Impotriva calomniilor, denigrarilor si mistificarilor: Comunicatul fostei conduceri a IICCMER

Epurarile useliste au inceput, la 23 mai 2012, cu decapitarea IICCMER. Putem spune , fara urma de exgerare, ca a fost prima actiune din cadrul loviturii de stat uslase. “Eliberarea” mea din functie si “revocarea” lui Ioan Stanomir au fost facute in chip grobian, fara a se aduce vreun argument institutional ori profesional. Nu s-a produs o fuziune cu o alta institutie. Structura IICCMER a ramas, aparent, neschimbata. Trebuiau insa inlaturati rapid cei care deranjau prin pozitiile lor publice neconforme hegemoniei pontocratice. Ori, mai precis, trebuiau urgent satisfacute asteptarile unei anumite clientele. A urmat atacul impotriva ICR, demiterea lui Dorin Dobrincu de la conducerea Arhivelor Nationale, acapararea TVR  si toate celelalte. O cascada de abuzuri derulate dupa retete totalitare clasice. Uniformizarea trebuia operata rapid, nelasand celor vizati timp sa se dezmeticeasca. Pana sa apuce unii sa protesteze, venea randul altora. Ramane o pagina consternanta si sumbra a acestor vremuri ca tocmai autoarea “Memorialului durerii” a ajuns sa compare procesul lui Adrian Nastase cu inscenarile din vremea lui Dej, Ana Pauker si Teohari Georgescu. Conexiunile dintre toate aceste actiuni nu sunt imaginare. Le-a observat Andrei Plesu intr-un text de o remarcabila acuitate publicat pe “Contributors”: “Nu stau ţara, reforma, Europa şi criza mondială în loc din cauză de ICR, IICCMER, TVR şi Arhivele Naţionale. Parcă vorbeai de salarii, pensii, depolitizare, impozite, FMI etc. Dar te-au lăsat nervii: „Ia să arătăm noi stimabililor preopinenţi cine sînt şefii adevăraţi! Ia să le scoatem noi pe nas băsescismul, sau cîte o vorbă rea scăpată contra noastră”. „Sîntem la cîrmă! Am cîştigat! A venit momentul să ne reglăm conturile!””
 
La vremea demiterii conducerii IICCMER, Mircea Mihaies a demonstrat ca, in graba epurarilor, mega-plagiatorul a incalcat unele dispozitii legale. Evident, nimeni n-a considerat necesar sa consulte Consiliul Stiintific. Au trecut saptamani pana cand domnii Andrei Muraru, noul presedinte executiv, si Dinu Zamfirescu, noul presedinte al Consiliului Stiintific, s-au adresat membrilor Consiliului. Nu spre a-i consulta, ci spre a-i anunta ca IICCMER are noi atributii pe linia arheologiei forensice si ca se asteapta  la colaborarea lor pe viitor.
 
Cu trei zile inaintea referendumului, la sediul IICCMER, institutie care ar trebui sa fie apolitica, seniorul liberal Dinu Zamfirescu, numit de Ponta presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER la propunerea lui Crin Antonescu, si Marius Oprea, director de departament, au organizat o conferinta de presa unde s-au dedat la atacuri calomnioase impotriva fostei conduceri, coordonata de mine si de prof. Ioan Stanomir. Nu a fost prezent, surprinzator, dl Andrei Muraru, presedintele executiv al IICCMER.
 
Precizez ca noi ne-am abtinut pana in prezent sa raspundem numeroaselor interventii publice denigratoare venite din partea domnilor Zamfirescu si Oprea. Din punctul nostru de vedere, al celor care au condus IICCMER in perioada martie 2010-mai 2012, a contat mai presus de price mentinerea intacta a cadrului stiintific, fara niciun fel de ingerinte politice, si infaptuirea obiectivelor asumate in momentul cand ni s-a incredintat acel mandat:
 
http://tismaneanu.wordpress.com/2010/03/03/comunicat-de-presa-iiccmer-3-martie-2009/
 
 Se pune intrebarea: Este dl Marius Oprea indrituit sa vorbeasca in numele IICCMER? Daca da, in ce calitate? Recunoaste dl Oprea autoritatea Consiliului Stiintific? Au fost informati membrii Consiliului Stiintific privind aceste actiuni publice impotriva fostei conduceri?
 
Tot astfel, se pune intrebarea: A devenit IICCMER megafonul USL?

Comunicat de presa

Semnatarii am aflat, dintr-o știre difuzată de Agerpres, despre o conferință de presă organizată, în ziua de 26 iulie 2012, la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), de domnii Marius Oprea, director de departament în cadrul institutului, și Dinu Zamfirescu, președintele Consiliului Științific al IICCMER. Cei doi membri ai conducerii instituției au făcut o serie de afirmații false privind cheltuielile și managementul fostei conduceri. Luări de poziție similare apar într-un interviu al Dl. Zamfirescu acordat ziarului on-line „Cotidianul” (18 iulie 2012).

Dorim să facem o serie de precizări pe marginea declarațiilor eronate și defăimătoare ale domnilor Oprea și Zamfirescu privind activitatea echipei de conducere a IICCMER din perioada martie 2010 – mai 2012:

1) În perioada în care am deținut funcții de conducere în cadrul IICCMER am asumat mai multe roluri pentru institut, concentrându-ne asupra cercetării comunismului conform standardelor științifice internaționale și a implicării în politicile memoriei și în efortul de pedagogie publică pentru mai buna înțelegere a perioadei comuniste. Instituția a acționat neutru și ecumenic pentru îndeplinirea obiectivelor formulate în legislația pe baza căreia funcționa (HG 134 / 23 februarie 2010) și nu s-a implicat în acțiuni de factură politică. În același timp, IICCMER a continuat să investigheze crimele regimului comunist, mărturie stând completarea la sesizarea penală în cazul Enoiu, campania de arheologie contemporană din august 2011, cercetările pentru documentarea biografiilor unor torționari (ex. dosarul Nicolschi, decidenți din Securitate și sistemul penitenciar) etc. Am făcut permanent demersuri pe lângă autoritățile abilitate pentru penalizarea crimelor comunismului.

2) În perioada în cauză, IICCMER și-a dovedit permanent atașamentul și respectul față de cauza victimelor comunismului. Victimele au fost în centrul unor activități științifice (conferințe, publicații) și memoriale (expoziții, site-uri tematice precum (http://www.istoriacomunismului.ro/#/home; http://www.memorialulramnicusarat.ro/; http://www.fenomenulpitesti.ro/; http://mineriade.iiccmer.ro/) sau au primit asistență juridică și răspunsuri la petiții. Sondaje realizate (gratuit) de CSOP la cererea IICCMER au relevat percepțiile publice asupra represiunii comuniste. Cel mai important, activitatea reparatorie față de victime este ilustrată de proiectele legislative promovate de IICCMER:

- Legea 198/2011 privind declararea zilei de 23 August ca Zi de Comemorare a Victimelor Fascismului și Comunismului și a zilei de 21 Decembrie ca Ziua Memoriei Victimelor Comunismului din România.

- Sprijinirea Legii nr. 27/2012 pentru modificarea și completarea Codului Penal al României prin care infracțiunea de omor pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție, precum și infracțiunile de genocid, crimele împotriva umanității și de război, indiferent de data comiterii lor, sunt imprescriptibile.

- Proiectul de lege privind reducerea pensiilor responsabililor regimului comunist implicaţi în acte de represiune pe motive politice.

- Proiectul legii recunoștinței faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltelor anticomuniste ale minerilor de la Lupeni din august 1977.

În plus, conducerea IICCMER a formulat un punct de vedere negativ către Guvernul României în legătură cu proiectul de impunere a unui prag pentru cuantumul despăgubirilor acordate victimelor regimului comunist conform Legii 221/2009. Am incriminat public inițiativele de blocare a Legii 221/2009.

3) În cei peste doi ani cât a fost președinte al Consiliului Științific al IICCMER, profesorul Vladimir Tismăneanu a călătorit de două ori în România (9-30 iunie 2010 și 11 iunie – 22 iulie 2011, din care între 30 iunie și 14 iulie a fost la Timișoara pe propria cheltuială). Călătoriile profesorului Tismăneanu au fost direct legate de reuniunile Consiliului Științific, precum și de evaluarea activității în prima jumătate a anului a IICCMER și a definitivării agendei de lucru în a doua jumătate a anului calendaristic respectiv. Aceste lucruri au fost făcute în conformitate cu HG 134/23 februarie 2010 care asigura cadrul legal de funcționare al IICCMER. Reamintim că profesorul Tismăneanu nu a luat salariu pentru activitatea prestată.

În 2010, profesorul Tismăneanu a fost cazat într-o locuință pusă la dispoziție de RA-APPS, loc unde fusese cazat și în perioada elaborării Raportului Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Acolo au locuit, de-a lungul timpului, și alți cercetători angrenați în activitatea Comisiei.

În 2011, profesorul Tismăneanu a locuit în perioada 11-30 iunie la aceeași locuință RA-APPS, fiind apoi cazat, între 14 și 22 iulie, la Hotelul Starlight pentru un tarif de 90 de euro pe noapte (micul dejun inclus). Profesorul Tismăneanu nu a primit niciun fel de diurnă în timpul şederilor sale în ţară, nici în 2010, nici în 2011.

Vladimir Tismăneanu nu a locuit niciodată în perioada desfășurării activității în cadrul IICCMER la „vila lui Ceaușescu de la Snagov”, cum au declarat domnii Zamfirescu și Oprea.

4) În pofida declarațiilor domnilor Oprea și Zamfirescu, Consiliul Științific al IICCMER nu este format din „străini care trăiesc în SUA şi Marea Britanie”.

Membrii Consiliului provin din SUA, Marea Britanie, Franța, Ungaria, Polonia, România, Canada. Aceștia reprezintă instituții prestigioase pe plan național și internațional în domeniul studiului comunismului, printre care:

Institut des Sciences Sociales du Politique / CNRS,

Indiana University at Bloomington,

Harvard University,

University of Maryland at College Park (profesorul Tismăneanu, demisionat în iunie 2012),

Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi,

Universitatea din București,

Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj,

University of Bradford,

University of Massachusetts at Amherst,

Stiftung zur Aufarbeitung der SED-Diktatur,

Institutului pentru Istoria Revoluţiei Maghiare din 1956,

CERI Science-PO,

Institutul Politic al Academiei Poloneze de Ştiinţe,

Membrii Consiliului Științific sunt personalități academice de prim rang a căror expertiză, experiență și legături internaționale și naționale au fost vitale pentru activitatea IICCMER. Nu întâmplător, actuala conducere a institutului dorește să păstreze în mare parte aceeași componență a Consiliului Științific.

Rolul întrunirilor Consiliului Științific, periodicitatea lor şi cvorumul necesar sunt prevăzute explicit în HG 134 / 23 februarie 2010, aceste norme fiind respectate întocmai. Durata ședinței anuale, și implicit costurile, au fost minimizate prin transmiterea în prealabil, via e-mail, a tuturor proiectelor de cercetare/ rapoartelor de activitate. Cu ocazia fiecărei ședințe anuale, membrii acestui organism, inclusiv profesorul Tismăneanu, nu au primit niciodată indemnizații și nici diurnă. S-a organizat un singur prânz și o cină pentru membrii CS, acțiune în perfectă concordanță cu legile in vigoare.

La reuniunile Consiliului Științific din 2010 si 2011 au avut loc discuţii cu cercetătorii din IICCMER care au prezentat proiectele la care lucrează. Membrii CS au aprobat orientarea generala ştiinţifică a IICCMER, proiectele în curs de desfăşurare şi cele anticipate. Suntem surprinşi că, în timp ce domnii Andrei Muraru şi Dinu Zamfirescu trimit invitații membrilor CS să-şi menţină acest statut, dl Zamfirescu găseşte de cuviinţă să pună sub semnul întrebării credibilitatea unui for de înaltă reputaţie naţională şi internaţională.

Ne exprimăm de asemenea mirarea că nici dl Marius Oprea, nici dl Dinu Zamfirescu n-au găsit de cuviinţă să menţioneze publicaţiile ştiinţifice periodice ale IICCMER. Nu este vorba doar de Anuarul IICCMER, ci şi de noua revistă „History of Communism in Europe“ (HCE), tribună internaţională, bazată pe sistemul peer-review, pentru întreaga cercetare ştiinţifică din România pe tema comunismului, direct conectată astfel cu eforturile similare pe plan global. Anuarul şi „HCE“ au fost prezentate la Londra, Paris, Budapesta, Berlin şi la Washington şi s-au bucurat de numeroase cuvinte de preţuire din partea unor reputaţi istorici, între care profesorii Dennis Deletant, Annette Wieviorka şi Michael David-Fox.

În virtutea HG din februarie 2010, IICCMER şi-a extins cercetările şi asupra perioadei post-1989. Din păcate, în declaraţii publice recente, dl Dinu Zamfirescu lasă să se înţeleagă că ar fi fost vorba de acţiuni motivate politic, nu de interesul legitim pentru dezvăluirea, prin analize ştiinţifice riguroase, a abuzurilor comise după 1989 împotriva drepturilor omului de către regimul Iliescu.

5) Contrar afirmațiilor din conferința de presă din 26 iulie, niciuna din cărțile profesorului Tismăneanu nu a fost publicată cu subvenții IICCMER. Volumul Anatomia Resentimentului nu a fost finanțat de Institut.

Colecțiile coordonate de Vladimir Tismăneanu la editurile Humanitas și Curtea Veche au existat de dinainte de preluarea funcției de președinte al Consiliului Științific. Aceste colecții sunt unele dintre cele mai prestigioase pe piața de carte din România, în cadrul lor fiind publicate lucrări fundamentale de istorie, politologie și filozofie politică. Conducerea IICCMER a decis publicarea unor volume ale IICCMER în aceste colecții pentru a asigurara o mai mare vizibilitate cărților respective. Institutul a lucrat cu trei edituri (Curtea Veche, Humanitas și Polirom), publicând volume și în alte colecții decât cele coordonate de profesorul Tismăneanu (de exemplu, Colecția „Istoria timpului prezent”, Curtea Veche, coordonată de Adrian Cioroianu, sau Colecția „Document” a editurii Polirom). Ca dovadă a spiritului ecumenic menționat, este de menționat că printre lucrările publicate în Colecția „Istorie Contemporană“ a Editurii Humanitas, coordonată de Vladimir Tismăneanu și Cristian Vasile, se numără și lucrarea Memorialul Durerii. O istorie care nu se învață la școală (2012), semnată de Lucia Hossu Longin.

Distribuția volumelor pe edituri a fost făcută în funcție de profilul lucrărilor, de ofertele trimise/primite conform legii și de negocierile cu reprezentanții editurilor (nivelul subvenției, interesul de piață, capacitatea de distribuție etc). Cele trei edituri sunt printre cele mai importante din România, având tradiție în publicarea cărților ce țin de analiza comunismului. Contractele s-au făcut prin achiziție directă, respectându-se prevederile legilor în vigoare.

6) Dl. Zamfirescu a afirmat, într-un interviu publicat în „Cotidianul”, că subsemnații nu au fost interesați de studierea exilului românesc. Afirmația este contrazisă atât de remarcabila activitate a membrilor departamentului „Exil și minorități” (conferințe naționale și internaționale, publicații, coordonarea unor proiecte de digitizare, coordonarea programelor de internship în care au fost implicați peste 30 studenți din Romania și Belgia, inițierea unor noi proiecte de cercetare în arhive/de istorie orală, realizarea de materiale pentru o viitoare enciclopedie online a exilului românesc, finalizarea unor teze de doctorat), cât și de proiectele departamentale de natură arhivistică, editoriale sau expoziționale.

Dintre proiectele editoriale menționăm doar colecția Grigore Gafencu realizată împreună cu Institutul Diplomatic Român (trei volume dintre care două bilingve, în ediție bibliofilă, publicate în perioada februarie 2010-mai 2012) și manuscrisul finalizat în 2012 de publicistică de Mihail Fărcășanu (care sperăm că va fi publicat până la sfârșitul anului).

Dintre proiectele expoziționale amintim „Grigore Gafencu – un destin” (București și Iași) și „Voices of Freedom: Radio Free Europe in the Cold War Era (București)”:

http://www.crimelecomunismului.ro/ro/evenimente/expozitii/expozitii_2010/ http://www.crimelecomunismului.ro/ro/evenimente/arhiva_evenimente/arhiva_evenimente_2012/seria_de_evenimente_voices_of_freedom_radio_free_europe_in_the_cold_war_era/.

Dintre proiectele de natură arhivistică amintim:

- parteneriatul cu Stanford University și Hoover Institution Archives pentru digitizarea fondului de arhivă al Radio Europa Liberă (v. Acordul de parteneriat din 11 aprilie 2012, precum și diferitele proiecte pilot derulate în 2010 și 2011 care l-au precedat) http://www.crimelecomunismului.ro/ro/presa/comunicate/comunicate_de_presa_2012/semnarea_acordului_iiccmer_radio_europa_libera_hoover_institution_archives/; http://www.rferl.org/content/romania-us-agreement-audio-archive-digitization/24644798.html

- preluarea, inventarierea și digitizarea integrală a „arhivei exilui românesc” constituite de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca şi donată de Fundaţia Humanitas Aqua Forte către IICCMER (6 septembrie 2011): http://www.crimelecomunismului.ro/ro/arhiva_biblioteca/arhiva_documente/arhiva_privata_lovinescu_ierunca_donata_catre_iiccmer/

- digitizarea arhivelor IICCMER, realizată de membrii departamentului Exil și minorități, şi de Compartimentul bibliotecă şi arhivă, cu sprijinul a peste 30 studenți de la istorie și științe politice. Între ianuarie și octombrie 2011 au fost transpuse în format digital şi puse la dispoziţia cercetătorilor circa 29 000 pagini din mai multe publicaţii şi fonduri arhivistice ale exilului românesc şi 23 de înregistrări video; intre noiembrie 2011 şi aprilie 2012 alte 19 000 pagini şi 41 înregistrări video:

http://www.crimelecomunismului.ro/ro/arhiva_biblioteca/arhiva_documente/digitalizarea_arhivei_exilului_romanesc_2011/

Totodată, în momentul preluării conducerii IICCMER de către subsemnații, o parte semnificativă din arhiva exilului românesc a fostului INMER (cea aflată în spațiul de depozitare al institutului din strada Valeriu Braniște) era neinventariată. Conducerea IICCMER a hotărât la acea vreme inventarierea și realizarea tuturor demersurilor necesare pentru crearea unei arhive a exilului românesc care să corespundă standardelor naționale și internaționale. La începutul anului 2012 s-a încheiat arhivarea tuturor fondurilor cu caracter istorico-documentar existente în cadrul IICCMER, mai puţin fondul Ştefan Gane (care se află într-o stare avansată de degradare). În momentul de față, există inventare integrale disponibile online, o bază de date electronică cuprinzând aproape 50 000 pagini de documente, zeci de înregistrări video, mii de ore de înregistrări audio (cu precădere de la Radio Europa Liberă), precum și condiții excelente de depozitare a arhivei, atât la sediul ICCMER cât și în spațiul de depozitare al institutului din strada Valeriu Braniște.

7) Pentru clarificarea domnului Zamfirescu, prestigiosul politolog și istoric Robert C. Tucker a decedat în iulie 2010. Publicarea volumului Filozofie și mit la Karl Marx în toamna lui 2011 nu a fost realizată pe baza amiciției dintre prof. Tucker și prof. Tismăneanu. Grație relațiilor personale dintre profesorul Tismăneanu și regretatul profesor Irving Louis Horowitz, președintele trustului editorial „Transaction Books” (unde volumul în cauză a fost publicat inițial), costurile de copyright au fost reduse semnificativ. Prin contactarea directă de către profesorul Tismăneanu a deținătorilor de copyright, au fost obținute reduceri pentru drepturile de autor și în cazul altor traduceri apărute sub egida IICCMER (de exemplu: Timothy Snyder, Tărâmuri însângerate, care urmează să apară în noiembrie 2012; Stephen Kotkin, Societatea necivilă; Richard Crossmann, Zeul care a dat greș; Kenneth Jowitt, Noua dezordine mondială, Anne Applebaum, Gulagul, Paul Hollander, capitol din From Gulag to the Killing Fields).

Cei familiarizați cu lumea academică știu că toate aceste volume, inclusiv cartea lui Robert C. Tucker, sunt fundamentale pentru înțelegerea istoriei și genealogiei comunismului ca regim, ideologie și fenomen istoric. Trebuie precizat că alegerea volumelor din planul editorial al IICCMER pe 2010, 2011 şi 2012 a fost decisă de Comitetul Director, avizată de Consiliul Științific și a corespuns scopurilor instituției conform HG 134/ 2010. Cităm din acest document: între misiunile IICCMER se numără „a) administrarea şi analizarea, de o manieră riguroasă şi ştiinţifică, a memoriei regimului comunist din România, precum şi a consecinţelor acestuia […]; b) sprijinirea constituirii unor mecanisme educaţionale şi de informare destinate să promoveze, la nivel public, naţional şi internaţional, memoria perioadei comuniste din istoria României şi de încurajare a dezvoltării unei culturi a libertăţii, democraţiei şi a statului de drept, prin omagierea victimelor dictaturii comuniste din România şi analiza mecanismelor statului totalitar; c) dezvoltarea şi încurajarea cercetării ştiinţifice şi studiul avansat în domeniul istoriei comunismului, prin metode critice şi comparative şi în concordanţă cu standardele internaţionale”.

8 ) Sunt de făcut precizări și în legătură cu comentariile domnilor Oprea și Zamfirescu privind conferințele organizate de IICCMER. Acestea au fost naționale și internaționale, abordând subiecte variate intrând în sfera de activitate a instituției: istoria represiunii comuniste și a PCR, abordări instituționale și culturale ale perioadei 1945-1989, politicile de gen în comunism, istoria minorităților din România în perioada comunistă, activitatea exilului democratic, justiția penală de tranziție, accesul la arhivele comunismului, moștenirea comunismului etc. Pentru fiecare eveniment public al IICCMER au existat invitații, comunicate de presă înainte şi după eveniment, postări de relatări și fotografii pe site-ul instituției, revista presei. Am lucrat în acest sens în mod excepțional cu numai cu compartimentul comunicare, relaţii publice şi secretariat al IICCMER, ci și cu birourile de presa/ PR ale instituțiilor partenere: Serviciul Cultural al Ambasadei Franţei în România, Agenţia Universitară a Francofoniei, Bucureşti; Konrad Adenauer Stiftung; Delegaţia Wallonie – Bruxelles International, Bucureşti; Policy Center for Roma and Minorities, Bucureşti; Europe Direct CENTRAS, Bucureşti; Institutul Polonez din Bucureşti, etc. Au existat parteneriate media constante, dar au fost incheiate și parteneriate media specifice unor anumite evenimente (toate putand fi regasite pe afisele si pliantele fiecarui eveniment in parte).

O parte din ecourile în presă pentru evenimentele IICCMER pot fi găsite pe site-ul oficial al institutului (http://www.crimelecomunismului.ro/ro/presa/ecouri_in_presa) sau în secțiunile speciale create pentru fiecare eveniment în parte la rubrica dedicată conferințelor a site-ului respectiv (http://www.crimelecomunismului.ro/ro/evenimente). Evenimentele științifice organizate de IICCMER s-au bucurat de o mare audiență, contribuind la sporirea prestigiului instituției. O simplă căutare în presa din perioada 2010-2012 demonstrează faptul că afirmațiile dl. Zamfirescu sunt nefondate și făcute cu rea-voință. Pentru evenimentele organizate de IICCMER în colaborare cu Fundația Konrad Adenauer există, de exemplu, liste de prezență semnate de publicul participant.

