aparut pe site-ul “In Linie Dreapta”. In perioada care urmeaza, cetatenii Romaniei vor trebui sa reflecteze daca vor ca tara lor sa ramana un membru credibil si onorabil al Uniunii Europene ori sa mearga mai departe, simbolic si nu numai,  catre Est, in directia “democratiei dirijate” si a ceea ce un bun prieten numea recent cezarismul tiranic. Despre acest lucru este vorba la referendumul pentru demiterea lui Traian Basescu.

Nu este vorba despre un om sau o funcție. Nu este vorba despre o instituție, sau despre persoana sau persoanele din conducere. Nu este vorba despre IICMER, Televiziunea Română, Institutul Cultural Român, Avocatul Poporului, Curtea constituțională, Președinția Senatului, Președinția Camerei Deputaților, Președinția României, reprezentarea României la Consiliul European sau despre Monitorul Oficial, Inspectoratul de Stat în Construcții și altele plus altele. Nu este necesar să trecem în revistă plagiate, plagiatori, teze și lucrări furate, copiate, însușite că noutate absolută de prim-ministru, de miniștri, de profesori universitari foști miniștri. Este de notorietate că nu mai reușim să ținem minte toate aceste monumente ale imposturii, ale furtului, ale neobrăzării. Avem nevoie de servere noi pentru înmagazinarea tuturor datelor, numai dacă vrei să dai o căutate pe Google cu cuvintele Ponta Plagiarism vei primi atâtea mii de rezultate că ți-ar trebui o armată de voluntari și de softiști că să le aranjezi pe grade de dispreț și uimire. Dar nu am terminat, mai avem și alți artiști ai minciunii. Un rector și un fost ministru care se lăuda cu cursuri despre shopping sau despre vreme echivalate cu masterate la Universități și Facultăți de renume. Dar nu sunt și alte categorii? Ba da, ca de exemplu acel senator care și-a dat demisia că să fugă de un verdict al Justiției. Sau categoria Ministrul Justiției care amenințață Judecătorii din CCR. Amintim apoi de amici ai amicilor, de sutele și miile de posturi create pentru rudele și susținătorii USL-așilor învingători în Parlament pe lângă Romgaz, Hidroelectrica, regii locale, instituții de stat, sau despre zeci și sutele de noi posturi de consilieri ai miniștrilor, de consilieri români și străini ai primului-ministru, de consilieri și personal ajutător ai consilierilor din prima linie. Sau despre acel fost prim-ministru infractor, plâns pe televiziunile grobiene de slujbași ai decăderii morale și ai mizeriei instituționale. Să nu-i uităm pe militarii generalului cu Patru Izmene pe umăr, slugi ale slugilor Stăpânului Vremelnic. Și ei și-au adus aportul la Stabilizarea Infracțiunii că Articol Unic al Legii Fundamentale USL-așe: Noi pentru Noi și ai Noștri!

Intenționat am uitat ceva ce tot criticăm pentru neajunsuri dar care ne este de mare ajutor pentru a ne menține în starea de libertate. Despre Constituție e vorba. Imperfectă sau ambiguă era totuși ceva la care ne puteam raporta, la care găseam răspunsuri și ghidare. Dar ce tot scriu aici? Dacă USL-așii au nesocotit zecile de tone de hârtie ale buletinelor de vot prin care poporul s-a exprimat la referendum, cine le poate cere să respecte o broșură pe care scrie Constituția României? Nimeni! Au dărâmat tot ce le-a stat în cale, instituții și persoane, au confiscat posturi și au mătrășit adversari, l-au alungat a doua oară pe Președinte, au modificat legi și au instituit bariere pentru critică. Au dat până și un ultimatum Curții Constituționale, judecătorii au tremurat când și-au spus părerea pe fiecare articol din moțiunea pentru suspendare, dar au făcut ceva ce nu face nicio curte din lume: nu au tras concluzii. Le-a fost frică. Așa cum le este tuturor slujbașilor de la stat. O foarte sănătoasă frică, reluare a senzațiilor din timpurile mai vechi, când ce nu se secera era turtit cu ciocanul.

În Piața Universității joacă Hora Unirii aplaudacii minerilor din iunie 90 și e totul aproape perfect. Mai trebuie distrus un cuib al nesupunerii, acel grup de câteva sute de persoane care se încăpățânează să vină în Piața Victoriei să-și spună părerea despre Puterea Mizerabilă, puterea hoților și a impostorilor, despre puterea infractorilor parlamentari condamnați sau a celor care încă se judecă. Până la noi ordine. În fiecare seară sute de jandarmi amenință și alungă rândurile slăbănoage de oameni care strigă contra celui mai cinstit Guvern. Nu s-a primit încă ordinul de a lovi pentru că mai trebuie să treacă ceva timp pentru a liniști puținele conștiințe europene și americane care mai pun întrebări.

Libertatea noastră este ca o pasăre rănită, ea nu mai are putere să zboare, ci se târăște pe pământ cu aripile moi. Doar ochii păsării mai strălucesc în noaptea care ne înconjoară.

http://inliniedreapta.net/libertatea-ca-o-pasare-ranita/

About these ads

Comments are closed.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 167 other followers

%d bloggers like this: