Cand tupeul nu mai are limite: Victor Ponta bate campii

31/08/2012
 
In interviul cu megafonul felixiot Victor Ciutacu, premierul mega-plagiator, pus la colt chiar de catre colegii sai din Partidul Socialist European, continua sa dea din picioare (ma rog, din gura) precum un adolescent neurastenic. Recunoaste ca planul gruparii mafiotice pe care o conduce in tandem cu micul caudillo de Balcani numit El Crin consta exact in ceea ce sinistrul despot stalinist maghiar din anii 50, Matyas Rakosi, numea cu imbecila trufie tactica salamului.
 
“Bătălia mea este ca în fiecare lună să atacăm câte o redută”, graieste Homo Prevaricatus, maoist de ultima ora hotarat sa aplice viziunea gramsciana a “lungului mars prin institutii” pana la anihilarea totala a statului de drept. Sa le luam pe rand, asa cum s-au succedat atacurile in acest Blitzkriegal talharilor: IICCMER, Arhivele Nationale, Televiziunea Romana, Radio Romania, ICR, Avocatul Poporului, “Monitorul Oficial” si cate altele.

 Dupa ce a declarat ca nu doreste sa distruga ICR, ca nu e vorba de vreo politizare fortata, discipolul puscariasului Nastase anunta ritos: “Am fost prea optimişti crezând că în trei luni schimbăm ce a făcut Băsescu în opt ani. El are nevoie de un guvern care să-i execute ordinele. A pierdut ICR-ul, care era bastionul de luptă împotriva adversarilor din străinătate. După ce dl Marga a fost rector, ministru…Acuma îi găsesc tot. Mai sunt (instituţii de luat). Doamna Pivniceru va face propuneri pentru parchetul general…Nu vor da aviz la prima, a doua…Va face propuneri până când…” Il considera pe Andrei Marga, esuat penibil ca ministru de extrerne, candidatul ideal pentru conducerea unui ICR pe care chiar el, Ponta, l-a castrat financiar. Sa vedem ce va spune CNSAS despre trecutul profesorului Marga.

 Filosoful clujean repeta insistent ca nu a semnat niciodata vreun text ori angajament. Ma indoiesc ca un om atat de bine informat precum dl Marga nu stie ca a colabora cu Securitatea nu implica neaparat o semnatura. Cazul scriitorului Nicolae Breban este elocvent. Este de aceea intelept sa vedem ce vor spune membrii Colegiului CNSAS. Oricum, autoritatea internationala a profesorului Marga nu se afla la ora actuala in cea mai fasta pozitie. S-ar putea chiar spune ca a fost facuta ferfenita. Ilustrare perfecta a zicalei: “Ce-si face omul cu mana lui…” Zicala, sa fim drepti, li se aplica la fel de bine duumvirilor pucisti.

 Cu maxima seriozitate, il desfid pe premierul Ponta sa spuna cand, cum si unde s-a ocupat ICR de neutralizarea, combaterea, contracararea presupusilor “adversari din strainatate”. Cum nu poate dovedi o asemenea ineptie, este limpede ca Victor Ponta bate campii.

Ponta nu are probleme cu trecutul securist real si demonstrat al luiu Felix, al lui SRS, spre a-i numi doar pe acestia, dar nu se sfieste sa arunce cu noroiul calomniei inspre respectatul jurnalist Karl-Peter Schwarz de la “Frankfurter Allgemeine Zeitung”: “În Germania, fosta securitate are cei mai buni oameni în presă, din ciclul “servim patria”. Că-i cheamă Schwarz, ei sunt negri la suflet.” Umorul nu este punctul forte al plagiatorului, iar aici chiar ca lipseste complet. Ma intreb daca atunci cand a facut aceasta afirmatie despre prezenta fostilor agenti Stasi in presa germana baronul Munchausen din Balcani s-a consultat cu vreun specialist. Bazaconia este enorma, orice om cu scaun la cap si minim informat i-ar fi putut spune ca a luat-o razna.

Ponta ar fi incantat daca “protestul” fostului colaborator al Securitatii, Ioan Ghise, ar deveni miscare de masa. Si-ar dori, micul guevarist in mizerie sa fie si el acolo, dar nu poate, vezi Doamne, el este prim ministru. A devenit subit legalist si procedural.“Chiar are dreptate (Ioan Ghişe). Când o să iasă jumătate din Bucureşti în jurul Palatului Cotroceni…Eu sunt primul-ministru nu pot face asta.”

 In rest, ne mai aduce la cunostinta ca nu se va da batut pana nu schimba componenta Curtii Constitutionale si ca unicul sau proiect politic, economic si social se reduce la cuvintele, rostite ritualisc ad nauseam, pana la satiul definitiv: Jos Basescu! Sigur, nu se angajeaza sa indeplineasca imediat porunca lui Felix, dar obiectivul ramane acelasi:“La anul expiră trei mandate ale judecătorilor de la CCR. Este vorba de un sistem mafiot, securist…cu care trebuie să ne luptăm. O nouă suspendare? Acum nu, evident. Azi. Pe de altă parte sunt absolut convins că merită folosită o cale constituţională pentru ca situaţia actuală să-şi găsească o rezolvare.

 In clipele sale de insomnie, cand va cauta ceva interesant de citit, i-as recomand mega-plagiatorului sa mearga la scrierile lui Stalin. Va gasi acolo cuvintele care l-au inspirat pe mentorul sau, patronul spiritual al PSD, Ion Iliescu, de-a lungul unei vieti traita sub semnul minciunii si violentei: “Nu exista fortareata pe care noi, bolsevicii, sa nu o putem lua cu asalt”. Dupa care, daca n-a adormit, sa mediteze putin la destinul regimurilor liberticide si la la acela al satrapilor totalitari, de la Caligula la Ceausescu. Poate ca un asemenea exercitiu i-ar mai domoli netarmuritul tupeu.


Plagiatorul Ponta, pungasii de la Bucuresti si socialismul democratic european

31/08/2012

Orice ar afirma propaganda uselista, oricat s-ar da peste cap mercenarii lui Felix, mutarea Congresului Partidului Socialist European de la Bucuresti la Bruxelles este o palma usturatoare pentru echipa lui Victor Ponta. Sigur, acesta se bate mereu cu pumnul in piept cat de social-democrat este el. Expert in masluiri, minciuni si mistificari, campion al lipsei de rusine, Ponta a devenit o piatra de moara legata de gatul socialistilor vestici. Ce-ar putea avea in comun un Laurent Fabius, de pilda, cu cei pe care Herta Muller ii numeste pe buna dreptate un grup de pungasi? Putea, la fel de adecvat, sa-i numeasca pramatii, pezevenghi, pehlivani, canalii, escroci.

Cand Dan Tapalaga a scris despre revolutia borfasilor, au fost unii care au zambit acru. Cand Grigore Cartianu a scris in termeni de maxima severitate despre actiunile pucistilor, aceiasi neutri de profesie, de fapt uselisti cu peruca, au strambat din nas. La fel la textele unor Dan Turturica, Mircea Marian, Dan Andronic, Sabina Fati, Ion Cristoiu, Rodica Palade, Andreea Pora, Andrei Cornea, Dragos Paul Aligica, Cristian Campeanu. Cand Mircea Cartarescu a tras semnalul de alarma privitor la revansa toxica a sistemului ticalosit, echidistantii l-au acuzat de naivitate. Doar ei sunt capabili de judecati “obiective”, in special atunci cand echivaleaza, aberant si obscen, rolul UE astazi cu acela al URSS in anii 50. Cand profesoara Catherine Durandin atrage atentia asupra ingrijorarii vestice in raport cu actiunile de de-democratizare din Romania, se trezeste cu o lectie despre suveranitatea nationala venita de la un europarlamentar uselist revoltat de tratamentul “jignitor” aplicat guvernului Ponta de catre Comisia Europeana.

In realitate, premierul plagiator si patronii sai nu au nimic de-a face cu traditia socialismului democratic european. Ei nu sunt urmasii lui Constantin Titel Petrescu, ai lui Ion Flueras si Iosif Jumanca, ci ai lui Gheorghiu-Dej, ai Anei Pauker si ai lui Nicolae Ceausescu. Eventual ai lui Stefan Voitec si Lothar Radaceanu. Nu i-am auzit niciodata omagiind memoria luptatorilor social-democrati care au murit in inchisorile comuniste. Adrian Nastase a incercat candva sa racordeze orientarea PSD la ideile social-democrate moderne, dar a esuat. Mircea Geoana s-a straduit, la inceputul carierei sale ca lider al PSD, sa dezvolte legaturile cu ganditorii socialisti din Vest pe directia “celei de-a treia cai”. Initiativele sale au murit in fasa. Ce pot avea in comun negationistul Holocaustului, amoralul Dan Sova si liderul laburist Ed Miliband? Corupt pana la ultima celula, PSD este dominat de interese financiare tenebroase, s-a construit ca un castel de increngaturi mafiotice, nu ca o formatiune cu valori transparente. Este partidul nomenclaturistilor de ieri, de azi si de maine.

Tartorul PSD ramane acelasi inamovibil dinozaur leninist Ion Iliescu, cu ideile sale nefaste despre eliminarea dusmanilor de clasa, despre esenta malefica a capitalismului si mai ales despre necesitatea monopolizarii puterii de catre un mic grup de pretinsi exponenti ai “poporului”. Social-democratii europeni nu-si pot permite identificarea cu aceasta adunatura de snapani a caror suprema “realizare” in cele peste trei luni de guvernare a fost un puci avortat si o campanie isterica de distrugere a statului de drept.

Cand Leon Blum a mentinut viu socialismul democratic francez in lupta cu servitorii Cominternului, a aparat o traditie a civismului republican pe care adeptii lui Lenin voiau sa o sugrume. Cand Titel Petrescu s-a opus inghitirii PSD de catre oamenii Kremlinului, el a fost denuntat drept “social-fascist”. Retorica urii a renascut in aceste luni in discursurile tandemului Ponta-Antonescu. Este normal ca socialistii democrati din Europa sa evite imbratisarile cu cei care raman prizonierii a tot ceea ce un Leon Blum, un Guy Mollet si un Paul-Henri Spaak au detestat: duplicitatea incurabila a comunismului, comportamentul despotic, actiunile liberticide, aroganta ideologica, dispretul pentru lege, pentru onoare si pentru adevar.

Este acum limpede ca decizia de a muta Congresul a fost efectul refuzului social-democratilor germani de a veni la Bucuresti spre marita glorie a plagiatorului. Faptul ca Ponta este acum unul dintre cei 32 de vicepresedinti ai Internationalei Socialiste tine strict de un algoritm al reprezentarii regionale si statale. In realitate, PSD a ajuns un partid paria in “marea familie” a socialismului european.

Cat priveste degringolada morala a PNL, nu pot decat sa subscriu la diagnosticul lui Mircea Cartarescu din editorialul aparut in “Evenimentul Zilei” de vineri, 31 august 2012:

“Iată paradoxul, iată oroarea: cel mai violent atac la democraţie şi la legile statului, cele mai penibile maşinaţii şi chichiţe avocăţeşti, cea mai sfruntată rea-credinţă, cea mai meschină apărare a fraudei electorale au venit din partea unui partid ce se numeşte “istoric”, care-şi spune “liberal”, care-ar fi trebuit să lupte cu hidra stângii, cu extremismele şi totalitarismele emergente. Care-ar fi trebuit să fie partidul oamenilor civilizaţi, cinstiţi, întreprinzători. Malignizarea acestui partid, în care odinioară am crezut şi care a oripilat astăzi o ţară întreagă, este poate cel mai semnificativ fenomen politic postdecembrist. Liberalii trebuie să scape de Voiculescu şi de Crin Antonescu acum, până nu e deja prea târziu”.

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/global-europa/plagiatorul-ponta-pungasii-de-la-bucuresti-si-socialismul-democratic-european/


Reflectii despre sansele dreptei in Romania

30/08/2012

Promisiunile neonorate se răzbuna asupra celor care le-au făcut. O constata acum preşedintele socialist francez Francois Hollande, o vor constata şi corifeii uselisti într-un viitor nu prea îndepărtat. Alianţa de centru-dreapta din România trebuie să-şi calibreze discursul în raport cu situaţia economică şi socială reală, chiar dacă acest lucru nu ar rezulta în avantaje electorale imediate. Claritatea morală este mai importantă decât numărul de locuri câştigate în Parlament.

Câteva mi se par temele pe care ar merita mers înainte. Mai întâi, trebuie spus că nu se pleacă de la zero, că în ultimii opt ani în România s-a purtat o mare bătălie pentru constituirea unui sistem viabil de instituţii ale statului de drept. Acestea sunt ameninţate dinspre stânga, cum s-a văzut cât se poate de clar în ultimele trei luni. Stânga din România nu este una înrădăcinată în tradiţia socialismului democratic ci în aceea a unui autoritarism corupt, cinic, clientelist, oligarhic şi kleptocratic. Nu este una anti-totalitara, dovada ca agendă ei este încă dictată de un bolşevic impenitent precum Ion Iliescu şi de un fost colaborator al Securităţii ce-şi zice conservator.

Alianţa forţelor de centru-dreapta are o ereditate politică şi morală, îşi asumă luptele forţelor democratice din trecut împotriva tiraniilor extremiste, se recunoaşte în valorile aparate de Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Dinu Brătianu, Mihail Fărcăşanu, Corneliu Coposu, Ioan Barbus, Constantin Ticu Dumitrescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca. În acelaşi sens, opţiunea euro-atlantica a forţelor de centru-dreapta este una non-negociabila. La fel şi condamnarea dictaturii comuniste ca ilegitima şi criminală.

Filosofia economică a unei asemenea alianţe ţine cont de experienţele catastrofice ale socialismului etatist, ale egalitarismului colectivist. Ideile economice ale acestei orientări sunt legate de moştenirea lui Hayek şi Mises. Scopul este să se dezvolte clasa de mijloc, spiritul antreprenorial şi să se depăşească iluziile statului-dadaca, în realitate o mascaradă menită să camufleze privilegiile unei profitocratii parazitare. Chestiunile sociale sunt extrem de importante: soluţiile liberalismului economic accentuează creşterea prin producţie, nu prin redistribuire forţată, dictată de organisme auto-desemnate. Dreapta respinge orice aranjament instituţional menit să impună cetăţenilor noi experimente de inginerie socială.

Acolo unde stânga accentueaza relativismul moral, alianţă de centru-dreapta ar trebui să insiste asupra tradiţiei înţeleasă ecumenic, sub semnul toleranţei şi al patriotismului luminat. Europa unită nu înseamnă dispariţia patriilor culturale. Liberalismul conservator sustine ceea ce filosoful D. D. Rosca a numit candva valorile vesnice. Acolo unde stânga pariază pe un nou izolaţionism politic cu înclinaţii către Est, această alianţă trebuie să le spună alegătorilor că ea garantează apartenenţa la spaţiul civilizational definit prin cultura libertăţii.

Reflecţii despre şansele dreptei româneşti – Opinii EVZ > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/Reflecii-despre-ansele-dreptei-romneti-998575.html#ixzz252EY66ig


Le ce bun? Cateva reflectii despre haosul politic al ultimelor luni

29/08/2012

Le ce bun toata aceasta excitatie din ultimele trei luni? La ce bun distrugerea imaginii internationale a Romaniei? La ce bun violenta verbala dusa la extrem? S-a intarit ideea binelui comun?

Iata cateva intrebari firesti acum, la un ceas de provizoriu bilant. S-au rostit vorbe grele, a fost mobilizata o armata de cruciati pentru care cauza sacra o reprezenta inlaturarea celui definit, adica stigmatizat, drept dictator, despot, tiran, autocrat etc Au intrat in arena gladiatorii si pugilistii “celui mai cinstit guvern” (condus de un mega-plagiator). A fost insultata Curtea Constitutionala, s-au proferat amenintari si injurii. A fost anihilat Institutul Cultural Roman. Au fost decapitate Arhivele Nationale ale Romaniei. A fost anexata complet Televiziunea Romana. Prietenii coalitiei USL l-au comparat pe puscariasul Adrian Nastase, condamnat pentru coruptie de justitia unui stat de drept, cu martirul Iuliu Maniu. Obscenitatea publica, spre a folosi sintagma lui Andrei Plesu, a atins cote paroxistice.

In ritmul focului de mitraliera politica si sub protectia perdelei de fum creata de trusturile propagandistice au fost asaltate, peste noapte, institutii fundamentale. Privind cu luciditate inapoi, incercand sa gasim un sens, o noima in ceea ce pare absurd si fara semnificatie reala, nu putem sa nu constatam ca a existat totusi un plan. Unul care a esuat jalnic si cu costuri imense pentru tara. Planul a fost sa se cucereasca justitia. Sa fie dat ceasul inapoi, pentru a permite oligarhilor sa abuzeze in continuare de parghiile puterii. Loviti in interesele lor vitale, oligarhii kleptocrati au actionat furibund, irational si, in ultima instanta, suicidar.

A rezultat ceva palpabil si onorabil din toata aceasta toxica harmalaie, din acest buimacitor si distructiv valmasag? Dimpotriva, Romania s-a trezit cu un personaj de circ la Palatul Cotroceni, oferind un spectacol pe cat de ridicol, pe atat de dizgratios. Un ins insipid, incolor si inodor imbatat, inainte de vreme, cu gustul puterii. Un biet saltimbanc cu ambitii napoleonice. Un caudillo pe ulita noastra.

Toate partidele politice au actionat haotic. Unele s-au angrenat in haosul ofensivei, altele in acela al defensivei. Opozitia parea mereu prinsa pe picior gresit, intrand in actiune cu intarziere. Prezentat drept omnipotent, Traian Basescu a fost izolat si demonizat cu o rara ferocitate. Noroc cu Occidentul, unit in a dezavua actiunile aberante din Romania, cu presa independenta si cu societatea civila. Dar mai ales noroc cu UE care a atras atentia cu maxima seriozitate ca apartenenta la club nu este o joaca. Ponta si partidul pe care, inca, il conduce au riscat enorm si n-au obtinut nimic. Efortul de a de-democratiza Romania a esuat. Macar deocamdata. Vor invata oare acesti oameni ceva? Ori vor merge mai departe, abulic si somnambulic, pe mana lui Iliescu si Voiculescu, pana la dezastrul final?

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/le-ce-bun-cateva-reflectii-despre-haosul-politic-al-ultimelor-luni/

Pentru cei interesati de subiect:

http://hydepark.ro/articol/articol/ulciorul-nu-merge-de-multe-ori-la-apa-povestea-unui-puci-avortat-1047.html

http://www.revista22.ro/gustul-amar-al-vrajbei-noastre-17388.html


Ulciorul nu merge de multe ori la apa: Povestea unui puci avortat

28/08/2012
Revenirea presedintelui legal al Romaniei, Traian Basescu, la Cotroceni incheie, cel putin momentan, o etapa din razboiul purtat de USL impotriva statului de drept. In pofida utilizarii unor formidabile resurse agitatorice, coalitia aflata la guvernare nu a fost capabila sa articuleze un program coerent care sa mobilizeze o miscare protestatara de masa. In Romania de azi, oamenii sunt mai degraba derutati decat indignati.
 

In plus, impotriva cui sa protestezi din pespectiva uselista? Impotriva Guvernului USL? Impotriva unui presedinte suspendat, practic paralizat politic, vreme de doua luni? O miscare de protest reala are nevoie de o anumita structura, de lideri, de viziune. Niciuna din aceste premise nu s-a regasit in haosul declansat de aventurierii uselisti.

Puciul a capotat din mai multe ratiuni, intre care as aminti in primul rand presiunile occidentale si reactia societatii civile si a mediilor de informare independente din Romania. A contat insa imens si stupiditatea celor care au crezut ca au acaparat puterea si-si pot face de cap fara jena. Au gafat, vorba lui Lenin, zi de zi, ceas de ceas, spontan si in proportii de masa. Mega-plagiatorul Ponta a ajuns subiect de deriziune universala. El Crin este, cum am mai scris, cel mai ridicol personaj din politica romaneasca a ultimelor decenii. Ambii exceleaza la capitolul lipsei de rusine.

Stategia tandemului somnambulic Ponta-Antonescu, patronat de Ion Iliescu si Dan Voiculescu, s-a dovedit de o rara miopie si de o suicidara lipsa de imaginatie politica. Este ceea ce recunoaste, implicit, si comentatorul en titre de la “Vocea Rusiei”, enigmaticul Valentin Mandrasescu: “Nici macar la nivel mediatic protestele nu au primit o acoperire corespunzatoare: nu exista un simbol al protestului, nu exista o denumire generala a miscarii de protest, nu exista un imn, o mascota, un insemn vestimentar prin care cei care sustin cauza anti-Basescu sa se recunoasca pe strada, etc”, afima acesta in legatura cu anemicele manifestatii din Piata Universitatii.

Ceea ce pare sa-i scape d-lui Mandrasescu este simplul fapt ca in Romania nu exista o asemenea miscare sociala coagulata. Rezervistii furiosi ai colonelului Dogaru nu sunt, in nici un caz, varful de lance al unui potential protest popular de reala anvergura. Sindicatele nu s-au angajat in proteste de masa.

Exista nemultumiri reale, dar oamenii prefera sa le exprime prin vot, prin institutii, nu prin miscari de strada mai mult sau mai putin autentice. Iar manipularile “Antenei 3″ au inceput sa piarda din impactul emotional pe care il aveau in ianuarie 2012. Cele trei ziare de varf ale tarii (“Adevarul”, “Evenimentul Zilei” si “Romania Libera”) au fost si raman extrem de critice in raport cu actiunile pucistilor si cu minciunile stipendiatilor lui Felix. Ulciorul unei propagande desantate nu merge de multe ori la apa. Nici acela al suspendarilor iresponsabile si al asaltului mafiotic impotriva independentei justitiei.

Pentru comentarii:

http://hydepark.ro/articol/articol/ulciorul-nu-merge-de-multe-ori-la-apa-povestea-unui-puci-avortat-1047.html

Recomand aici articolul profesoarei Mihaela Miroiu aparut in revista “22”:

http://www.revista22.ro/gustul-amar-al-vrajbei-noastre-17388.html


Regimul Ponta-Antonescu anihileaza ICR: Un guvern intelofob si occidentofob

26/08/2012

Cine a a sperat ca regimul Ponta-Antonescu va descoperi, in fine, ceea ce se cheama mintea romanului cea de pe urma s-a inselat teribil. In pofida promisiunilor cinice ale lui Victor Ponta, facute sub presiunea revoltei artistilor si a societatii civile, ca nu se va atinge de ICR, a facut-o cat a putut de nefast si nedemn. Fiecare gest al mega-plagiatorului este unul ignobil., tradand o mentalitate totalitara.  Punctul de plecare in directia anihilarii ICR a fost o “Ordonanta de Urgenta” care va intra in istoria dezonoarei la romani.

Cu exceptia perioadei dominata de cuplul de sinistra amintire Chisinevschi-Rautu, niciodata in istoria acestei tari conflictul dintre politica si cultura nu a fost mai acut, mai tragic si mai costisitor. Ca si dictatorii ideologici ai epocii staliniste, cuplul Ponta-Antonescu actioneaza cu frenezia piromanului. Asemeni predecesorilor comunisti, de la Ana Pauker si Gheorghiu-Dej la Nicolae si Elena Ceausescu, acest tandem isi face un titlu de glorie din a dezeuropeniza Romania.

Mai nou, in ciuda promisiunilor facute de ministrul de finante Florin Georgescu, in ciuda faptului ca Ponta si Antonescu au scapat de acel nemesis al lor care era echipa Patapievici-Mihaies-Tania Radu, nu a fost operata acea rectificare bugetara care sa fi salvat proiectele majore ale ICR, macar pana la sfarsitul anulului acesta. Vor muri astfel actiuni esentiale de promovare a culturii romanesti contemporane, vor fi desfacute contracte, vor fi abandonate parteneriate obtinute cu imense stradanii. Gruparea care conduce acum Romania este fundamental ostila valorilor spiritului, ostila intelectualilor si ostila Occidentului democratic.

Extinctia ICR ca institutie capabila de importante, oneste si eficiente proiecte internationale este acum inevitabila. Nimic, dar absolut nimic, nu facea acest lucru necesar. Argumentele financiare sunt de un ridicol total. Atacul imporiva ICR nu a avut alta motivatie decat aceea resentimentar-politica. Timp in care sute de mii de euro au fost alocati pentru concertul lui Lady Gaga si pentru raliul automobilistic dela Sibiu, un pet project al premierului mega-plagiator. Iar intelectualii devotati dioscurilor trimit proteste impotriva “procurorilor stalinisti” si se plang, in continuare, de tirania basesciana. Desi observ ca lista acestor protestatari cam scade…

In aceste conditii, institutul nu-si va mai putea desfasura proiectele programate pana la sfarsitul anului, fiind afectate, printre altele, si pregatirile pentru participarea Romaniei in calitate de tara invitata de onoare la Salonul de Carte de la Paris din 2013. ICR deschisese o linie speciala de finantare pentru realizarea cat mai multor traduceri din literatura romana in franceza, pentru standul Romaniei de la Paris pe care il organizeaza anul viitor, insa nu vor mai exista fonduri pentru aceasta, a precizat pentru Mediafax secretarul general al ICR Dan Croitoru.

Aventura pucista a dus la o situatie menita sa probeze reversibilitatea achizitiilor democratice. Este un exemplu mai mult decat nelinistitor de de-democratizare fortata si accelerata. Un stat integrat in structurile euro-atlantice si in Uniunea Europeana a ajuns subit in situatia ca aceste angajamente strategice si alegeri existentiale sa se clatine cat se poate de alarmant. Intelofobia agresiva se ingenmaneaza, in regimul Ponta-Antonescu-Voiculescu, cu occidentofobia viscerala. Este vorba de ceea ce Marin Preda a diagnosticat candva drept revansa spiritului primar agresiv. Sau, altfel spus, avem de-a face cu imense complexe de inferioritate, cu o iresponsabilitate impertinenta, cu o insatiabila cupiditate, cu metehne mafiotice, cu puseuri de tupeu nevrotic si, mai ales, cu voluptatea ticalosiei.

Am scris despre aceste lucruri in numarul pe luna iulie al excelentei reviste “Orizont” care apare la Timisoara. In acelasi numar, recomand amintirile din anii terorii staliniste ale Micaelei Ghitescu, articolul profesorului Virgil Nemoianu despre receptarea in Romania a ideilor pe care incerc sa le promovez in scrierile mele si eseul lui Liviu G. Stan despre volumul sociologului german Worl Lepenies aparut recent in colectia “Constelatii” pe care o coordonez la editura Curtea Veche:

http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/Orizont_p.19.pdf

http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/Orizont_p.18.pdf

http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/Orizont_p.20_merged.pdf

PS Este de-a dreptul comic ca intelectualii lui Crin si Ponta, deci ai lui Voiculescu si Iliescu, sa invoce in oficiosul ideologic al USL (“Observator Cultural”), impotriva celor care se opun “asaltului faradelegii” (spre a folosi sintagma d-lui Ion Vianu) una din cartile fundamentale ale gandirii anti-totalitare (“Gandirea captiva” de Czeslaw Milosz). Ori n-au citit cartea lui Milosz, ori, in caz ca au citit-o, n-au inteles nimic din ea. “Gandirea captiva” deplange participarea intelectualilor la orgiile ideologice ale inamicilor statului de drept. Cei criticati acum de catre intelectualii lui Antonescu si Ponta si-au ridicat vocea impotriva unor actiuni menite sa distruga statul de drept si sa erodeze pana la extinctie independenta justitiei. Nu mai vorbesc despre aberanta retorica anti-occidentala si despre acuzatiile paranoice pe tema “agenturii” platita de ICR. Nu recunosc acesti oameni, impietriti in dorinta de a-l elimina pe Traian Basescu, obsesiile ideologice ceausiste? Nu pot detecta resurectia cliseelor staliniste in discursul uselist? Este evident ca echipa OC a cam abuzat in aceste zile de somnifere morale.

Nu fara legatura cu subiectul, ma intreb ce gandeste domnul Daniel Daianu, consilier onorific al lui Victor Ponta si cunoscut intelectual public, despre distrugerea ICR. Va protesta in vreun fel?

http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-13098769-icr-acuza-victor-ponta-premierul-dezinformeaza-privire-bugetul-institutului-activitatea-este-blocata.htm

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/cultura/regimul-uselist-intelofob-si-occidentofob/


Coabitare cu sau fara placere (plus un bonus despre discipolii lui Iliescu)

23/08/2012

Nici lui Traian Basescu, nici lui Victor Ponta nu cred ca le face vreo placere sa conlucreze in cadrul unei situatii pana la urma insolita si prea putin testata in Romania. Pe de alta parte, odata esuata tentativa de lovitura de stat, USL-ul nu are o alta solutie, daca nu vrea sa extraga Romania din Europa, decat sa accepte aceasta “coexistenta pasnica”. Nu conteaza daca te bucura sau nu, este singura alternativa viabila la acest ceas istoric. Daca Victor Ponta nu pricepe acest lucru, nu ma indoiesc ca exista baroni pesedisti care il constientizeaza.

Patru sint cei care s-au facut de ras in cosmarul care, sper ca si atatia altii, s-a incheiat prin decizia Curtii Constitutionale. Cei patru perdanti se numesc: Victor Ponta, Crin Antonescu, Ion Iliescu si Dan Voiculescu. Fiecare din ratiuni personale, dar intr-o unitate de granit, au cerut distrugerea statului de drept, au sfidat normele consitutionale, au complotat pentru lichidarea independentiei justititie.

Cei mai inversunati s-au dovedit a fi Crin Antonescu si Dan Voiculescu. Mega-plagiatorul Victor Ponta, omul fara insusiri precise si fara idei proprii, a actionat mai degraba ca un zombie politic, indeplinind zelos ce i se transmitea la ureche de catre adevaratii papusari. Ion Iliescu este azi un personaj tot mai jalnic, pentru care istoria s-a oprit in loc, in noiembrie 1946, deci in momentul cand, printr-o frauda de proportii cosmice, comunistii din Romania, sprijiniti de Kremlin, au pus practic mana pe Parlamentul tarii.

Cat il priveste pe Felix, acesta este nu doar ostil proiectului UE, dar si un adversar ireconciliabil a tot ce tine de de-comunizarea tarii. Prin statiile sale de televiziune, comparabile ca impact toxic cu televiziunea oficiala sarba in anii lui Slobodan Milosevici, a fost si ramane cel mai obstinat inamic al unei Romanii in care sa domneasca increderea, adevarul si dialogul cinstit.

Despre cel pe care il numesc El Crin, personaj in fond tragicomic, de un ridicol fara limite, este practic imposibil sa scrii fara sa aluneci in pamflet. Nu s-a mai vazut in politica romaneasca din ultimii 20 si mai bine de ani ceva asemanator: infasurat in sine, egoman si megaloman, logoreic si frizand adeseori delirul in ale sale speech-uri, te intrebi sincer daca n-ar trebui tratat psihic cat mai curand. Faptul ca traieste acum in ceea ce se cheama “denial”, deci in negatie, sfidand evidentele si recurgand obsesiv la amenintari ca forma de exteriorizare a unei infinite frustrari, il condamna la o irezistibila si probabil foarte grabnica iesire din joc. Tot ce atinge El Crin devine inevitabil si definitv ridicol. Sa numim atingerea sa “the Crin touch”.

Nu ma ocup aici si acum de starea opozitiei democratice. Cred ca ar trebui ca liderii ei sa ofere analize cat mai patrunzatoare a ceea ce s-a intamplat incepand de la inlaturararea guvernului Ungureanu. La fel cum strategia USL intemeiata pe sloganul “Jos Basescu!” s-a dovedit contra-productiva, nici opusul ei, o strategie bazata doar pe slogane gen “Jos Ponta si Antonescu!” nu poate duce foarte departe.

In circumstantele date, revenirea lui Traian Basescu la Cotroceni se poate transforma intr-o sansa de normalitate democratica. Nu vad de ce este obligatorie o stare de permanent razboi civil rece (spre a cita un concept incitant propus de un politolog german). Poate ma insel, dar invatarea politica ar putea sa functioneze, macar la acest ceas tarziu, in zona USL, mai ales daca El Crin ajunge sa paraseasca scena. Spre a relua o imagine a lui Borges despre peronisti, omul nu este nici de dreapta, nici de stanga, este pur si simplu incorigibil.

Coabitarea nu inseamna renuntare la principii si valori. Coabitarea nu inseamna un compromis putred (a se citi cartea pe acest subiect, al compromisului politic, datorata ganditorului liberal Avishai Margalit). Ceea ce nu este negociabil, ceea ce nu poate fi obiect de tranzactii, tine de fundamentul statului de drept, de independenta justitiei si de respectarea aliantelor internationale ale Romaniei.

http://press.princeton.edu/titles/8987.html

Articol aparut in editia online a revistei “22″:

http://www.revista22.ro/coabitare-cu-sau-fara-placere-17293.html

Bonus:

Atacurile impotriva presedintelui Comisiei Europene Jose Manuel Barroso, impotriva doamnelor Viviane Reding si Angela Merkel, a Departamentului de Stat, a d-lui Philip Gordon, a ambasadorului SUA Mark Gitenstein si altor “forte dusmanoase”, imi amintesc de vechiul banc cu elefantul si soricelulul:

- Soricelul : “Cind o sa vine elefantul, il trag de trompa, il trag de urechi si-i dau si un sut in fund ” !
Elefantul vine : “Ce mormai acolo, soricelule ” ?
Soricelul : “Ei, vorbesc si eu prostii ” !

El Crin si Ponta n-au ajuns inca la luciditatea soricelului .

Presedintele Comisiei de Afaceri Europene a Bundestagului le serveste o binevenita si sa speram utila lectie duumvirilor care par sa fi uitat pe ce continent se afla plasata Romania si din ce uniune face parte:

Preşedintele Comisiei de Afaceri Europene a Bundestagului, Gunther Kirchbaum, a declarat pentru MEDIAFAX, referindu-se la comentariile lui Crin Antonescu la adresa cancelarului Merkel, că acestea au fost dăunătoare chiar preşedintelui interimar, care riscă să nu mai fie luat în serios în Europa. Despre Victor Ponta, Krichbaum afirma ca este incredibil ca un premier sa numeasca o decizie a Curtii Constitutionale din tara sa ilegala.

“În acelaşi timp, faptul că este membră UE înseamnă că România trebuie să împărtăşească şi să respecte valorile europene. Aşa că dezbaterea este de fapt nu pro sau contra preşedintelui Băsescu, dar despre respectarea standardelor democratice. Aceasta include respectarea independenţei sistemului judiciar, respectarea statului de drept, separaţia puterilor şi aşa numitele echilibre ale sistemului instituţional. Dacă toate acestea sunt în pericol, UE şi statele membre nu pot rămâne pe tuşă, ceea ce de altfel, nici SUA nu a făcut. Ceea ce mulţi nu realizează este că românii nu au doar cetăţenia României. Prin Tratatul de la Lisabona ei au şi cetăţenia europeană. Ei au drepturi legale de cetăţeni europeni. De aceea este natural ca UE să se asigure ca ai săi cetăţeni să beneficieze de drepturile lor democratice”.

In martie 1989, sase veterani ai PCR i-au adresat dictatorului Ceausescu o scrisoare in care ii spuneau, intre altele, ca politica sa deliranta risca sa scoata Romania de pe harta Europei. Desi a fost invitat sa semneze acea scrisoare, Ion Iliescu,fost ministru al tineretului, secretar al CC al PCR, prim secretar de judet,  pe atunci director al Editurii Tehnice, nu a avut curajul de a semna. Ori poate ca tocmai acel pasaj l-a deranjat… Iata-i acum pe discipolii lui Iliescu reluind cu patos inepta politica izolationista si pseudo-patriotica a lui Ceausescu.

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/editorial/coabitare-cu-sau-fara-placere/


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 175 other followers