Este important de menționat faptul că cele mai multe dintre conferințele organizate de IICCMER nu au fost finanțate exclusiv din bugetul IICCMER, ci și grație unor subsidii/finanțări primite de la fundații internaționale și instituții de cercetare științifică.

9) Rostul călătoriilor în străinătate ale domnului Mihail Neamțu, ale altor membri ai Comitetului Director și ale cercetătorilor IICCMER a fost de a dezvolta relațiile internaționale ale institutului, neglijate înainte de 2010, și de a reprezenta instituția în conferințe relevante în lumea academică internațională.

Domnul Mihail Neamțu nu a făcut niciodată o călătorie în America de Sud, așa cum a afirmat dl. Zamfirescu. Călătoriile domnului Mihail Neamțu au fost conform fișei postului de director științific, care prevede „realizarea şi dezvoltarea unor parteneriate şi colaborări cu instituții de profil din ţară şi din străinătate” și faptul că directorul științific „reprezintă, alături de Preşedintele Executiv, Institutul în cadrul activităţilor şi proiectelor internaţionale ale Institutului precum şi în relaţiile cu instituţiile statului”. Deplasările în străinătate s-au desfășurat în cadrul unor proiecte clar definite care au fost date publicității pe site-ul instituției și care au fost incluse ulterior în raportul anual de activitate și în raportarea către Consiliul Științific. Precizăm că implicarea politică a domnului Neamțu a survenit după plecarea sa de la IICCMER.

10) De-a lungul timpului, domnul Marius Oprea a avut numeroase ieșiri publice în care a difuzat informații distorsionate, a recurs la insulte și insinuări inacceptabile în lumea academică Fosta conducere a instituției nu s-a angajat niciodată în polemici cu domnul Oprea și nu a răspuns în același registru. Conducerea instituției în perioada martie 2010-mai 2012 s-a preocupat exclusiv de dezvoltarea activității de cercetare și de creșterea prestigiului academic al institutului. Faptul că IICCMER este astăzi o instituție respectată și bine conectată internațional se datorează și conducerii IICCMER coordonată de profesorii Vladimir Tismăneanu și Ioan Stanomir. Lucrurile se pot schimba însă dramatic dacă institutul, aflat în subordinea Guvernului, este angrenat în scandaluri publice și supus politizării. Există deja semne îngrijorătoare, culminând cu conferința de presă de la sediul IICCMER din 26 iulie, care a fost folosită ca tribună pentru atacuri la persoană și propagandă politică. Rugăm opinia publică să urmărească activitatea IICCMER cu același spirit critic cu care a făcut-o în perioada 2010-2012, pentru a penaliza orice deviere de la misiunea înscrisă în lege.

Membri ai conducerii IICCMER în perioada martie 2010 – mai 2012:

Vladimir Tismăneanu, Președinte al Consiliului Științific

Ioan Stanomir, Președinte Executiv

Mihail Neamțu, Director Științific (martie 2010 – 15 septembrie 2011)

Cristian Vasile, Director Științific (septembrie 2011-mai 2012)

Bogdan C. Iacob, Secretar al Consiliului Științific

Adrian Cioflâncă, Director Departament de cercetare „Societate, economie, instituții” (aprilie 2010-26 martie 2012)

Damiana Oțoiu, Director Departament de cercetare „Exil și minorități”

Angelo Mitchievici, Director Departament de cercetare „Ideologie și cultură”

Marius Stan, Redactor șef „History of Communism in Europe” și Director Departament de cercetare „Societate, economie, instituții” (29 martie 2010-24 iulie 2012)

About these ads
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 177 other followers

%d bloggers like this: