Plagiatorul Ponta, pungasii de la Bucuresti si socialismul democratic european

Orice ar afirma propaganda uselista, oricat s-ar da peste cap mercenarii lui Felix, mutarea Congresului Partidului Socialist European de la Bucuresti la Bruxelles este o palma usturatoare pentru echipa lui Victor Ponta. Sigur, acesta se bate mereu cu pumnul in piept cat de social-democrat este el. Expert in masluiri, minciuni si mistificari, campion al lipsei de rusine, Ponta a devenit o piatra de moara legata de gatul socialistilor vestici. Ce-ar putea avea in comun un Laurent Fabius, de pilda, cu cei pe care Herta Muller ii numeste pe buna dreptate un grup de pungasi? Putea, la fel de adecvat, sa-i numeasca pramatii, pezevenghi, pehlivani, canalii, escroci.

Cand Dan Tapalaga a scris despre revolutia borfasilor, au fost unii care au zambit acru. Cand Grigore Cartianu a scris in termeni de maxima severitate despre actiunile pucistilor, aceiasi neutri de profesie, de fapt uselisti cu peruca, au strambat din nas. La fel la textele unor Dan Turturica, Mircea Marian, Dan Andronic, Sabina Fati, Ion Cristoiu, Rodica Palade, Andreea Pora, Andrei Cornea, Dragos Paul Aligica, Cristian Campeanu. Cand Mircea Cartarescu a tras semnalul de alarma privitor la revansa toxica a sistemului ticalosit, echidistantii l-au acuzat de naivitate. Doar ei sunt capabili de judecati “obiective”, in special atunci cand echivaleaza, aberant si obscen, rolul UE astazi cu acela al URSS in anii 50. Cand profesoara Catherine Durandin atrage atentia asupra ingrijorarii vestice in raport cu actiunile de de-democratizare din Romania, se trezeste cu o lectie despre suveranitatea nationala venita de la un europarlamentar uselist revoltat de tratamentul “jignitor” aplicat guvernului Ponta de catre Comisia Europeana.

In realitate, premierul plagiator si patronii sai nu au nimic de-a face cu traditia socialismului democratic european. Ei nu sunt urmasii lui Constantin Titel Petrescu, ai lui Ion Flueras si Iosif Jumanca, ci ai lui Gheorghiu-Dej, ai Anei Pauker si ai lui Nicolae Ceausescu. Eventual ai lui Stefan Voitec si Lothar Radaceanu. Nu i-am auzit niciodata omagiind memoria luptatorilor social-democrati care au murit in inchisorile comuniste. Adrian Nastase a incercat candva sa racordeze orientarea PSD la ideile social-democrate moderne, dar a esuat. Mircea Geoana s-a straduit, la inceputul carierei sale ca lider al PSD, sa dezvolte legaturile cu ganditorii socialisti din Vest pe directia “celei de-a treia cai”. Initiativele sale au murit in fasa. Ce pot avea in comun negationistul Holocaustului, amoralul Dan Sova si liderul laburist Ed Miliband? Corupt pana la ultima celula, PSD este dominat de interese financiare tenebroase, s-a construit ca un castel de increngaturi mafiotice, nu ca o formatiune cu valori transparente. Este partidul nomenclaturistilor de ieri, de azi si de maine.

Tartorul PSD ramane acelasi inamovibil dinozaur leninist Ion Iliescu, cu ideile sale nefaste despre eliminarea dusmanilor de clasa, despre esenta malefica a capitalismului si mai ales despre necesitatea monopolizarii puterii de catre un mic grup de pretinsi exponenti ai “poporului”. Social-democratii europeni nu-si pot permite identificarea cu aceasta adunatura de snapani a caror suprema “realizare” in cele peste trei luni de guvernare a fost un puci avortat si o campanie isterica de distrugere a statului de drept.

Cand Leon Blum a mentinut viu socialismul democratic francez in lupta cu servitorii Cominternului, a aparat o traditie a civismului republican pe care adeptii lui Lenin voiau sa o sugrume. Cand Titel Petrescu s-a opus inghitirii PSD de catre oamenii Kremlinului, el a fost denuntat drept “social-fascist”. Retorica urii a renascut in aceste luni in discursurile tandemului Ponta-Antonescu. Este normal ca socialistii democrati din Europa sa evite imbratisarile cu cei care raman prizonierii a tot ceea ce un Leon Blum, un Guy Mollet si un Paul-Henri Spaak au detestat: duplicitatea incurabila a comunismului, comportamentul despotic, actiunile liberticide, aroganta ideologica, dispretul pentru lege, pentru onoare si pentru adevar.

Este acum limpede ca decizia de a muta Congresul a fost efectul refuzului social-democratilor germani de a veni la Bucuresti spre marita glorie a plagiatorului. Faptul ca Ponta este acum unul dintre cei 32 de vicepresedinti ai Internationalei Socialiste tine strict de un algoritm al reprezentarii regionale si statale. In realitate, PSD a ajuns un partid paria in “marea familie” a socialismului european.

Cat priveste degringolada morala a PNL, nu pot decat sa subscriu la diagnosticul lui Mircea Cartarescu din editorialul aparut in “Evenimentul Zilei” de vineri, 31 august 2012:

“Iată paradoxul, iată oroarea: cel mai violent atac la democraţie şi la legile statului, cele mai penibile maşinaţii şi chichiţe avocăţeşti, cea mai sfruntată rea-credinţă, cea mai meschină apărare a fraudei electorale au venit din partea unui partid ce se numeşte “istoric”, care-şi spune “liberal”, care-ar fi trebuit să lupte cu hidra stângii, cu extremismele şi totalitarismele emergente. Care-ar fi trebuit să fie partidul oamenilor civilizaţi, cinstiţi, întreprinzători. Malignizarea acestui partid, în care odinioară am crezut şi care a oripilat astăzi o ţară întreagă, este poate cel mai semnificativ fenomen politic postdecembrist. Liberalii trebuie să scape de Voiculescu şi de Crin Antonescu acum, până nu e deja prea târziu”.

Pentru comentarii:

http://www.contributors.ro/global-europa/plagiatorul-ponta-pungasii-de-la-bucuresti-si-socialismul-democratic-european/

Comments are closed.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 172 other followers

%d bloggers like this: