Asaltul urangutanilor: Mircea Cartarescu despre viitorul Romaniei

Ma intreaba multi prieteni cum vad viitorul Romaniei in anul 2013 si dupa aceea. Recunosc ca imi vine extrem de greu sa fiu optimist. Sigur, lovitura de stat a esuat, dar cei care au pus-o la cale nu contenesc sa conspire impotriva statului de drept. Dezertarea unor personalitati politice precum Emil Constantinescu si Zoe Petre este cat se poate de deprimanta, dupa cum deprimanta este imbarcarea entuziasta a unor intelectuali pe corabia antonesciana in compania lui Gigi Becali si a lui Rosca Stanescu. Nu mai vorbesc de cooptarea unui distins istoric precum Dinu C. Giurescu, un om care stie exact ce a insemnat comunismul, in regimentul felixiot de turle si sobe (vorba lui Mihail Novicov). Campionul national al turpitudinii, El Crin, se declara monarhist. Regele il decoreaza pe Cornel Nistorescu (alaturi de personalitati admirabile, intre care Ana Blandiana). Libertatea este privita ca un obiect negociabil. Statul de drept este tinta permanenta a atacurilor de tip mafiot. Anticomunismul este uitat, ignorat, persiflat. Traim timpuri buimace si buimacitoare, intr-adevar.

Mojicia cea mai crasa, nesimtirea cinica polueaza spatiul public pana la a-l face irespirabil. Un istoric literar pe vremuri echilibrat echivaleaza actualul linsaj al lui Mircea Cartarescu, o oroare pe care orice intelectual care se respecta ar trebui sa o condamne fara urma de ambiguitate, fara tot felul de rasuciri sofiste, cu un imaginar dans ce-ar fi avut loc pe mormantul bardului comunismului dinastic, Adrian Paunescu. Nu, ceea ce s-a petrecut atunci a fost o o riposta justificata data bocetului national regizat de cei care conduc azi Romania. Era o reactie fireasca la ceva obscen. Ceea ce se petrece acum in raport cu Mircea Cartarescu, cu H.-R. Patapievici si cu alti intelectuali demonizati de “Antene”, este obscen.

In “Evenimentul Zilei”, autorul “Levantului” si al “Orbitorului”, acele capodopere ale literaturii romanesti pe care niciun atac mizerabil nu le va putea umbri, scrie cu trista luciditate despre actualul cosmar romanesc. Traim la ceasul in care urangutanii isi fac de cap, iar Romania risca sa devina un alt Belarus:

Obrăznicia sfruntată, pescuitul în ape tulburi, nerespectarea legilor, tirania majorităţii, populismul agresiv, holocaustul cultural, atentatul la fibra morală a naţiunii, fireşti când eşti guvernat de un plagiator şi de un Adolf în miniatură, ne vor scoate până la urmă din Occident şi ne vor arunca acolo unde pare că vrem să dovedim, mereu şi mereu, că ne e locul: unde şi-a dus surdul roata şi mutul iapa, unde şi-a-nţărcat dracul copiii, lângă Moldova, Ucraina şi Belarus. Nu ştiu dacă cei ce ne conduc azi şi-au propus deliberat performanţa asta, nu ştiu dacă şi-au vârât şi ruşii coada în planurile lor, dar şi aşa, şi aşa, tot acolo ajungem. Nu mai cred în trezirea, în al unsprezecelea ceas, a României.

Romanticii credeau că fiecare popor are un geniu bun care veghează asupra sa. Al nostru cred că s-a sinucis de ruşine şi umilinţă în vara teribilă care ne-a pus pe şinele catastrofei. Vom avea ce ne-am dorit: o ţară şterpelită şi vârâtă-n buzunar de cefele groase din parlament, o ţară de o sărăcie (inclusiv de idei, de valori, de modele) cum n-a mai cunoscut ea în istoria ei modernă. În schimb bogată în ură şi în dispreţ, în frustrări şi complexe de inferioritate, în mitocănie şi proastă creştere.

Un lucru nu vor putea face însă cei care vor însângera după alegeri trei sferturi din sala Parlamentului: nu vor aduce prosperitatea promisă, nici măcar nu vor putea menţine sărăcia de azi. Leul se va prăbuşi tot mai vertiginos, gafele din economie şi finanţe vor avea consecinţe draconice şi frământările sociale nu vor mai putea fi controlate prin Antene şi prin veşnica supapă Băsescu.

Apocalipsa noastră va fi şi apocalipsa lor, şi nu se vor găsi destule capete ale lui Moţoc ca să mulţumească un popor minţit cu cinism de cinci ani de zile. USL nu va avea un sfârşit bun. Pe cât e de monstruos, ca un Transformer de pe Cartoon Network, pe atât se va prăbuşi mai adânc, “ca un copaci mare”, cum ar spune cronicarul. Până atunci însă nu va lăsa piatră pe piatră în România, căci de 22 de ani nu ştiu formaţiune politică atât de pornită pe pângărire şi distrugere.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/SENATUL-EVZ-Apocalipsa-acum-1007612.html

 

About these ads

Comments are closed.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 165 other followers

%d bloggers like this: