Frisoanele prezidentiale ale lui El Crin: Epurari, concedieri, vanatori de vrajitoare (Updated)

 
Omul acesta, un Arturo Ui din Balcani, este de nestopat. Are vocatia grobianismului si pasiunea loviturilor sub centura. Instalat provizoriu la Cotroceni, nu se poate stapani, se comporta de-acum ca un mic caudillo. Da ordine, se rasteste, se complace grandilocvent sub lumina reflectoarelor, se crede presedinte real. Este doar o marioneta, un ventriloc care se crede Saliapin. Canta dupa cum aude la “Vocea Rusiei”. Face parte din baletul komsomolist condus de Ion Iliescu.
 
Nu mai are, oficial, decat circa patru saptamani de asteptat pana cand, iesind dintr-o abulie auto-indusa, membrii Curtii Constitutionale vor decide intr-un fel sau intr-altul. Oricum, nu era niciun fel de graba pentru limojarea consilierilor lui Traian Basescu. Daca Antonescu ar fi fost cat de cat abil, ar fi folosit expertiza acestor oameni, i-ar fi consultat, ar fi actionat daca nu ca un gentleman (nu e cazul sub nicio forma), macar ca un functionar decent. Nu, el nu se crede un temporar substitut de presedinte, ci chiar sef al statului. Mi-l pot imagina dimineata si seara, admirandu-se la nesfarsit in oglinda, intrebandu-se: “Cum pot fi oare atat de frumos si de destept?”
 
 
 
 
Pe Cristian Diaconescu il uraste pentru ca, fara indoiala, ii poate da oricand lectii de justitie si de politica externa. Pe Iulian Fota la fel, pentru ca atunci cand acesta uita tot ce stie pe teme de securitate nationala tot se situeaza la ani lumina distanta ca expertiza de bietul fost doctorand al doamnei Zoe Petre, marele corigent al politicii romanesti de azi. Cum nu si-a dat doctoratul, ii lasa acest domeniu spre eterna rusine mega-plagiatorului Ponta, seful unui guvern al marii epurari nationale. Divizunea gangstereasca a muncii (Felix are si cate ceva de facut).
 
El Crin a declansat decapitarea IICCMER. Si-a pus acolo oamenii, incurajand organizarea unei adevarate vanatori de vrajitoare impotriva fostei conduceri. Omul sau, Puiu Hasotti, a lucrat cat a putut pentru a distruge ICR. Provincial, anost, anodin, lautarist si fara respiratie intelectuala, Hasotti este exponentul unui rrromanism pompierist de o desuetudine absolut penibila. Este normal ca El Crin sa-l tina aproape de el, membru al unei camarile situata pe culmile mediocritatii. Acum ii concediaza pe consilierii lui Traian Basescu (Sebastian Lazaroiu nu i-a oferit aceasta meschina satisfactie, si-a dat mai demult demisia). Si daca in septembrie Basescu revine la Cotroceni? De ce are nevoie El Crin de acest circ?
 
Raspunsul este limpede: omul nu poate trai decat prin razbunari, intrigi, manopere si miselii. Nu are nimic democratic in gandire. Vede inamici pretutindeni. Rostogoleste vorbele asemeni unui gramofon stricat. Este palavragiul de profesie care isi viseaza sa conduca o tara. Cum am mai scris, traieste sub semnul arogantei si al vidului de valori. Al fatuitatii si al vacuitatii. Un caz extrem de interesant si de deprimant pentru cei care studiaza psihopatologia vietii politice.
 
In concluzie, nu pot decat sa-i sfatuiesc pe pucisti sa mediteze la cuvintele Monicai Lovinescu: “Hotarat lucru, istoria da mereu dreptate bunului simt”.
 
Update (4 august 2012): Iata un comentariu la acest articol al unui forumist (Adrian Calin Ionescu) pe portalul “Hyde Park”:
 
“Frecventa cu care iese la pupitrul de la Cotroceni, eterna cravata grena, in ton cu covorul scarilor, plasarea cat mai jos a microfonului si a pupitrului, pentru a-si exhiba nu numai inaltimea si mai buna integrare in rol, in cadru, dar si magnitudinea ca om, arata o preocupare pentru detalii triviale si un adevarat fetis fata de tot ce mai inainte a atins nemesisul sau, nemernicul de Basescu. Daca Basescu a iesit la pupitru de 40 de ori in opt ani, Antonescu va iesi de 80 de ori in doua luni, pentru a-si adjudeca scorul in memoria publica. E un caz clinic de narcisism si megalomanie, ceea ce e deja o constatare de loc comun.

Dar vreau sa spun ceva….E unul din marile delicii de spectator si de martor, de cititor al istoriei, sa vezi un ego intr-atat de stancos si greu ca plumbul prabusindu-se finalmente in gol de la mare inaltime. Toate egourile de natura asta sfarsesc in versiunea lor de “snuff movies”: un cap de Mussolini stalcit, de nerecunoscut, un Slobodan Milosevici gras, depresiv si bolnav intr-o carcera ignobila la Haga, un Saif al Islam Gaddafi speriat, cu amenintatorul lui deget aratator retezat de rebeli, etc. Toti actorii infamiei universale, aureolati de hubris si tintuiti locului de egoismul lor insurmontabil ajung fara gres, fara scapare in postura de marionete stricate, laminate, strivite de teascul timpului istoric. Nu e nici o indoiala aici; in lumea moderna europeana infamia pierde, dupa o lupta mai lunga sau mai scurta, si pierde in mod grotesc.

Abia astept sa vad episodul final al lui Crin Antonescu. Oare cum va fi, deznodamantul acestui om? Vom avea, oare, noi cei mai josnici dintre poporeni, satisfactia unui spectacol, simbolic desigur, de “blood and gore” cu Antonescu in rol de victima a propriilor rataciri? Sper sa n-avem mult de asteptat”.

 
Pentru comentarii:
 
http://hydepark.ro/articol/articol/frisoanele-prezidentiale-ale-lui-el-crin-epurari-concedieri-vanatori-de-vrajitoare-1012.html
 
 
About these ads

Comments are closed.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 173 other followers

%d bloggers like this: