Coabitare cu sau fara placere (plus un bonus despre discipolii lui Iliescu)

Nici lui Traian Basescu, nici lui Victor Ponta nu cred ca le face vreo placere sa conlucreze in cadrul unei situatii pana la urma insolita si prea putin testata in Romania. Pe de alta parte, odata esuata tentativa de lovitura de stat, USL-ul nu are o alta solutie, daca nu vrea sa extraga Romania din Europa, decat sa accepte aceasta “coexistenta pasnica”. Nu conteaza daca te bucura sau nu, este singura alternativa viabila la acest ceas istoric. Daca Victor Ponta nu pricepe acest lucru, nu ma indoiesc ca exista baroni pesedisti care il constientizeaza.

Patru sint cei care s-au facut de ras in cosmarul care, sper ca si atatia altii, s-a incheiat prin decizia Curtii Constitutionale. Cei patru perdanti se numesc: Victor Ponta, Crin Antonescu, Ion Iliescu si Dan Voiculescu. Fiecare din ratiuni personale, dar intr-o unitate de granit, au cerut distrugerea statului de drept, au sfidat normele consitutionale, au complotat pentru lichidarea independentiei justititie.

Cei mai inversunati s-au dovedit a fi Crin Antonescu si Dan Voiculescu. Mega-plagiatorul Victor Ponta, omul fara insusiri precise si fara idei proprii, a actionat mai degraba ca un zombie politic, indeplinind zelos ce i se transmitea la ureche de catre adevaratii papusari. Ion Iliescu este azi un personaj tot mai jalnic, pentru care istoria s-a oprit in loc, in noiembrie 1946, deci in momentul cand, printr-o frauda de proportii cosmice, comunistii din Romania, sprijiniti de Kremlin, au pus practic mana pe Parlamentul tarii.

Cat il priveste pe Felix, acesta este nu doar ostil proiectului UE, dar si un adversar ireconciliabil a tot ce tine de de-comunizarea tarii. Prin statiile sale de televiziune, comparabile ca impact toxic cu televiziunea oficiala sarba in anii lui Slobodan Milosevici, a fost si ramane cel mai obstinat inamic al unei Romanii in care sa domneasca increderea, adevarul si dialogul cinstit.

Despre cel pe care il numesc El Crin, personaj in fond tragicomic, de un ridicol fara limite, este practic imposibil sa scrii fara sa aluneci in pamflet. Nu s-a mai vazut in politica romaneasca din ultimii 20 si mai bine de ani ceva asemanator: infasurat in sine, egoman si megaloman, logoreic si frizand adeseori delirul in ale sale speech-uri, te intrebi sincer daca n-ar trebui tratat psihic cat mai curand. Faptul ca traieste acum in ceea ce se cheama “denial”, deci in negatie, sfidand evidentele si recurgand obsesiv la amenintari ca forma de exteriorizare a unei infinite frustrari, il condamna la o irezistibila si probabil foarte grabnica iesire din joc. Tot ce atinge El Crin devine inevitabil si definitv ridicol. Sa numim atingerea sa “the Crin touch”.

Nu ma ocup aici si acum de starea opozitiei democratice. Cred ca ar trebui ca liderii ei sa ofere analize cat mai patrunzatoare a ceea ce s-a intamplat incepand de la inlaturararea guvernului Ungureanu. La fel cum strategia USL intemeiata pe sloganul “Jos Basescu!” s-a dovedit contra-productiva, nici opusul ei, o strategie bazata doar pe slogane gen “Jos Ponta si Antonescu!” nu poate duce foarte departe.

In circumstantele date, revenirea lui Traian Basescu la Cotroceni se poate transforma intr-o sansa de normalitate democratica. Nu vad de ce este obligatorie o stare de permanent razboi civil rece (spre a cita un concept incitant propus de un politolog german). Poate ma insel, dar invatarea politica ar putea sa functioneze, macar la acest ceas tarziu, in zona USL, mai ales daca El Crin ajunge sa paraseasca scena. Spre a relua o imagine a lui Borges despre peronisti, omul nu este nici de dreapta, nici de stanga, este pur si simplu incorigibil.

Coabitarea nu inseamna renuntare la principii si valori. Coabitarea nu inseamna un compromis putred (a se citi cartea pe acest subiect, al compromisului politic, datorata ganditorului liberal Avishai Margalit). Ceea ce nu este negociabil, ceea ce nu poate fi obiect de tranzactii, tine de fundamentul statului de drept, de independenta justitiei si de respectarea aliantelor internationale ale Romaniei.

http://press.princeton.edu/titles/8987.html

Articol aparut in editia online a revistei “22″:

http://www.revista22.ro/coabitare-cu-sau-fara-placere-17293.html

Bonus:

Atacurile impotriva presedintelui Comisiei Europene Jose Manuel Barroso, impotriva doamnelor Viviane Reding si Angela Merkel, a Departamentului de Stat, a d-lui Philip Gordon, a ambasadorului SUA Mark Gitenstein si altor “forte dusmanoase”, imi amintesc de vechiul banc cu elefantul si soricelulul:

- Soricelul : “Cind o sa vine elefantul, il trag de trompa, il trag de urechi si-i dau si un sut in fund ” !
Elefantul vine : “Ce mormai acolo, soricelule ” ?
Soricelul : “Ei, vorbesc si eu prostii ” !

El Crin si Ponta n-au ajuns inca la luciditatea soricelului .

Presedintele Comisiei de Afaceri Europene a Bundestagului le serveste o binevenita si sa speram utila lectie duumvirilor care par sa fi uitat pe ce continent se afla plasata Romania si din ce uniune face parte:

Preşedintele Comisiei de Afaceri Europene a Bundestagului, Gunther Kirchbaum, a declarat pentru MEDIAFAX, referindu-se la comentariile lui Crin Antonescu la adresa cancelarului Merkel, că acestea au fost dăunătoare chiar preşedintelui interimar, care riscă să nu mai fie luat în serios în Europa. Despre Victor Ponta, Krichbaum afirma ca este incredibil ca un premier sa numeasca o decizie a Curtii Constitutionale din tara sa ilegala.

“În acelaşi timp, faptul că este membră UE înseamnă că România trebuie să împărtăşească şi să respecte valorile europene. Aşa că dezbaterea este de fapt nu pro sau contra preşedintelui Băsescu, dar despre respectarea standardelor democratice. Aceasta include respectarea independenţei sistemului judiciar, respectarea statului de drept, separaţia puterilor şi aşa numitele echilibre ale sistemului instituţional. Dacă toate acestea sunt în pericol, UE şi statele membre nu pot rămâne pe tuşă, ceea ce de altfel, nici SUA nu a făcut. Ceea ce mulţi nu realizează este că românii nu au doar cetăţenia României. Prin Tratatul de la Lisabona ei au şi cetăţenia europeană. Ei au drepturi legale de cetăţeni europeni. De aceea este natural ca UE să se asigure ca ai săi cetăţeni să beneficieze de drepturile lor democratice”.

In martie 1989, sase veterani ai PCR i-au adresat dictatorului Ceausescu o scrisoare in care ii spuneau, intre altele, ca politica sa deliranta risca sa scoata Romania de pe harta Europei. Desi a fost invitat sa semneze acea scrisoare, Ion Iliescu,fost ministru al tineretului, secretar al CC al PCR, prim secretar de judet,  pe atunci director al Editurii Tehnice, nu a avut curajul de a semna. Ori poate ca tocmai acel pasaj l-a deranjat… Iata-i acum pe discipolii lui Iliescu reluind cu patos inepta politica izolationista si pseudo-patriotica a lui Ceausescu.

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/editorial/coabitare-cu-sau-fara-placere/

Comments are closed.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 175 other followers

%d bloggers like this: