Stelian Tanase si tradarea intelectualilor

Când vorbim despre trădarea intelectualilor, acel concept propus de Julien Benda, ne gândim la dezertări, la complicităţi mărturisite sau nu nu, cu forţele anti-democratice. Îl cunosc bine pe Stelian Tănase. Am fost cândva prieteni buni, am colaborat la câteva proiecte, am şi scris împreună despre comunismul românesc cel puţin un studiu. M-a invitat şi am acceptat să fac parte din consiliul redacţional al revistei “Sfera politicii”, prima publicaţie politologică din România de după căderea comunismului. Am locuit la el, a locuit la mine.

I-am preţuit mult deschiderea conceptuală şi pasiunea de nestins pentru istoria comunismului. Primul meu interviu după căderea regimului totalitar dat unei reviste din ţară a apărut în “22″ în primăvară anului 1990. Era de fapt o discuţie cu Stelian Tănase, pe atunci redactor-şef al celei mai dinamice publicaţii anti-feseniste din România (alături, fireşte, de ziarul “România Liberă”). Titlul spune multe: “Suntem după prima revoluţie, cum va fi a două?” Textul este inclus în volumul meu “Ghilotină de scrum”.
În acei ani, Stelian Tănase era realmente un personaj care îi scotea din minţi pe fesenişti. A vorbit în Piaţă Universităţii, era o voce respectată în societate civilă. Era înjurat în presă lui Iliescu şi Român, se scorneau cele mai abjecte mişelii contra să. Între timp, a devenit om politic, a fost deputat, vicepreşedinte de partid etc Apoi s-a îndepărtat de politica activă, a continuat să predea ştiinţe politice la Universitatea din Bucureşti, a făcut călătorii de cercetare în Statele Unite, a publicat cărţi remarcabile (ficţiune şi non-ficţiune).

Mai ales după 2004, Stelian Tănase s-a distanţat de foştii colegi de valori şi idei. S-a schimbat în relaţiile sociale, a devenit tot mai interesat de imaginea să de mega-jurnalist de televiziune. L-am invitat să facă parte din Comisia Prezidenţială pentru analiză dictaturii comuniste, a acceptat, a scris părţi importante din capitolul despre revoluţia din decembrie 1989. Dar drumurile noastre s-au despărţit. El a devenit tot mai apropiat de zona Vântu şi de PNL, mai întâi sub Tăriceanu, apoi sub Crin Antonescu. A părăsit GDS, n-a mai colaborat la “22″.
Nimic grav, e normal să avem opţiuni divergente câtă vreme ele nu duc la atacuri ad hominem şi mizerii proferate la adresa prietenilor şi nu doar a lor. Aşa am ajuns să nu mai pot dialoga cu el. Citeam textele sale şi mă cruceam. A permis rostirea unor imundiţii la adresa mea în propriile emisiuni. Apoi a făcut lucruri abominabile. Nu întru în detalii. A procedat la fel la adresa ICR-ului condus de H.R. Patapievici, Mircea Mihăieş şi Tania Radu, deşi aceştia au făcut tot ce ţinea de ei spre a-i promova cărţile.
Stelian Tănase a fost, în anii 90, un autentic intelectual critic, comparabil cu personalităţi similare din România, Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia. În anii din urmă s-a introlat, din păcate, în ofensivele menite să şubrezească statul de drept şi să permită perpetuarea corupţiei şi a autoritarismului kleptocratic. A semnat, în iulie 2012, scrisoarea către UE în care se susţinea că în România nu avusese loc o tentativă de lovitură de stat. A ales minciună împotriva adevărului. În acest sens, din nefericire, putem spune că şi-a trădat misiunea de intelectual. Numirea sa ca preşedinte interimar al TVR de către USL este proba celor scrise mai sus.

Stelian Tănase şi trădarea intelectualilor – VOCILE DREPTEI > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/stelian-tanase-si-tradarea-intelectualilor-1073443.html#ixzz2nxi06TJQ

About these ads

One Response to Stelian Tanase si tradarea intelectualilor

  1. […] rubrica) intr-un subiect principal al bloggerilor in aceasta ultima saptamana. Iata de pilda diagnosticul transant si necrtutator al lui Vladimir Tismaneanu: ‘Stelian Tănase a fost, în anii 90, un autentic intelectual critic, comparabil cu […]

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 166 other followers

%d bloggers like this: