Ulciorul nu merge de multe ori la apa: Povestea unui puci avortat

Revenirea presedintelui legal al Romaniei, Traian Basescu, la Cotroceni incheie, cel putin momentan, o etapa din razboiul purtat de USL impotriva statului de drept. In pofida utilizarii unor formidabile resurse agitatorice, coalitia aflata la guvernare nu a fost capabila sa articuleze un program coerent care sa mobilizeze o miscare protestatara de masa. In Romania de azi, oamenii sunt mai degraba derutati decat indignati.
 

In plus, impotriva cui sa protestezi din pespectiva uselista? Impotriva Guvernului USL? Impotriva unui presedinte suspendat, practic paralizat politic, vreme de doua luni? O miscare de protest reala are nevoie de o anumita structura, de lideri, de viziune. Niciuna din aceste premise nu s-a regasit in haosul declansat de aventurierii uselisti.

Puciul a capotat din mai multe ratiuni, intre care as aminti in primul rand presiunile occidentale si reactia societatii civile si a mediilor de informare independente din Romania. A contat insa imens si stupiditatea celor care au crezut ca au acaparat puterea si-si pot face de cap fara jena. Au gafat, vorba lui Lenin, zi de zi, ceas de ceas, spontan si in proportii de masa. Mega-plagiatorul Ponta a ajuns subiect de deriziune universala. El Crin este, cum am mai scris, cel mai ridicol personaj din politica romaneasca a ultimelor decenii. Ambii exceleaza la capitolul lipsei de rusine.

Stategia tandemului somnambulic Ponta-Antonescu, patronat de Ion Iliescu si Dan Voiculescu, s-a dovedit de o rara miopie si de o suicidara lipsa de imaginatie politica. Este ceea ce recunoaste, implicit, si comentatorul en titre de la “Vocea Rusiei”, enigmaticul Valentin Mandrasescu: “Nici macar la nivel mediatic protestele nu au primit o acoperire corespunzatoare: nu exista un simbol al protestului, nu exista o denumire generala a miscarii de protest, nu exista un imn, o mascota, un insemn vestimentar prin care cei care sustin cauza anti-Basescu sa se recunoasca pe strada, etc”, afima acesta in legatura cu anemicele manifestatii din Piata Universitatii.

Ceea ce pare sa-i scape d-lui Mandrasescu este simplul fapt ca in Romania nu exista o asemenea miscare sociala coagulata. Rezervistii furiosi ai colonelului Dogaru nu sunt, in nici un caz, varful de lance al unui potential protest popular de reala anvergura. Sindicatele nu s-au angajat in proteste de masa.

Exista nemultumiri reale, dar oamenii prefera sa le exprime prin vot, prin institutii, nu prin miscari de strada mai mult sau mai putin autentice. Iar manipularile “Antenei 3″ au inceput sa piarda din impactul emotional pe care il aveau in ianuarie 2012. Cele trei ziare de varf ale tarii (“Adevarul”, “Evenimentul Zilei” si “Romania Libera”) au fost si raman extrem de critice in raport cu actiunile pucistilor si cu minciunile stipendiatilor lui Felix. Ulciorul unei propagande desantate nu merge de multe ori la apa. Nici acela al suspendarilor iresponsabile si al asaltului mafiotic impotriva independentei justitiei.

Pentru comentarii:

http://hydepark.ro/articol/articol/ulciorul-nu-merge-de-multe-ori-la-apa-povestea-unui-puci-avortat-1047.html

Recomand aici articolul profesoarei Mihaela Miroiu aparut in revista “22”:

http://www.revista22.ro/gustul-amar-al-vrajbei-noastre-17388.html

About these ads

Comments are closed.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 182 other followers

%d bloggers like this: